Flacăra, octombrie-decembrie 1957 (Anul 6, nr. 27-39)
1957-10-05 / nr. 27
De aproape trei săptămâni, cablul prin care se efectuează convorbirile America-Europa este deosebit de solicitat: a început cea de-a 12-a sesiune a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Pentru corespondenţii de presă acesta e sezonul de aur. Pentru că milioane de oameni de pe glob vor să ştie: au crescut şansele unui acord în problema dezarmării? Anul acesta China Îşi va ocupa locul cuvenit la O.N.U.? Vor renunţa unele delegaţii apusene la discursuri de pe „poziţii de forţă“? Va aduce Adunarea Generală un aport palpabil la instaurarea unei păci trainice? Oamenii au auzit că la începutul sesiunii delegaţii au închinat ca de obicei un minut meditaţiei şi rugăciunii. Ei s-au întrebat, desigur, pentru ce s-o fi rugat dl Dulles? Pentru găsirea vreunei metode de a lipi bombei atomice aripi de porumbel? Sau poate pentru ca noile explozii atomice organizate de S.U.A. să nu-i aducă noi proteste ale popoarelor şi să nu-i lipsească de alte voturi la O.N.U.... Oricum ar fi, după minutul de tăcere a început în spaţioasa sală a Adunării Generale (fotografia 1) rumoarea obişnuită şedinţelor de lucru. Unul dintre primii delegaţi care au urcat la tribună a fost delegatul Malayei, dr. Ismail ben Dato Abdul Rahman (fotografia 2). Emoţie firească: dr. Ismail este primul delegat malayez care urcă la înalta tribună a Adunării Generale. Căpătându-şi acum clteva săptămîni independenţa, Malaya nu mai este azi reprezentată la O.N.U. de către delegatul Marii Britanii, ci de propriul său delegat. Aici nu este vorba numai de faptul că sala Adunării Generale s-a îmbogăţit cu prezenţa unui pitoresc costum naţional. E vorba în ultimul rînd de faptul că încă un popor a rupt anţul colonialismului şi delegatul britanic a pierdut dreptul de a mai vorbi In numele celor aproape 6 milioane de malayezi! Iar dacă aplauzele cu care delegaţii occidentali — şi în special cei britanici — au onorat pe delegatul malayez au fost voluntar mai discrete, majoritatea delegaţilor lumii au dovedit prin bătăi puternice din palme către cine se îndreaptă simpatiile... In timpul dezbaterilor, unii delegaţi s-au arătat cam indispuşi. Aşa s-a întîmplat, de pildă, cu delegatul Noii Zeelande, domnul Munro. Aşezat comod în fotoliul dsale (fotografia 3) el reeditează frămlntarea hamletiană: a fi sau a nu fi preşedinte? Căci, propus în funcţia de preşedinte al actualei sesiuni a Adunării Generale, domnul Leslie Munro are un adversar: delegatul libanez Malik. Totuşi, n-aveţi decefi atlt de indispus, domnule Munro! După minutul de tăcere - Ciocanul de lemn al lui munro şi logica de fier a lui menon - De ce se fereşte Dulles... - doi propuneri sovietice - Poziţia delegaţiei ILP.IL ÎN ACEST NUMĂR« pag.10-11-12 pag. 16 — pag. 17 — pag. 1*19-20 — pag. 21-22 — — Petrolul şi stâpînii săi — reportaj de Anton Alexe — Poezii de Emilia Căldăraru şi Florin Mugur. — Mare»! grădina Iul dumnezeu ! — pamflet de I. Clije. — Popa» la „Schwarze Pumpe — de N. Heiban . — Veneţia in pădure — Despărţire fără regrete — corespondenţă din Berlin — Acum 40 de ani. L-au cunoscut pe Lenin. — învăţătoarea — schiţă de Dionisie Şincan — Boala lui Ivan Ivanici — de Serghei Mihalkov — Cetatea de Scaun a Moldovei — de Nicolae Tatomir — Un punct cu mai multe dimensiuni — de E. Das-Călit — Pline şi nuntă gruzină — de Miklós Dános — Măiestrie de Liana Maxy — Te văd, te văd! Dispariţia dosarului cenuşiu (11) — de George Voinescu — Cuvinte Încrucişate sfaturi practice — In turul globului — Sport — Moscova — o veche cunotinţă pag. 4-5-6* 7 pag *9 pag. 13 pag. 14-15 pag. 23 UK