Flacăra, iulie-septembrie 1978 (Anul 27, nr. 27-39)

1978-07-06 / nr. 27

Un nou detaşament al clasei muncitoare BIOGRAFII LA POALELE MESEŞULUI Dacă Zalăul este astăzi capitala jude­ţului Sălaj, faptul se datorează unui gînd înţelept şi unei analize profunde. Scepticii spuneau că bătrîna aşezare transilvană are puţine şanse să-şi pro­beze în scurtă vreme condiţia de reşe­dinţă, însă oamenii simpli, oamenii a­­ceia care coborau din aşezările lor ne­căjite odată pe săptămînă la oborul de vite, români şi maghiari la vin loc, aşa cum îi minaseră vremurile să-şi ducă viaţa împreună, au fost primii care s-au simţit solidari cu acel gînd plin de omenie. Ei au înţeles că nu mai vin la Zalău ca să ia autobuzul să-i ducă spre alte locuri, cum făceau oltenii şi mol­dovenii, „în căutare de industrie“, ci se opreau aici, în mijlocul Văii Zalăului să-şi ridice case, fabrici şi toate cîte îi sînt necesare unui orăşel ca să devină capitală de judeţ. Cei zece ani de isto­rie nouă în Zalău înseamnă un salt ex­cepţional care îi fac pe unii, plecaţi mai de demult de aici, să se frece la ochi. Cine ar putea şti mai bine, cine ar pu­tea povesti cu mai mult suflet cum s-a petrecut această devenire, această tre­zire la viaţă a oraşului de la poalele Meseşului, decît înşişi oamenii săi ? Cei care au plecat şi s-au întors, cei care au venit pentru prima dată în acest oraş, întemeindu-şi aici familii şi un rost în viaţă. Cei care, învăţînd meserie în ma­rile citadele industriale ale­ ţării s-au întors să-şi dureze propria lor tradiţie muncitorească. RAZVAN BARBULESCU — (Continuare in pag. a 2-a) PATRICIU MATEESCU — „Floare de porţelan“ ACTUALITATEA • Oamenii muncii din între­prinderile industriale bucureş­­tene au încheiat primul semestru al acestui an cu o producţie in­dustrială suplimentară în va­loare de 1050 milioane lei. • Trecînd de aprigele probe teo­retice şi practice prevăzute de regulament, Vasile Boghean din Suceava a cîştigat titlul de „cel mai bun pădurar“. Se spune că pădurarul sucevean se pregăteşte în condiţii speciale pentru olim­piada internaţională a pădurari­lor.­­ Soţii Ana şi Dumitru Mihai din Podoleni-Neamţ au sărbătorit recent jumătate de veac de căsnicie. Bilanţul : 11 copii şi 45 de nepoţi şi străne­poţi.­­ La ora la care apărea precedentul număr al revistei noastre, cuterul de croazieră „Hai hui II“ condus de scriito­rul Radu Teodoru părăsea portul Tomis. Din echipajul micii nave mai fac parte inginerul Răzvan Biznoşan, secund, actorul Ion Marinescu şi dr. Aurel Martin. Prima escală Istanbul. Apoi, Bosfor, Marea Egee pînă în insu­lele Lemnos. • Minerii de la Uricani au încheiat cu patru zile mai devreme planul pe primul semestru al anului, extrăgînd în plus peste 10 000 de tone de căr­bune. • Toate cele cinci şcoli ale comunei Curteşti-Botoşani — sînt conduse de femei. Şcolile au ră­mas mixte. • Premieră la Con­stanţa. La şantierul naval s-au încheiat lucrările pregătitoare în vederea trecerii la construcţia primului mineralier de 65 000 t.d.w.­­ La Strejeşti-Vîlcea, fos­tă proprietate a boierilor Buzeşti, a fost descoperită o piesă nu­mismatică de o valoare excepţio­nală , cea mai veche medalie românească cunoscută pînă azi. Medalia conţine iniţialele N.P., identificate de specialişti ca fiind ale fostului domn al Ţării Româ­neşti, Nicolae Pătra­şcu, fiu al lui Mihai Viteazul. • Lucrat negli­jent, blocul nr. 8 din cartierul Dacia (Deva) n-are uşi, n-are geamuri, iar apa de la grupurile sanitare a distrus în mare parte pereţii, tavanele şi parchetul. Nelocuită, construcţia în cauză n-are niciun stăpîn. Chiar să nu conteze deloc un bloc de locuinţe pentru Consiliul popular muni­cipal ? • în oraşul norvegian Tromsö unde s-a desfăşurat a XI-a ediţie a Festivalului in­ternaţional al teatrelor de păpuşi, păpuşarii băimăreni au obţinut Premiul special al juriului pen­tru interpretarea spectacolului în limba esperanto.­­ Doi tineri vînjoşi din Botoşani, Mihai (25 de ani) şi Dumitru (23 de ani) au declarat recent presei locale că vor munci atunci cind va lucra şi tatăl lor, Gheorghe Ghiuţă. G.G. însă n-a mai lucrat din 1957 şi nici acum, la 52 de ani, nu dă vreun semn de vrednicie. Culistrat Hogaş, fiu al Tecuciului (fotografia (Ic sus), modelat de miini meştere, işi va lua locul, in curind, intr-unil din frumoasele locuri ale unui oraş care, aşa cum se vede în imaginea de jos, nu duce lipsă (Ic locuri frumoase. (In paginile 12—13 — un reportaj consacrat municipiului de pe apa Iuirlacului). ■■ИИННштат I рввввянввмвяяявшя Mureşan A sta agăţat de propriul tău vers la mijloc de veac Cum stau liliecii in podurile lumii deşarte , un foc de inimă-n piept — o floare de mac, Semnul alianţei secrete trecînd peste moarte. Să-ţi strige numele un tun răguşit pe un cimp de bătaie Şi-n cenuşa ogorului pe urmele tale să răsară griu, Viaţa să-ţi fie atit cit o acoperă rojia steagului vîlvătaie Şi ochiul rămas in părinţi, ca-n ţarină izvorul de riu. Ţeava privirii crunte să ţi-o îndrepţi spre fii - Puşcă albastră aţintită in viitorime — Mort fiind să treci ca o pasăre printre cei vii, Locul cuibului tău să-l caute toţi, să nu-l afle nime. Numai izvorul să evite, numai griul să crească Şi orbita pustie a privighetorii să o umple cu dor Clopotul sfint, limba Ta românească, Timpul patriei nemurindu-l sub drapelul Tău tricolor. NICOLAE STOE­A ШШШЯШШШЯШЁвШШШя ■явим ■явнвшшяяаяяя Cu simţul datoriei faţă de cetăţean Pe frontispiciul societăţii romăneşti de azi stă înscrisă cea mai nobilă deviză : aceea de a face totul pentru împlinirea omului atît din punct de vedere material cit şi spiritual. Orice activitate din in­dustrie, din agricultură, din oricare alt domeniu se desfăşoară la noi în slujba a­­cestui ţel umanist, în repetate rînduri ne-am convins de justeţea acestei afir­maţii. Săptămînă trecută, de pildă, cu ocazia Consfătuirii pe ţară a lucrătorilor din comerţul socialist, convocată din ini­ţiativa secretarului general al Partidului Comunist Român, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, cind a fost analizat cu maxi­mum de responsabilitate modul in care oamenii muncii din comerţul socialist transpun in viaţă sarcinile ce le revin din hotăririle Congresului al XI-lea şi ale Conferinţei Naţionale a P.C.R. din de­cembrie 1977. Cu acest prilej s-au stabi­lit măsuri pentru a realiza o contribuţie mai substanţială a comerţului socialist la realizarea politicii partidului de dezvol­tare economico-socială a ţării, de ridicare continuă a nivelului de trai a Întregului popor. Această consfătuire a însemnat un eve­niment deosebit în istoria de azi a ţării, invitind la o privire realistă asupra unui domeniu important de activitate, in care se simte nevoia de a se trece, ca şi in alte sectoare, la o nouă calitate, pentru a răspunde mai bine cerinţelor ridicate in faţa sa de prezentul socialist al ţării. Cuvîntarea ţinută cu acest prilej de se­cretarul general al partidului constituie un îndreptar de preţ pentru lucrătorii din activităţile comerciale, muncitori, perso­nal operativ şi cadre de conducere. Din a­­ceastă cuvântare se desprind uriaşele sar­cini ce revin comerţului socialist in con­diţiile în care industria produce de 40 de ori mai mult decit înainte de al doilea război mondial, agricultura de 3 ori mai mult,­ comerţul socialist desfăcind azi de 15 ori mai multe mărfuri decît în 1950. Se produce astăzi in România mai mult, mai bine, o gamă diversă de produse dintre­­ care numeroase realizate la un înalt grad de competitivitate. Sunt adevă­ruri unanim recunoscute şi lesne de veri­ficat. Este vorba de paşi însemnaţi pe drumul nostru spre o viaţă demnă şi civilizată, eliberată de poveri materiale. Şi totuşi, secretarul general al partidului, ca şi iu atitea alte m­uturi, ne-a îndem­nat şi de această dată să nu ne mulţu­mim cu ceea ce am înfăptuit, să nu cre­dem că activitatea noastră nu se mai poate îmbunătăţi, că nu trebuie, consta­­tind cu mult realism ce am înfăptuit,­ să ne năzuim spre alte orizonturi, posibil de a­­tins prin strădanie şi iscusinţă. In cuvin­­tarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu s-a spus lucrurilor pe nume, fără menaja­mente, s-au arătat carenţele care mai persistă in activitatea comerţului nostru socialist şi căile care trebuie urmate pen­tru ca această situaţie să-şi găsească o rezolvare grabnică şi potrivit unor soluţii ştiinţifice, în acest sens revenindu-le co­muniştilor sarcini importante. „Este ne­cesar ca organizaţiile de partid, de tine­ret, sindicatele să acţioneze cu mai mul­tă fermitate pentru perfecţionarea acti­vităţii comerţului. Organizaţiile de partid trebuie să-şi îndeplinească în mai bune condiţii rolul de unire a forţelor tuturor oamenilor muncii din comerţ, de întărire a disciplinei, a ordinii, in aşa fel incit ac­tivitatea lor să răspundă cerinţelor parti­dului şi statului, exigenţelor tuturor cetă­ţenilor patriei noastre.“ Aceasta pentru că activitatea tuturor lucrătorilor din comerţul socialist este strîns legată de ceea ce înfăptuieşte în ansamblu poporul nostru : „...activitatea fiecăruia este o parte componentă a diviziunii generale a muncii pentru bunul mers al operei de construcţie socialistă, o parte inseparabi­lă a politicii de ridicare a bunăstării po­­porului, de întărire a independenţei na­ţionale, de promovare a cauzei păcii şi colaborării în lume pe care o desfăşoară România socialistă“, şi de ei depinzind, ca şi de noi toţi, destinul de azi şi de mîine al României.

Next