Flacăra, iulie-septembrie 1983 (Anul 32, nr. 26-39)

1983-07-01 / nr. 26

Tribuna FRONTULUI Controlul oamenilor muncii: o acţiune vastă şi eficientă Interviu cu tovarăşul Viorel Ştefănescu, preşedintele Consiliului municipal Bucu­reşti al sindicatelor şi vicepreşedinte al Comisiei de coordonare şi îndrumare de control a oamenilor muncii a municipiului Bucureşti. — Stimate tovarăşe Viorel Ştefănescu, in cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste o pondere însemnată o au orga­nizaţiile de sindicat. Aşa cum indica tova­răşul Nicolae Ceauşescu la cuvintarea ţinută la cel de-al H-lea Congres al Fron­tului Democraţiei şi Unităţii Socialiste, un rol important trebuie să-1 aibă F­.D.U.S. in organizarea şi desfăşurarea controlului de masă asupra felului cum se îndeplinesc hotărîrile partidului şi statului in diferite sectoare ale construcţiei socialiste. Ce as­pecte concrete au luat aceste indicaţii ? — Controlul oamenilor muncii vizează intr-o măsură importantă sectoarele le­gate de asigurarea unor condiţii de mun­că şi viaţă tot mai bune pentru întregul nostru popor. Pe drept cuvînt am putea spune că activitatea de control exercitată de oamenii muncii este vastă. Numai în municipiul Bucureşti sunt organizate 3 580 echipe de control formate din 16 764 mem­bri. Dintre acestea, cele mai multe — 3 105 — sînt ale sindicatelor. în aceste echipe activează 14 608 membri de sindicat. Alte organizaţii ale F.D.U.S., Comisiile de fe­mei, U.T.C. şi U.A.S.C.R. au, de asemenea, numeroase echipe de control, care acti­vează îndeosebi in sectoarele de activitate specifice. — Concret, ce sectoare de activitate in­tră în sfera controlului oamenilor muncii ? — Cu precădere domeniile cu influenţă directă asupra creşterii nivelului de viaţă al celor ce muncesc. Unităţile controlate sînt specificate prin lege. Controlăm uni­tăţi comerciale de alimentaţie publică, pieţe, cantine, bufete de întreprindere, unităţi de prestări servicii către popu­laţie, instituţii cultural-artistice, instituţii sanitare, creşe şi grădiniţe, case pentru copii, instituţii de ocrotire a minorilor, cămine de bătrîni şi cantine de ajutor popular, oficii de asigurări sociale şi pen­sii, servicii şi secţii de expertizare a ca­pacităţii de muncă, hoteluri şi moteluri, transportul în comun, parcuri şi locuri de agrement­, întreprinderi de gospodărie co­munală, I.C.R.A.L., unităţi care folosesc substanţe toxice din punct de vedere al protecţiei muncii şi al mediului înconju­rător. Scopul acestor controale este de a se respecta drepturile oamenilor muncii, de a se gospodări cu­ mai bine fondurile şi resursele de care dispunem, pentru a se asigura cinstea şi corectitudinea în dome­niile de activitate care influenţează direct calitatea vieţii de zi cu zi. — Care sînt rezultatele concrete ale a­­cestei activităţi ? — în anul care a trecut au fost contro­late 10 478 unităţi. Unele din ele au fost controlate de mai multe ori. în urma con­trolului au fost înregistrate aproximativ 35 000 propuneri, din care aproape 32 000 au fost soluţionate. în primele 5 luni ale acestui an au fost controlate 3 213 unităţi. Din cele 742 de propuneri, 488 au fost so­luţionate. Echipele de control vizează în­deosebi îmbunătăţirea aprovizionării cu produse de largă necesitate, descongestio­narea unităţilor de ambalaje, igienizarea, ritmicitatea în aprovizionare, corectitudi­nea lucrătorilor din comerţ, depistarea unor practici necinstite cum ar fi vin­derea produselor cu suprapreţ sau cu lip­să la gramaj, desfacerea preparatelor cu termene depăşite de garanţie sau în con­diţii necorespunzătoare de igienă, buna gospodărire a unităţilor, atitudinea civi­lizată a lucrătorilor din comerţ faţă de consumatori etc. — în ce direcţie consideraţi că trebuie insistat ? — în analizarea mai operativă şi mai eficientă a propunerilor rezultate dup­ controalele echipelor oamenilor muncii. Se impun pentru înlăturarea unor lipsuri şi practici care persistă măsuri concrete şi mai severe. Un exemplu la întîmplare, un răspuns al I.C.L. Alimentara 2 . S-a or­ganizat şedinţă cu întregul colectiv al unităţii, prelucrîndu-se din nou regulile generale de comerţ şi atrăgîndu-se în mod special atenţia asupra faptului că orice produs aflat in magaziile unităţii trebuie să fie şi în rafturi. Sau : Şeful de unitate a fost chemat la conducerea întreprinderii fiind sever atenţionat. A cita oară şi cit de sever ? Această severă atenţionare de cite ori va mai fi făcută . In general însă se poate spune că eficacitatea controlului oamenilor muncii este deosebită. In cele mai multe cazuri măsurile sînt luate pe loc. G. OPREA ■ Să nu ne jucam de-a gospodarii Simbătă, 25 iunie, am însoţit în două unităţi de alimentaţie publică o echipă de control a oamenilor muncii formată din Gheorghe Neculai, Constantin Comăniei şi Ion Visu, activişti ai F­.D.U.S., Consi­liul municipal Bucureşti. Cei trei activişti fac această muncă obştească de mai bine de 25 de ani şi au o mare experienţă in acest domeniu de activitate. încercăm cu comentarii minime să povestim filmul controlului, deşi cele constatate, argu­mentele şi replicile celor în cauză nu fac parte din nici o premieră. I.C.L. Alimentara 5, Autoservirea Sălaj din Şoseaua Sălaj nr. 265. Ora 10. Cîteva gospodine îşi fac obişnuitele tîrguieli. Alimentara are un compartiment de auto­servire, un raion de dulciuri şi unul cu produse gospodina, mezeluri şi brînzeturi. Cerem vînzătoarei Elena Pană nişte cîrnaţi Trandafir, 49 lei kilogramul. Pen­tru cele 750 de grame, după o socoteală mintală care durează cîteva fracţiuni de secundă, ni se indică să plătim 38 lei. O facem. Da, a greşit în detrimentul nostru. Mici dar multe şi care nu par agresive. Şi acum de bine. Depozitele, camerele frigorifice şi vitrinele sunt curate (cu excepţia lăm­pilor stricate), unitatea este bine îngrijită şi la raionul autoservire se găsesc de toate. Mărfurile din magazie se găsesc şi în rafturi, puse la vedere şi la îndemina doritorilor. „Ambianţa" sau clientul nostru cu ghinion I.A.P.L. Aluni, restaurantul Ambianţa din strada Cuza Vodă nr. 56. Comisia s-a aşezat la masă şi şi-a manifestat dorinţa să bea o bere rece. Nu s-a putut fără gustare. Dacă tot nu se putea fără gus­tare, ne-am zis să bem un coniac. Ce gustări aveţi ? l-am întrebat pe ospătarul Marcel Truică. Fiind zi de peşte ni s-a oferit stavrid pe varză, plachie, stavrid pe ghiveci şi pînă la urmă, pentru că n-am auzit niciodată de o asemenea combina-»­ţie, am­ acceptat ficat pe ghiveci sau în ghiveci, cum vrem să-i spunem. Altceva nu ne-a mai putut oferi tovarăşul Marcel Truică. Gustarea oferită de dinsul costa 18 lei. Dacă tot aveam bani de coniac, ce mai conta 18 lei d­in plus. Să mai spunem în treacăt că toate mesele erau ocupate Democraţiei şi Unităţii Socialiste In acest număr, reproduceri după lucrările pictorului MIHAI BANDAC Fotografia de pe pag. 1 aparţine lui PAUL ACARI­CI Cirnaţii fac exact 36,75 lei. Cintarul pleacă de la plus 5 grame tot in detri­mentul nostru şi deci şi în al tuturor cumpărătorilor din cartierul Sălaj. Raio­nul de dulciuri este înconjurat de o sfoară, semn că este închis. Păcat, pentru că este bine aprovizionat. Vînzătoarea care ar fi trebuit să vîndă în dimineaţa aceea la raionul respectiv este în concediu de odihnă şi nu s-a găsit o soluţie pentru înlocuirea ei. Tot din acest motiv, susţine responsabilul unităţii, tovarăşul Sever Gheorghişor, nu este pus în vînzare rahatul, 100 kilograme. Va fi vîndut după amiază cînd va veni schimbul. Raionul gospodina este foarte sărac reprezentat. La ora aceea putea oferi cumpărătorilor din cartier două casolete cu salată orien­tală, una cu fasole bătută şi 3 bucăţi splină prăjită. Aspectul lor e departe t'Ji a fi comercial. Arată de parcă ar fi fost uitate de cineva la plecarea în concediu. Au fost livrate în urmă cu două zile de bufetul expres Rahova. Nu se vor mai vinde niciodată. Cu tot cu casoleta de plastic, salata orientală costă 6,60 bani. Ce faceţi cu toate astea care nu se vînd ? Le aruncăm, răspunde şeful de unitate. Deci, vreo 30 de lei aruncaţi. Produsele raionului gospodina nu prea se vind. Şeful de unitate nu a mai lansat nici o comandă din ziua de 21 iunie. E firesc, dacă stăm să ne gîndim că nu prea au căutare. Raionul gospodina a fost creat în ideea de a veni în ajutorul celor care nu au posibilitatea să gătească. Calitatea produselor de la acest magazin nu are darul să-i obişnuiască pe oameni cu avantajele oferite de preparatele şi semi­­preparatele specifice. In magazia unităţii s-au mai găsit 7 bidoane cu circa 100 kilograme citrice stricate. Ele aşteaptă de aproape o lună să vină cineva de la con­ducere pentru a întocmi actele de scă­dere. In jurul lor roiesc nişte musc­uliţe, cu clienţi care beau bere fără a fi serviţi şi cu „gustările“ de genul de mai sus. La 400 grame coniac, barmanul Constantin Sirbu a greşit doar cu 20 mililitri, ceea ce nici nu e prea mult dacă ne gîndim că cel puţin o picătură a rămas pe pereţii pa­harului. în vitrina frigorifică am găsit puţin timp după aceea brînză telemea, cîrnaţi de porc proaspeţi, cîrnaţi olteneşti şi altele. Am întrebat-o pe bufetiera Florica Tănăsescu, femeie în jur de 40 de ani, dacă în calitatea ei de gospodină i-a venit vreodată ideea să pună pe masa în capul căreia se aşază tovarăşul Tănăses­­cu, soţul dumneaei, peşte prăjit cu varză sau cu ghiveci. Ne-a mărturisit timidă că nu De fapt, restaurantul Ambianţa nu are bucătărie proprie. Primeşte mîncarea gătită de la restaurantul Budapesta Despre lista sortimentelor obligatorii n-are rost să mai vorbim. Nici cei care au conceput-o cu migală şi cu dragoste pentru client nu şi-o mai amintesc. La gustări calde şeful de unitate ne-a enu­merat iahnia de fasole şi cartofii prăjiţi, reci bineînţeles pentru că erau produşi tot la restaurantul Budapesta. Mai era la bar un singur sortiment de vin. Ciorbe nu, supe nu. Pentru bucătarul care are în grijă­­ restaurantul Ambianţa singurele le­gume existente şi comestibile la ora asta sunt : varza, fasolea şi cartofii. Clătitele le trecem la desert, totuşi. Dar să fim drepţi. Pentru ceea ce au fost şi sînt obligaţi să vîndă cei de la Ambianţa nu sint vinovaţi ei, ci bucătarii care pregă­tesc preparatele­­şi conducerea unităţii. Am îndrăznit să propunem ca, pe rînd, cineva din conducerea unităţii să ia masa de prinz la Ambianţa sau în alte unităţi similare şi să mănince stavrid cu varză sau cu ghiveci şi după aceea, bineînţeles, să achite consumaţia. OPREA GEORGESCU M Agenda Cartierul Craiovița Nouă din municipiul Craiova Râmnicu Vilcea — Casa de cultură a sin­dicatelor Controlul controlului supracontrolat Geza Raffay este un om foarte corect. La 65 de ani, singur şi destul de bolnav, cu cel mai firesc zimbet din lume, nu iartă nimănui un capăt de­ aţă. Cu mer­sul lui încet, de om in vîrstă, apare peste tot şi cu tot ritualul de politeţe caracte­ristic mai degrabă începutului de secol îţi spune tot ce observă la capitolul ne­reguli, şi ţi le spune ca intr-un discurs sentimental, de parcă ar dicta o scrisoare de dragoste. Şi fermitatea cu politeţea i-au adus lui Geza Raffay multe gunoaie in pungă, ca răzbunare pentru neiertătoa­rele constatări făcute de-a lungul anilor. Ca secretar al comisiei de coordonare ju­deţeană a activităţilor de control al oa­menilor muncii, Geza Raffay a fost prin zeci şi sute de locuri şi responsabilii l-au ţinut minte, au avut grijă ca atunci cînd s-au întîlnit cu el ca simplu cumpărător să se „revanşeze“ ba cu legume mai pră­pădite, ba cu fructe ceva mai stricate, ba cu o lipsă de amabilitate care să-l scoată din pepeni. Cu toate că a avut parte de multe asemenea mici poliţe, pensio­narul cu părul alb nu iartă nimic şi dru­murile sale, alături de ceilalţi membri ai echipelor­­de control, au un rol în starea comerţului din oraşul Tîrgu Mureş, care comerţ, trebuie spus deschis, e departe de a pune nervii locuitorilor la repetate încercări cotidiene. Am făcut împreună o plimbare prin centrul oraşului şi prin cîteva locuri cu afluenţă de public. Pe drum mi-a spus cite ceva despre cele 1 649 de echipe de control care­ au organizat 14 345 de con­troale (şi efectele acestor controale se văd), despre drumurile făcute la diferite ferme pentru a afla pe unde se în­curcă aprovizionarea cu legume şi fructe a oraşului. Şi împotriva golurilor de apro­vizionare, a mărfurilor cu termen expi­rat, a sortărilor pe calităţi şi preţuri au fost îndreptate o serie de acţiuni, în ma­rea lor majoritate eficiente. După ce-am călcat prin impecabile magazine de stofe, de porţelanuri, după ce-am admirat­ o pi­ramidă de sticle de bere ridicată pe tro­tuarul din faţa restaurantului „Mureşul“, paşii ne-au purtat şi printr-un ma­gazin Gostat, în apropierea gării, unde nu era o curăţenie sclipitoare (mai o frunză de varză pe jos, mai o frunză de ceapă) dar se găseau de toate. Doi oameni cu două pîini ca nişte ghiulele ne-au detur­nat plimbarea, un fel de control neoficial pentru a vedea eficienţa altor controale, căci viaţa, vrînd nevrînd, a devenit un fel de control al controlului supracontro­lat, şi aşa am ajuns într-un magazin de pîine. La Tg. Mureş se găseşte pîine. Dar de la a se găsi pînă la a fi bună mai este puţin. Locuitorii care ţineau în acea zi o pîine la subsuoară clătinau din cap. Plinea nu e crescută, specialităţile sînt destul de puţine, aluatul de multe ori ajunge in magazin sub o crustă tare şi cornuleţele sînt ascuţite şi tari ca nişte gloanţe pentru o mitralieră de calibru. Ceea ce înseamnă că fabrica de pîine ori n-a fost controlată deloc, ori a fost con­trolată prea puțin, ori a fost controlată inutil. CORNEL NISTORESCU ■

Next