Flacăra, octombrie-decembrie 1983 (Anul 32, nr. 40-52)
1983-10-07 / nr. 40
Tribuna democraţiei • La Zlatna, la I.C.T.R. şi la Danubiana • De vină este viaţa Discursul filozofic asupra ideii depăşeşte cu mult sfera bunelor intenţii, iar discursul filozofic asupra dilemei de a avea sau a nu avea idei n-a elucidat toate necunoscutele. Nu despre ideile elaborate şi scăpărătoare mi-am propus să fac divagaţii (practic imposibil !). Cu atît mai mult cu cit ele ocupă un loc aparte în ierarhia invenţiilor şi nu va con- stitui subiect de studiu. Ca dealtfel nici despre inventatori. Am plecat în căutarea unor oameni cu idei, oameni de producţie, care in firescul lor creator nu aşteaptă gloria olimpiană sau inspiraţia divină. Pe ei practic îi intîlneşti în fiecare zi, pot fi colegi cu noi şi nu par cu nimic mai altfel decît noi. In aparenţa lor. Altfel, minat de curiozitate să le afli modul lor de a munci şi de a inventa, nu mică este surpriza ,să-i descoperi ca pe nişte născocitori de idei cu mult bun simţ. O fac nu de dragul, invenţiei sau al ideii în sine. Ei ştiu prea bine că prin ceea ce născocesc mai rezolvă o problemă practică de producţie. Un asemenea om, lipsit de pretenţiile unui inovator consacrat, l-am întîlnit la întreprinderea de anvelope „Danubiana“. Se numeşte Andrei Mureşanu, este maistru chimist şi şef de atelier. Povestea vieţii lui coincide cu povestea de început a „Danubianei“. „Ambiţia noastră tehnică a fost să dovedim că la negru de fum nu există negru, că nu ne este indiferent cum muncesc oamenii, cum arată locul lor de muncă, maşina pe care lucrează, cum trăiesc ei". Ambiţiile s-au întrupat în fapte. Brevetul de inventator i-a fost „decernat“ de producţie, căreia şi-a dedicat (generoasă ofertă !) o viaţă de om. In atelierul pe саге-l conduce se finalizează producţia şi se naşte produsul finit. O primă etapă a procesului de finisare este debavurarea anvelopei. Care dă şi cea mai mare bătaie de cap, mai ales la maşinile existente. Cum exista tot timpul un real efort fizic (operaţie executată numai de bărbaţi) şi un real pericol de accidentare, minţile luminate ale maistrului împreună cu ale colegilor lui, Velicu Năstase şi Constantin Stănescu, au rezolvat neajunsurile prin conceperea linei maşini de debavurat. Ceea ce-i asigură funcţionarea ei fără reproş sînt dispozitivele. Cel de autoîncărcare (preia efortul fizic), cel de frînare electromagnetică şi electropneumatică (ce face practic imposibil orice eveniment de muncă), cel de descărcare centrală a anvelopei, pentru a fi preluată aliniat de bandă. Graţie lor, maşina a devenit, in exclusivitate, un loc de muncă pentru femei. Ca dealtfel şi polizorul electric suspendat şi contraechilibrat cu contragreutate. El Însuşi se constituie intr-un complex şi funcţional agregat : este pornit sau oprit prin simpla atingere cu mina, este silenţios ca o lebădă şi are un stand de încărcare a anvelopei prin care se evită poziţiile incomode de lucru. Pentru anvelopele grele, cum sunt cele de tractor, a fost creat un stand de preluare a lor, intr-o simplă şi ingenioasă idee. Nu lipsesc din gama ideilor practice nici premierele, inedite prin modul lor de concepţie : presa hidraulică pentru vulcani-*zat garnituri şi dispozitivul de şlefuit şi recondiţionat valve. Ambale executate în lipsa unui proiect propriu-zis : prin autoproiectare, prin autoexecuţie, prin autodotare. Situate la o distanţă apreciabilă una de alta, nu numai fizic dar şi prin profil, întreprinderea de confecţii şi treptaje are aceeaşi notă comună cu „Danubiana“ prin oamenii care şi aici au idei, foarte multe idei. Provocate de o realitate apropiată şi accesibilă şi dintr-o necesitate acută, de a suplini lipsa mecanizării şi automatizării, in ideea folosirii raţionale a forţei de muncă. Resortul intim de apariţie al ideii devine un firesc obişnuit pentru cei ce-şi iscodesc mintea în aflarea unor soluţii impuse de situaţii, ce nu suferă amînare. Ca în cazul confecţiilor de veste. Veţi gîndi că nimic spectaculos nu poate fi găsit în raţionalizarea unor capacităţi de producţie. Dar atunci când există comanda unui partener, faci tot ce tehnic e posibil ca să o realizezi. „Perfecţionarea tehnologiilor de confecţionare a vestelor pentru bărbaţi prin reamplasarea unităţilor de fabricaţie şi introducerea transportului interoperaţional“ este genericul ideii materializate în faptă. A fost elaborată în numele creşterii productivităţii muncii în întreprinderile de confecţii de inginerii:Elena Buzescu şi Corneliu Predoiu. Parcursul metodic al ideii s-a finalizat în amplasarea a două linii tehnologice de confecţionat veste intr-o secţie cu un reper distinct — confecţii tricot. Hotărîrea a fost luată după studiul tuturor posibilităţilor reale existente şi după ce s-a constatat, pe hîrtie şi la faţa locului, că noua amplasare şi recuplare a fazelor în operaţii nu schimbă cu nimic capacitatea fizică a secţiei 15. Deşi desprinse de secţia-mamă — confecţii produse pentru bărbaţi — cele două linii de confecţionat veste nu au perturbat crearea unui flux tehnologic liniar. Astfel ca distanţele dintre sălile de croit şi alimentator să fie minime, iar calitatea produsului să nu fie afectată. O problemă de ergonomie a fost rezolvată prin introducerea transportului interoperaţional pe cărucioare. In finalul acestui parcurs al ideilor consemnez cîteva ideiblitz, rod al colaborării atelierelor de proiectare tehnologică , si mecanizareautomatizare. Dispozitiv metalic pentru Însemnarea poziţiei tighelelor la produsele matlasate şi care poate fi schimbat în funcţie de modelul matlaseurilor. Avantaje : înlocuieşte metoda manuală de însemnare cu creta a matlaseurilor şi elimină operaţiile de ştergere ulterioră a cretei. Autori : Gheorghe Apostol, inginer, şi Pavel Stancu, electrician. In studiu este realizarea unui şablon modular care să poată fi adaptat la modele diverse. Un gen de robot industrial, după o idee de Dan Alexe, inginer. Automat se execută operaţia de preambalare în pungi de polietilenă și automat produsul este degajat pe un transportor de înmagazinare și stocare. Capacitate de lucru : 4 000 de produse in opt ore. Două griji. Prima: Poluarea Mircea Roman, inginerul şef al I.M.M.N. Zlatna, este născut chiar in localitatea în care lucrează şi tot aici locuieşte. De cîţiva ani buni, el este confruntat cu problemele producţiei şi cu nemulţumirile concetăţenilor, provocate de poluarea tot mai îngrijorătoare. A văzut cu ochii lui grădinile oamenilor şi pădurile arse de acidul sulfuric, provenit din combinarea bioxidului de sulf cu umiditatea din atmosferă, a văzut, de asemenea, ciorapii femeilor arşi de acelaşi nefericit acid ; ştie că există multe intoxicaţii cu plumb, că sînt afectate căile respiratorii , că oamenii au dureri de cap din pricina gazelor rezultate in иг al procesului de producţie ; şi mai ştie că din cauza cadmiului osul devine spongios şi fragil. Din felul cum relatează, se ghiceşte un sentiment de culpă. Evident, Mircea Roman nu este singurul om de la I.M.M.N. Zlatna îngrijorat de ceea ce se întîmplă în oraşul său. Conducerea întreprinderii, Ministerul Industriei Chimice au încercat de-a lungul timpului să găsească o soluţie pentru a diminua pericolul la care este expus oraşul. Vina o poartă întîi de toate cei care au amplasat întreprinderea în acest topoclimat de adăpost care nu permite circulaţia curenţilor de aer şi dispersarea gazelor în atmosferă. Din 1747 atmosfera din Zlatna e viciată de reziduuri gazoase care conţin bioxid şi trioxid de sulf, cadmiu, arsenic, plumb şi zinc. Aşadar, două secole de poluare, împreună cu ceilalţi factori de conducere, Mircea Roman, in calitatea sa de inginer şef, a sondat îndeaproape toate posibilităţile de reducere a poluării, mai ales de cînd s-a dublat producţia, adică din 1970. Pentru orice încadrat al I.M.M.N. Zlatna, a lucra aici inseamnă de fapt o dilemă : pe de o parte, efortul de a spori producţia, pe care nimeni nu-1 pune la îndoială, pe de alta, gîndul că orice creştere a producţiei inseamnă accentuarea poluării. Cum scopul discuţiei nu e acela de a ne lansa In meditaţii hamletiene, ÎI Întreb pe inginerul şef ce-a Întreprins concret, Împreună cu colectivul de muncă. Aflu că in 1974 a fost montată o instalaţie de captare a gazelor cu ajutorul electrofiltrelor. Că în permanenţă s-au făcut studii şi documentări pentru găsirea unor posibilităţide valorificare a bioxidului de sulf şi a metalelor prin flotare. Cea mai importantă acţiune a fost construirea unui coş experimentat de captare pe dealul din faţa întreprinderii, pentru dispersarea gazelor, întrucît I.M.M.N. Zlatna este amplasată intre dealuri, deci în vale, problema cea mai acută era aceea de a dirija la o înălţime mare gazele ieşite de la convertizoare. Coşul experimental n-a fost tocmai eficient, recunoaşte lucid Mircea Roman, aşa incit adevărata soluţie va fi modificarea procesului tehnologic. Ca să mă dumiresc, interlocutorul Îmi arată o mapă doldora de documentaţie. E vorba de Decretul 257/26 iunie 1983 prin care se aprobă introducerea în planul de investiţii a Uzinei noi de cupru şi I.M.M.N. Zlatna. Uzina va cuprinde o instalaţie de producere a cuprului electrolitic, o fabrică de acid sulfuric ce va permite revalorificarea bioxidului de sulf (care, la Baia Mare funcţionează de mult), în fine, o uzină de flotare a zgurelor rezultate din procesul tehnologic. Se va construi, in plus, un coş central de Înălţime eficientă la care se vor racorda cele de la vechea întreprindere. Se vor construi noi convertizoare pentru valorificarea cuprului rezidual. Investiţia costă mult, dar socotind că anual întreprinderea plăteşte silviculturii, Direcţiei apelor şi producătorilor agricoli 184 000 lei, odată cu noua uzină cheltuielile se vor amortiza şi, fapt important, poluarea va fi diminuată considerabil. Proiectul e dirijat de Institutul Central de Chimie, ICECHIM, de Institutul de cercetare, inginerie tehnologică, proiectare şi producţie pentru metale şi industria anorganică şi de Consiliul tehnico-ştiinţific din Întreprindere. Inginerul şef Mircea Roman e încrezător în acest proiect care va începe în toamna aceasta şi se va Încheia în 1988 şi, după părerea sa de specialist, mă asigură că odată ajunşi la capăt situaţia se va schimba mult. E bucuros mai ales la gindul că locuitorii Zlatnei, adică şi el, nu vor mai privi Întreprinderea ca pe un monstru care ucide. Documentaţia s-a Încheiat intr-un timp record pentru ca planul să poată fi pus In aplicare, căci marea dorinţă a conducerii e de a scăpa de sentimentul apăsător al vinovăţiei. RADU G. ŢEPOSU : Firescul lucrurilor * într-o uriaşă casă de modă Tiparul după care a fost croită întreprinderea de confecţii şi tricotaje Bucureşti este caracteristic unei industrii preponderent feminine. înttr-un gigant de o asemenea talie, munca şi viaţa celor peste 17 000 de oameni, în majoritate femei, îmbracă forme de un specific aparte. Şi nu pentru că aici s-ar crea o problematică anume, cit mai ales activitatea femeilor determină particularităţi în procesul muncii. Este puţin probabil să poţi uita că ele sînt şi mame, că sint şi soţii sau că ele sînt totuşi şi femei. Firesc ar fi ca odată de trec pragul fabricii să-şi lase la poartă şi grijile, şi supărările. Un firesc, care pare să contrazică toate legile firii, atunci cînd este vorba de boala unui copil, de lipsa supravegherii lui sau cînd pur şi simplu apar momente de cumpănă in viaţa unei clemei. De aceea, nu-i de mirare că în această uriaşă casă de modă, oameni de bună-credinţă caută să le cunoască problemele şi fac tot ce omeneşte este posibil să le găsească o rezolvare. Cantina, microcantinele amplasate în apropierea secţiilor, creşa pentru cei mici, un sprijin pentru tinerele mame, asistenţa medicală, toate şi multe altele certifică rolul organizaţiilor democraţiei şi unităţii socialiste în optimizarea şi crearea condiţiilor de muncă şi viaţă, tot mai bune. Rezultanta acţiunilor întreprinse de membrii acestor organizaţii se înscrie în contul calităţii vieţii şi bunăstării fiecăruia. Cum s-ar putea demonstra reuşita unor producţii, a unor realizări, nu rareori spectaculoase din cariera colectivelor de oameni de la „receterie“ ? Şi prin dificilul, persuasivul proces al ipnicii educative. „Educaţia, intr-un domeniu eminamente feminin, spunea preşedinta comitetului C.D.U.S. pe întreprindere, tovarăşa Niculina Mitulescu, presupune un mod deosebit de abordare. Mă pot considera cu o oarecare experienţă de muncă în rindul femeilor, ca să afirm că nu e deloc uşoară educaţia lor şi că ea nu se face oricum. De cele mai multe ori, cazuri de un specific anume se constituie în adevărate lecţii educative, evitînd în acest fel riscul unor proceduri anoste, nimănui folositoare. Să vă dau un exemplu. Dintr-o secţie au fost sustrase nişte produse, împreună cu comitetul sindical am hotărît ca judecarea faptei să se desfăşoare la locul de muncă, în prezenţa colegilor. Avem convingerea că prin implicarea directă in dezbaterea unor situaţii le putem ajuta să discearnă binele de rău, că totodată greşelile altora pot fi de Învăţătură, scutindu-le de experienţe triste. Şi totuşi, incă mai avem de învins prejudecăţi, încă mai persistă sentimentul de jenă în a pune întrebări, dintr-o teamă, greşit înţeleasă, aceea de a nu fi ridicole. Intîlnirile organizate lunar cu jurişti („Să cunoaştem legea“), cu mexlici („Mama întreabă, medicul răspunde“), cu oameni de artă („Cum să privim o pictură“) sînt motive ca să credem că viaţa-i frumoasă şi trebuie trăită. Dar nu oricum“. Programul elaborat al unor acţiuni cu vădit caracter educativ îşi dovedeşte importanţa şi eficienţa, funcţie de cum producţia merge sau nu. Renumele de producător al întreprinderii în circuitul mondial comercial este de mult recunoscut. Trei mari continente — Europa, America, Africa — îi sînt parteneri şi beneficiari. Şi e firesc să fie aşa, deoarece exportul reprezintă 95% din producţia totală, el fiind realizabil in condiţiile in care se respectă termenele de predare şi calitatea produselor. Garanţiile vin din partea celor ce dau linia utilului şi frumosului în industria confecţiilor şi tricotajelor pentru bărbaţi, femei şi copii, vin dintr-o responsabilitate colectivă fără din care munca ar fi de prisos. La rindul ei, calitatea muncii depinde de calitatea oamenilor. Nu-i mai puţin adevărat că în eleganţa şi rafinamentul modelelor se circumscriu hărnicia şi priceperea mîinilor neobosite. Sînt atîtea femei deosebite, cu rezultate deosebite, incit e greu să stabileşti un clasament. Asemenea Victoriei Zahan, Olgăi Răduţ, Măriei Bălăceanu, Măriei Panteş sau Paraschivei Popescu sînt sute de femei. Deşi am fost în mai multe secţii am zăbovit mai mult în secţia a şasea, specializată (ce să-i faci, aceasta-i situaţia !) în produse pentru bărbaţi. Poate m-a reţinut omul cu peste 2 000 de probleme. De trei decenii, şeful secţiei, Dumitru Leonte, are problemele secţiei, problemele oamenilor pe care-i conduce. De aceea, nu i se pare nefiresc procesul de reorganizare al producţiei după un nou flux tehnologic, ori de cite ori se impune schimbarea modelului. Un proces intrat în firescul lui şi condiţionat de introducerea unor noi maşini, a unor noi operaţii. Punerea la dispoziţie a acestor utilaje moderne şi care înlocuiesc in mare parte operaţiile manuale cu cele mecanice presupune şi un anumit grad de adaptabilitate şi maleabilitate din partea muncitoarelor. In acest sens există un sprijin real din partea Organizaţiilor Democraţiei şi Unităţii Socialiste privind calificarea profesională intensivă a femeilor. Preocupări prin care se urmăreşte un cit mai redus efort fizic, influenţind totodată creşterea şi chiar dublarea, pînă-n anul 1985, a unui indicator de bază, productivitatea muncii. Altfel spus, o perspectivă de durată a grijii pentru oamenii din această întreprindere, făuritori de util şi frumos. MARIA BOGDAN ■ Fotografii de VICTOR RADULESCU ■