Flacăra, octombrie-decembrie 1987 (Anul 36, nr. 40-52)
1987-10-02 / nr. 40
ECONOMIA LA ZI lbmb .,*.» »ui -■ 2 Exportul — prioritate a priorităţilor „Atenţie! Rugăm onoraţi contractele“! întreprinderea Relaxa Mizil face parte din Centrala Planificării Lemnului a Ministerului Industriei Lemnului şi Materialelor de Construcţii. Produce saltele Relaxa, mobilier de camping, miezuri elastice din arcuri, care se livrează ca atare sau sunt o parte componentă a saltelelor, şi mobilă tapiţată — canapele şi fotolii. întreaga producţie a întreprinderii este destinată exportului — export direct în proporţie de aproximativ 65 la sută, restul fiind export indirect. întreprinderea face export din anul 1974, semn că aici de multă vreme se lucrează la un înalt nivel calitativ. Produsele întreprinderii mizilene sunt exportate în R.F.G., Belgia, Olanda, Austria, Elveţia, U.R.S.S. Mizilenii întreţin relaţii cu multe firme. Numai în R.F.G., de exemplu, se lucrează cu 5—6 firme odată, îndeosebi în ultimii trei ani, valoarea producţiei de export a crescut în mod deosebit. La export, în primul semestru al anului, s-a înregistrat o depăşire a producţiei planificate cu 8 la sută. Şi în luna august a fost menţinut acest ritm de depăşire. Lucrurile stau după cum se vede bine. Pe centrală, Relaxa Mizil ocupă la acest capitol locul II. Şi între întreprinderile din judeţul Prahova este situată pe loc fruntaş. Şi, totuşi, într-o discuţie cu directorul comercial al întreprinderii, inginerul Petre Taşcă, răzbat unele accente de îngrijorare. — Rezultatele bune de pînă acum, spune Petre Taşcă, s-au datorat faptului că firma noastră de export ne-a asigurat contractele necesare. Realizarea şi depăşirea planului la export pe primul semestru, cit şi menţinerea ritmului de depăşire în lunile din urmă au fost posibile pentru că am folosit materialele aferente producţiei atît a semestrului I cit şi a semestrului II. In ceea ce priveşte aprovizionarea cu principalele materiale, cotele alocate şi mai ales cantităţile primite au fost sub necesarul de plan. Am cam ajuns la limită şi este nevoie ca furnizorii noştri să-şi onoreze obligaţiile contractuale. Intr-adevăr, un tabel cu situaţia aprovizionării principalelor materiale necesare producţiei ilustrează această realitate. Iată, în procente, la principalele materiale, faţă de necesarul de plan pe întreg anul, cotele alocate, prima cifră, şi cantităţile primite în primele 8 luni, a doua cifră. Poliuretan — 66,36 ; Adezivi de lipit — 55,41 ; Folii de polietilenă 57,62 ; Carton ondulat in 5 straturi — 43,57 ; Carton mucava — 35,27 ; Sîrmă oţel arc — 85,43. După cum se constată, s-a reuşit faţă de cotele alocate o suplimentare la capitolele folii de polietilenă şi carton ondulat. Faţă de necesarul de plan, cantităţile primite sunt mult sub necesar. S-a ajuns cumva la fundul sacului ? — Am sesizat situaţia în care ne aflăm, greutăţile pe care le avem la ora aceasta in aprovizionarea cu anumite materiale. N-am primit un răspuns, o soluţie. Noi mergem bine şi asta s-ar putea să creeze o stare de linişte. Afară de asta, e necesar să se respecte cotele de materiale alocate, să ne fie livrate de către furnizori în timp util. Este o obligaţie contractuală, contăm pe onorarea comenzilor. Dacă la intern, să spunem, ar mai putea fi invocate anumite motive care să scuze nelivrările la timp, in relaţiile cu partenerii externi acestea nu mai sunt luate în considerare. .. Cum se derulează relaţiile cu partenerii externi ? — Derularea exportului se face pe baza dispoziţiei de livrare date prin telex de către parteneri sau de către întreprinderea noastră de comerţ. Livrarea trebuie făcută la date fixe. Nerespectarea datei atrage automat anularea dispoziţiei de livrare, urmată de penalizări. Situaţia este extrem de neplăcută şi trebuie evitată. Ea poate aduce după sine periclitarea viitoarelor comenzi. Atît cererea cît şi concurenţa sînt mari. O poziţie cîştigată în timp nu trebuie pierdută. Planul, obligaţiile noastre contractuale le putem îndeplini. Avenm capacitatea necesară, oameni cu experienţă, utilaje moderne. — Pentru a nu se ajunge în situaţia neonorării unor contracte, firma de comerţ exterior nu poate reglementa intr-un fel situaţia ? — Cînd făceam parte din aceeaşi centrală ne între-, bau : Puteţi onora comanda, mai încheiem contracte, aveţi materialele necesare ? Contractaui şi în funcţie de părerea noastră. Acum nu mai facem parte din aceeaşi centrală. Ea are planul ei şi contractează la nivelul acestuia sau chiar mai mult. E o situaţie ideală să ai planul acoperit cu contracte, lucru care ni s-a întîmplat şi nouă şi am putut lucra din plin. Acum cred că a venit momentul să fim ajutaţi în aprovizionarea cu anumite materiale, cu o livrare ritmică a acestora. — Cine vă sînt furnizorii ? — Fabrica de mase plastice Buzău pentru folia de polietilenă. Ea primeşte granulele de la Brazi. Le ambalează şi le exportă ca materie primă. Are sarcini de export şi le pune pe acestea pe primul E fantastic baletul miinilor care ţes la război un covor! Degetele mingile graţios firele ca ne coardele unei harpe, ca deodată să izbucnească fulgerător făcind un nod. pentru ca anoi să redevină parcă leneşc intr-un tempo romantic, urmat iar si iar de viteza prestidigitatorului pe care nici nu-l poţi urmări în mişcări. Trebuie să le priveşti pe Sinica Jutariu şi pe Elena Iulian pentru a înţelege că împreună cu firele de lină împletesc si un fir de artă, si un fir de suflet. Sub ochii nostri se tes arabescurile covoarelor persane care uimesc America si Italia. Au învătat meserie de la Rafina Popa, demult pensionată, intr-un atelier cu 2 războaie ce atingeau tavanul. Acum, la etajul III al unei clădiri noi, intr-o hală luminoasă, la 30 de războaie rinduite după legile industriale ale unui flux tehnologic. 60 de lucrătoare de la cooperativa ,,Arta Sibiului“ fac ţesătorie manuală cu atributele eficienţei economice. In altă secţie, tot din războaiele gherghef, pornesc să străbată geografia planetei covoare împletite manual, cu motive folclorice româneşti, splendid colorate, „nepoatele“ bătrinelor şi solicitatelor scoarţe ardeleneşti. „Sibiul era renumit prin priceperea meseriaşilor săi. Suntem obligaţi să ducem tradiţia mai departe! — ne spune Nicolse Spătar, preşedintele Uniunii plan. Aşa e şi firesc. Noi primim folie numai după ce fabrica şi-a îndeplinit planul la export. La fel cu fabrica de cartoane de la Boldeşti •— Scăieni, cu Combinatul de sîrmă de la Cimpia Turzii care ne livrează sirma pentru arcuri, cu Spumotim Timişoara care ne livrează poliuretanul din producţia internă. E drept, fiecare este tentat să se gîndească întîi la ale lui. Recunosc, asta facem şi noi acum, însă dintr-un calcul de rentabilitate, cred că se poate uşor afla ce e mai rentabil, de exemplu, să exportăm granule de poliester sau folie de polietilenă înglobată în saltele Relaxa , tagle şi sîrmă sau arcuri înglobate în aceleaşi saltele. Deci, apelul nostru către furnizorii de materie primă este următorul : Vă rugăm, onoraţi contractele conform legilor în vigoare ! Drept care transcriem şi noi această rugăminte. OPREA GEORGESCU ■ Judeţene a Cooperativelor Meşteşugăreşti. Am căutat să facem astfel ca meseriaşii să găsească in reţeaua cooperaţiei cadrul organizatoric care să le pună in valoare calităţile. Am alăturat priceperii lor moştenite de la vechii meşteşuguri utilaje şi tehnologii moderne“. Cooperaţie înseamnă mică industrie. Dar cind in judetul Sibiu, peste 13 mii de lucrători muncesc cu productivitate aproape de 2 ori mai mare ca acum 20 de ani în 600 de secţii ale celor 16 cooperative, cînd se produc anual peste 1,5 miliarde lei, cînd totul este rentabil şi dotarea tehnică la zi, parcă eşti tentat să rosteşti cuvintul mare industrie. Principalul atribut al activităţii reţelei de cooperative din judeţul Sibiu este paleta largă de produse, diversitatea de prestaţii ce se efectuează către populaţie. Atelierele cooperativei nu se sfiesc să producă subansamble pentru marea uzină „Independenta“. Lanţurile cu role si hoiturile combinelor ies de poarta modestă a cooperativei „Tehnica Nouă“, după cum garniturile si inelele amortizoarelor de Dacie isi au sediul la „Progresul". Se confecţionează haine, taioare, tricotaje după ultima modă, cu desfacere la export, se ţes stofe manual, artizanatul cel mai divers e la el acasă, undiţele au un design aşa de frumos incit panti De ele eticheta unor firme de răsunet şi, de fapt, găseşti emblema cooperaţiei. Se trece de la jucării, nu numai frumos colorate dar şi cu teme logice, la rechizite şi la confecţii din piele cu pretenţioase şi aspectuoase broderii de mină, gen serpar, cordon, se repară frigidere, radiouri, televizoare, iar dacă omul vrea să-şi facă o casă, cooperativa „Prestarea“ i-o execută cu forţele ei de la proiect la instalaţii şi finisaje. S-a căutat să se păstreze de la micul meseriaş talentul de a fi bun gospodar, de a transforma prin pricepere materiale modeste în lucruri cu valoare importantă. „Folosim resursele locale şi reutilizăm deşeurile întreprinderilor mari, ne demonstrează la faţa locului preşedintele Nicolae Spătar. Din resturile de piele şi PVC ale fabricilor din Sibiu, Mediaş, Agnita, confecţionăm genţi, poşete, încălţăminte pentru copii, portochelari, brelocuri. Din 400—600 tone de cioburi am făcut vaze, scrumiere artizanale ce se vind in S.U A., ba chiar am devenit singurii producători de sifoane de sticlă din ţară“. Ceva s-a lăsat totuşi deoparte din moştenirea vechilor bresle : scara mică a muncii lor, amploarea redusă a lucrărilor. Meşteşugarii cooperatori ai anului 1987 nu s-au mai mulţumit doar cu mistria celebrilor zidari, au privit mai sus fără complexe şi au început să manevreze şi macaraua sau betoniera. Au reuşit să construiască magazinul universal „Transilvania“ din Mediaş, al doilea ca mărime din judeţ. Cele 3 etaje de beton şi sticlă, arhitectonica modernă şi îndrăzneaţă, finisajele rafinate cu lambriuri şi ornamentaţii moderne fac din supermagazinul medieşean o bijuterie de construcţie. Cooperativa „Prestarea“, prin strănepoţii zidarilor şi dulgherilor de acum mai bine de 200 de ani, rivalizează cu marile antreprize de construcţii. La cooperativa „Meşteşugarul“ din Mediaş se execută un lot de mese rabatabile pentru U.R.S.S., demontabile pentru Franţa, mese TV cu destinaţia S.U.A. şi mese de hol ce vor lua drumul Olandei. Tîmplarul Andrei Birton, de 30 de ani aici, a „furat“ meserie de la bătrînul meşter Pali, l-a initiat in tainele ei pe fostul ucenic Dan Nicolae, care avind acum şi el 20 de ani vechime, este „profesorul“ adolescentului Erhard Weingartner. Ștafeta meseriei este mereu caldă, se predă din mină în mină. — Eram doar 4 într-o şură veche şi aveam bătături în palmă ca lemnul de la ferăstrău, rindea şi tamponul de lăcuit — ne spune. Azi, in cele 4 hale, zumzăie ferăstrăul circular cu avans mecanic, maşina de şlefuit cu 2 cilindri, dispozitivul de turnat lac şi alte utilaje româneşti perfecţionate, la sfârşit, cind harul şi arta pun mina pe dalta fină şi traforaj, răsar şi încrustaţiile şi sculpturile mobilei Meseria e brăţară de aur! In judeţul Sibiu ea este o zestre care nu s-a pierdut, ba din contră, i s-au sporit ceratele ! FLORIN CONDURAŢEANU ■ „O poziţie ciştigată nu trebuie pierdută. Flacăra — anul XXXVI — Nr. 40 (1685) — 2 octombrie 1987