Flacăra, iulie-septembrie 1989 (Anul 38, nr. 27-39)

1989-09-15 / nr. 37

V. --------------------------—, anul XXXVII­ (1­786) VINERI 15 septembrie 1989 ------------ Întîmpinaţi cu entuziaste manifestări ----------------­de stimă, preţuire şi recunoştinţă TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU ŞI TOVARĂŞA ELENA CEAUŞESCU, au început o nouă vizită de lucru in judeţul Iaşi Despre vizita de lucru pe care secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, impreună cu tovarăşa Elena Ceauşescu, a început-o miercuri în judeţul Iaşi, relatăm in pagina 3 a revistei noastre în dezbaterea naţiunii: documentele pentru Congresul al XIV-lea • opinii şi experienţe • iniţiative şi propuneri • proiecte şi realizări . Lecţiile istoriei în lumina prezentului Forţa biruinţelor noastre Cîndva, într-o vreme a dogmatismului, se făcea o mare confuzie între generalita­tea legilor fundamentale ale dezvoltării is­torice şi generalizarea unilaterală a unui singur model al­ făuririi societăţii socia­liste. O confuzie care avea substanţiale prelungiri frenat­orii asupra practicii edifi­cării noii societăţi, blocînd canalele cu­noaşterii şi acţiunii în cunoştinţă de cauză, în concordanţă cu particularităţile con­­cret-istorice ale procesului revoluţionar. Cu o fină percepere a realităţilor şi cu autenticul curat ideologic şi politic pe care îl generează spiritul dialectic al analizei ştiinţifice. Congresul al IX-lea al partidu­lui nostru avea să marcheze un mare mo­ment de cotitură, de detaşare activă de schematism şi unilateralitate în gîndire şi acţiune. De atunci şi pînă acum, sub im­boldul concepţiei revoluţionare, creatoare, a tovarăşului Nicolae Ceauşescu, secreta­rul general al partidului nostru, problema­tica edificării noii societăţi a fost repusă pe temeiurile realităţilor istorice şi dez­voltată în permanentă interdependenţă cu procesul viu al activităţii revoluţionare. In acest cadru, legitimitatea istorică a socialismului şi emergenţa reală a acestei noi societăţi ca produs al acţiunii legi­lor obiective au devenit domenii de refe­rinţă pentru o vastă şi profundă operă a gîndirii filosofice şi social-politice din ţara noastră. A apărut cu claritate că procesul istoric contemporan, traversat de necesităţi adinei, de legături logice inalienabile, duce spre un nou tip de societate. Această idee este clar exprimată în Tezele pen­tru Congresul al XIV-lea al partidului nostru : „Victoria revoluţiei de eliberare socială şi naţională, trecerea la construirea societăţii noi, socialiste în România con­stituie expresia cerinţelor logice ale dez­voltării sociale, rezultatul procesului isto­ric obiectiv al succesiunii modurilor de producţie, determinat de dialectica progre­sului social, de necesitatea concordanţei dintre dezvoltarea forţelor de producţie şi caracterul relaţiilor de producţie, repre­zintă o încununare a îndelungatei lupte revoluţionare desfăşurate de clasa munci­toare, sub conducerea partidului comunist, este opera istorică a întregului nostru po­por“. De altfel, const­ituindu-se ca parte inte­grantă a procesului revoluţionar mondial, (Continuare în pag. 2) ADULIN CAZACU B O poartă deschisă tuturora: Dreptul la învăţătură Azi reîncepe şcoala! Proprietarii de abecedare Clopoţelul scutură boabe de bronz în ceas înalt , începe şcoala, începe marea sărbătoare a cărţii. Brînduşi de toamnă violete mărginesc cli­pa, strugurii ii împrumută arome, iarba cintec. In septembrie, sub calde melancolii, Co­loana fără de sfîrşit a neamului îşi împros­pătează sevele. Şi pădurile tulbură aur. In corolele de marmură ale universităţilor întinereşte din nou visul tinăr, bucuria în­drăznelii, se aprinde, învăpăiată, torţa gîn­dirii. Visle de argint pătrund in marea Timpului Izbucnind în tîmpla de piatră a oraşelor sau în foişorul cioplit de vînturi al unei şcoli din creierii munţilor, clopoţelul vesteşte deschi­derea fîntînilor cu băuturi vrăjite. E ceasul bictuit de noroc cînd toţi rede­venim copii şi trecem pe o punte de fulger să luăm loc în bancă, să dăruim flori profe­sorilor şi să primim răsărit de ziuă. E clipa cînd prind să ia chip darurile vie­ţii desenate cu inima. — Şi Dunărea aşază cocori in unghiurile de­­iubire ale fiinţei şi Marea, pe care-am lumi-. nat-o cu trupurile noastre, ne strecoară in su­flet ţipete din sărurile ei magice şi poleieşte gîndul cu argint din mărul catargelor intrate în furtuni. Dar mai înainte de toate gîndul meu se îndreaptă spre umerii prima oară împovăraţi de ghiozdan. Astăzi castanii din poarta şcolii, care-au pe­trecut singuri vara cea lungă, leapădă pe as­falt, în calea micilor proprietari de abecedare, sfere de lună închegată, spre a le aminti de tropotul iezilor pe care-l schimbă, acum, pe un rîu de litere, zece căsuţe din tabla înmul­ţirii şi o cheie în uşa nopţii, spre a se duce în viitor ca păsările în lumină. Un păun al­bastru, un păun verde, un păun alb — şi ce­rul n­esfirşit deasupra. Sărutaţi-le bujorii din obrajii bucălaţi. Clopoţelul scutură boabe de bronz, clipa le topeşte-n aur. Scoici trandafirii de soare descîntat în zo­dii bune culeg din cringurile lui septembrie elegii şi brînduşi de toamnă violete. FĂNUŞ NEASU­H

Next