Flacăra, ianuarie-martie 1990 (Anul 1, nr. 3-13)
1990-01-19 / nr. 3
I vfrrtari) inflfcir mi SĂPTĂMÎNAL DE OPINIE, POLITIC, SOCIAL ŞI CULTURAL Fondat 1911 • Anul I (serie nouă) 9 Nr. 3 • Vineri 19 ianuarie 1990 re LUŢIEI o lună istorie EMINESCU despre caracter .»Un om cu principii bune or rele, totuna, pe cari cunoscîndu-le însă să ştii sigur şi tare ca poţi proroci cu sfinţenie cumvă în împregiurarea cutare şi cutare, omul nostru se va purta şi aşa — dar în fine numai aşa şi nu altfel, chiar de s-ar purta bine, totuşi nu mai e de caracter, ci fără. In fine, omul a cărui fapte sunt dictate de principii bune or rele, salutarii ori pernicioase, e om de caracter, iar omul care lucrează sub impresiunile momentului, fără ca prin faptele lui să se ţese firul roşu al principiilor, e un factor cu care nu poţi calcula, e un individ cu care nu poţi şti cum se va purta anume în împregiurarea cutare sau cutare.“ Speranţa apare la limita disperării! Continui să mă întreb ce i-a determinat pe manifestanţi de vineri seara să se dezlănţuie atit de haotic şi degradant, forţînd limitele biunului simţ şi ale toleranţei noastre tradiţionale ? Au fost manevraţi ? Posibil. Au fost instigaţi ? Mai mult ca sigur ! Ce forţe obscure se află în penumbra lor ? Vacarmul de vineri seara, transmis în direct de televiziune, se poate repeta ? Sau a fost o excepţie ? Prudenţa ne îndeamnă să credem că astfel fie secvenţe publice pot încă renaşte, organizat sau spontan. Ele sunt inadmisibile pentru un om raţional, pentru o societate civilizată. Teoretic. Practic însă asemenea izbucniri au bîntuit societăţi mult mai avansate. Există întotdeauna timp şi loc de explozii politice şi sociale. Mai ales intr-un stat care a trăit umilit şi grav bolnav de frig, de foame, de frica, sub dictatură. O dictatură în care oamenii au cunoscut tragedia unui singur punct de vedere. Prin urmare, cit de vinovaţi, sunt manifestanţii groteşti şi ridicoli şi periculoşi, din seara de vineri ? Au făcut bine reprezentanţii Frontului Salvării Naţionale că au acceptat să dialogheze cu ei, incercind să-i recheme la raţiune, echilibru şi calm, expunîndu-se dramatic unor reproşuri, invective, huiduieli şi fluierături ? Eu cred că da. Au făcut bine. Pentru că nu i-au sfidat. A fost un sacrificiu. Au riscat nu numai propria lor demnitate şi propria lor funcţie (chiar provizorie) în stat. In guvern. Ci propria lor viaţă. Sunt incă arme nedescărcate în „ctitoriile subterane* (Continuare în pag. 3) ADRIAN DOHOTARU ■ VINERI, 22 DECEMBRIE 1989, ora 12 CADOURI“ DE LA DICTATURA AZI, PENTRU TOTDEAUNA -cam unic SDCRBEIUSEH nici un referendum ! • averea fostului partid comunist în patrimoniu! statului • patriarhul Teoctist s-a retras • fiicele regelui Mihai vizitează România • returul la fotbal se joacă normal • „Luneta" în „Flacăra" • Cernavodă se oprește • biserica greco-catolică sprijină ideile revoluţiei • pâmîntul continuă să ceară ţărani • încă mai „Durează" (3) • primim idei împotriva şomajului • ce s-a întîmplat la 23 August 1944 ? • despre .meseria" de ministru • primăvara de la Praga şi solstiţiu! de la Bucureşti • întrebări din toată lumea • „manualul bunului cîrpaci" • ce se mai poate salva din urbanismul Capitalei? * e vremea proceselor* Ziariștii se constituie in (altă) Societate •