Flacăra, ianuarie-martie 1990 (Anul 1, nr. 3-13)

1990-01-19 / nr. 3

I vfrrtari) in­flfcir mi SĂPTĂMÎNAL DE OPINIE, POLITIC, SOCIAL ŞI CULTURAL Fondat 1911 • Anul I (serie nouă) 9 Nr. 3 • Vineri 19 ianuarie 1990 re LUŢIEI o lună istorie EMINESCU despre caracter .»Un om cu principii bune or rele, totuna, pe cari cunoscîndu-le însă să ştii sigur şi tare ca poţi proroci cu sfinţenie cum­vă în îm­pregiurarea cu­tare şi cutare, omul nostru se va purta şi aşa — dar în fine numai aşa şi nu altfel, chiar de s-ar purta bine, totuşi nu mai e de caracter, ci fără. In fine, omul a cărui fapte sunt dictate de principii bune or rele, salutarii ori pernicioase, e om de caracter, iar omul care lucrează sub impresiunile momentului, fără ca prin faptele lui să se ţese firul roşu al principiilor, e un factor cu care nu poţi calcula, e un individ cu care nu poţi şti cum se va purta anume în împregiurarea cutare sau cutare.“ Speranţa apare la limita disperării! Continui să mă întreb ce i-a determinat pe mani­fes­tan­ţi d­e vineri seara să se dezlănţuie atit de haotic şi degradant, forţînd limitele biunului simţ şi ale tole­ranţei noastre tradiţionale ? Au fost manevraţi ? Posibil. Au fost instigaţi ? Mai mult ca sigur ! Ce forţe obscure se află în penumbra lor ? Vacarmul de vineri seara, transmis în direct de televiziune, se poate repeta ? Sau a fost o excepţie ? Prudenţa ne îndeamnă să credem că astfel fie secvenţe publice pot încă renaşte, organizat sau spontan. Ele sunt inadmisibile pentru un om raţional, pentru o societate civili­zată. Teoretic. Practic însă asemenea izbucniri au bîntuit societăţi mult mai avan­sate. Există întotdeauna­ timp şi loc de explozii politice şi sociale. Mai ales intr-un stat care a trăit umilit şi grav bolnav de frig, de foame, de frica, sub dictatură. O dictatură în care oamenii au­ cunoscut tragedia unui singur punct de vedere. Prin urmare, cit de vinovaţi, sunt manifestanţii groteşti şi ridicoli şi periculoşi, din seara de vineri ? Au făcut bine reprezentanţii Frontului Salvării Naţionale că au acceptat să dialogheze cu ei, incercind să-i recheme la raţiune, echilibru şi calm, expunîndu-se dramatic unor reproşuri, invective, huiduieli şi fluierături ? Eu cred că da. Au făcut bine. Pentru că nu i-au­ sfidat. A fost un sacrificiu. Au riscat nu numai propria lor dem­nitate şi propria lor funcţie (chiar provizorie) în stat. In guvern. Ci propria lor viaţă. Sunt incă arme nedescărcate în „ctitoriile subterane* (Continuare în pag. 3) ADRIAN DOHOTARU ■ VINERI, 22 DECEMBRIE 1989, ora 12 CADOURI“ DE LA DICTATURA AZI, PENTRU TOTDEAUNA -ca­m­ unic SDCRBEIU­SEH nici­ un referendum ! • averea fostului partid comunist­­ în patrimoniu! statului • patriarhul Teoctist s-a retras • fiicele regelui Mihai vizitează România • returul la fotbal se joacă normal • „Luneta" în „Flacăra" • Cernavodă se oprește • biserica greco-catolică sprijină ideile revoluţiei • pâmîntul continuă să ceară ţărani • încă mai „Durează" (3) • primim idei împotriva şo­majului • ce s-a întîmplat la 23 August 1944 ? • despre .meseria" de ministru • primăvara de la Praga şi solstiţiu! de la Bucureşti • întrebări din toată lumea • „manualul bunului cîrpaci" • ce se mai poate salva din urbanismul Capitalei? * e vremea proceselor* Ziariștii se constituie in (altă) Societate •

Next