Flacăra, iulie-septembrie 1990 (Anul 1, nr. 27-39)
1990-07-04 / nr. 27
BIBLIOTECA MUNICIPALĂ SAPTAMINAL DE OPINIE. POLITICSOCIAL SI CULTURAL 0 fondat 191 Anul I (Serie nouă) • Nr. 27 »Miercuri 4 iulie • Ediţie internaţională: 5 VII -12 VII1990 Bahta trece, pietrele rămin. Fotografie de paulagarici ■ MB9H A DOUA OPOZIŢIE „Cea mai grea perioadă a tranziţiei este în mod evident chiar prima, cea care urmează imediat, datorită spargerii structurilor economice, legislativ-birocratice, a mentalităţilor şi deprinderilor acumulate în atâţia ani de dictatură* — Declaraţiaprogram prezentată de primul-ministru în faţa Parlamentului. Programul prezentat de către guvern in fata parlamentului a avut darul să şocheze , a risipit multe semne de întrebare si îndoieli, a ridicat altele. In esenţă, acest program promite o guvernare democratică şi liberală, el este destinat unei tranziţii rapide a societăţii româneşti către structurile democraţiilor europene, ale economiei de piaţă in care iniţiativa privată are un rol decisiv. Astfel, cel puţin la nivelul intenţiilor afişate, teama că se va adopta o tactică a aminărilor, că vechile structuri (împreună cu nomenclatura pe care au produs-o) vor fi conservate nu mai are suport. Mai mult, insăşi componenta guvernului prezintă o iniţială garanţie in ceea ce priveşte afirmarea, în această etapă a tranziţiei rapide, a competenţei profesionaliştilor autentici. Primul-ministru constata însă că acest proces va avea de întîmpinat numeroase dificultăţi. Multe legate de rezistenţa de ordin psihologic (şi nu numai) a cadrelor care nu mai pot ieşi, practic, din mentalitatea totalitarismului şi autoritarismului. Oamenii (şi nu sunt puţini) pentru care gîndirea şi practicarea unor altor relaţii economice şi umane reprezintă un efort prea mare se vor opune, fie şi subconştient, schimbărilor. Contaminarea ideologică (proces nefast, perfecţionat în „glorioasa epocă“, dar prezent, din păcate, şi In jumătatea de an de după Revoluţie) va rodi in continuare, fabricînd „argumente“ politice şi patriotarde (din familia „Nu ne vindem ţara“, „Muncim, nu gîndim“, „Moarte intelectualilor !“, „Libera concurenţă îi îmbogăţeşte pe ţigani“ ş.a.). Astfel că, in afara unei opoziţii politice, să sperăm cit mai lucidă şi constructivă (în sensul promovării unor alternative, nu al unei obedienţe de care ne-am săturat pe vremea „genialului“), se va afirma (se afirmă deja !) o alt fel de opoziţie : a celor mulţumiţi cu puţin („noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“), a celor speriaţi de nou, a celor care-şi simt incompetenţa, care se tem că nu vor face faţă noilor realităţi, neinţelegînd că un sistem social perfecţionat creează şanse superioare chiar şi celor care, pînă acum, au fost preocupaţi de decesul caprei vecinului, că, la urma urmei, şi sărăcia este relativă la ceva. Puterea de azi va trebui să colaboreze cu opoziţia politică de azi, să stimuleze şi să ia in considerare opiniile diferite exprimate de alte formaţiuni politice sau de independenţi, pentru că aceste opinii tind să perfecționeze mijloacele de realizare a chiar programului de guvernare prezentat parlamentului. împreună cu această opoziţie, valorificînd capacitatea şi competenţa tuturor celor care doresc schimbarea in bine a ţării, puterea de azi trebuie şi poate să dezamorseze, cu inteligenţă şi tact, cea de-a doua opoziţie, a rutinei şi conservatorismului, a incompetenţei şi birocraţiei politice — singura interesată să promoveze diverse soiuri de neocomunism, nu neapărat din raţiuni ideologice, ci pentru că, pur şi simplu, nu ştie altceva. CONSTANTIN DUMITRU ■