Flacăra, aprilie-iunie 1992 (Anul 82, nr. 13-25)

1992-04-01 / nr. 13

F.S.N.: BIRUIT-A INSTINCTUL DE CONSERVARE Deşi, evident, din punct de vedere juridic F.S.N. are statutul de partid politic, înregistrat ca atare la judecătorie de însuţi dl Ion Iliescu, in realitate Fron­tul n-a fost niciodată ţi nu este nici acum partid in adevăratul înţeles al cuvintului, ci o reţea de indivizi pe care i-au unit ţi-i unesc nu ideile ţi idealurile co­mune, ci interesele comune, pohta de putere ţi de ciolan. Cum-necum insă, F.S.N.-ul s-a „implementat" puternic in viaţa politică românească postrevoluţio­nară, dominind-o, fasonind-o, dar, mai ales, exploa­­tind-o in propriul său folos. Ca atare, ne place ori nu ne place acest lucru. F.S.N.-ul a­ fost o prezenţă puternică in peisajul politic românesc din ultimii doi ani şi mai bine. Un fenomen. De care nu se poate face abstracţie in nici o analiză. Fenomenul F.S.N., care a singularizat România in perimetrul est-european, aplicind pe tinăra noastră democraţie pecetea originalităţii, consistă nu atit in preluarea ţi menţinerea de către stăpinirea de după decembrie 1989 a vechilor structuri, cum s-a spus, ci mai ales in păstrarea vechiului aparat şi în menţi­nerea in funcţii a vechilor cadre bolşevice, schimba­te, de circumstanţă, la faţă. Şi îmbogăţite, pe spi­narea (aţi ghicit!) tot a celor necăjiţi. Alegerile de la 20 mai au fost cîştigate - lăsind la o parte matra­­pazlicurile de proporţii la care puterea fesenistă s-a dedat­­ printr-un fel de hipnoză la nivel naţional, ob­ţinută prin minciună ţi manipulare. Acum insă alege­rile bat din nou la uţâ, iar corpul electoral a demon­strat (între altele ţi cu prilejul alegerilor locale) că s-a trezit din somnambulism. Tot ce s-a petrecut cu F.S.N.-ul in ultima vreme trebuie privit în această lumină. S-au produs în F.S.N. cutremure, intîmplarea cea mai spectaculoasă fiind, desigur, războiul dintre dom­nii Iliescu şi Roman, după înlăturarea acestuia din urmă de la şefia guvernului. In Front au apărut trei direcţii, trei grupări: pro-Roman (zisă de dreapta), pro-Iliescu (de stingă) ţi gruparea de centru. Acuze ţi anatemizări reciproce, execuţii in cel mai curat stil stalinist (a se vedea rechizitoriul pronunţat de dl Ni­­nosu la adresa dlui Roman), infierbintate au fost spi­ritele la conferinţele judeţene şi la aceea pe munici­piul Bucureţti. Dar, se spunea, explozia se va produce la Conferinţa Naţională a Frontului din zilele de 27, 28 şi 29 martie. Va mai exista după aceea F.S.N.? Se va scinda oare F.S.N.-ul in două sau trei partide? Va mai fi oare dl Petre Roman lider naţional la în­cheierea conferinţei? Iată întrebările ce se puneau in preajma începerii lucrărilor. Au fost, se-nţelege, şi dintre aceia care se întrebau dacă nu cumva o să aibă loc un clasic ţi ţeapăn „pupat toţi Piaţa Ende­­pendenţi". Părea totuşi puţin probabil. Insă chiar aşa (sau aproape aşa) s-a intimplat. Mai precis, Conferinţa Naţională a F.S.N. a tre­cut ţi nici una din catastrofele pronosticate nu s-a produs. In comparaţie cu conferinţele judeţene ţi cu aceea din municipiul Bucureşti, conferinţa naţională fe­senistă se poate spune că s-a desfăşurat intr-o atmo­sferă paşnică. Da, a existat o tentativă (din partea dlui Ionel Roman) de a întoarce pe dos ordinea de zi, fâcindu-se apel la, chipurile, „o propunere din sală" (vai!, unde eşti, Odiosule, să te bucuri că du­hul ţi practicile tale sunt încă in fiinţă in spaţiul car­­pato-dunărean!). Dar figura (de a incepe cu discuta­rea candidaturii la preşedinţie, din partea Frontului, a dlui Ion Iliescu) n-a ţinut, ordinea de zi a rămas cum fusese croită la început şi dl Petre Roman în­registra astfel primul său succes. Da, fiecare dintre cele trei fracţiuni a venit cu propria sa moţiune, dar, finalmente, moţiunea grupării pro-Roman (numită „Viitorul azi") a intrunit peste 60 la sută din sufragii - infringere umilitoare pentru celelalte două moţiuni şi grupări, ai căror promotori s-au trezit, ruşinaţi, la coa­da mesei. Dl Petre Roman înregistra prin aceasta al doilea mare succes, hotăritor. După care era previzibi­lă şi cea de-a treia victorie — în privinţa candidatu­lui la preşedinţie susţinut de F.S.N. A triumfat deci punctul de vedere al grupării Roman, prin aprobarea propunerii de modificare a statutului in sensul că cei ce doresc să candideze din partea F.S.N. la funcţia de preşedinte al ţârii să-ţi depună candidatura şi să-şi exprime limpede opţiunea, convingerea politică ţi, in consecinţă, angajamentul faţă de linia politică adoptată de F.S.N. Va face oare dl Iliescu acest lu­cru, ori cimpul rămine deschis pentru dl Roman? Aş mai observa că mersul ostilităţilor dintre cele trei grupări in cadrul convenţiei feseniste cheamă in minte ţi tipicul operetei, ţi obsesia comunistă a unani­mităţii. A trebuit ca vnsuţi dl Petre Roman, ţi din pos­tura omului care a ciştigat, ţi deci căruia ii dă mina să fie generos, dar ţi din aceea a vajnicului vrăjmaş (cel puţin in declaraţii) al practicilor ţi schemelor co­muniste să tempereze zelul celor două fracţiuni in­­finite spre autoneantizare ţi deci către unanimitate în F.S.N., explicindu-le de ce este necesar ca ele să existe in continuare. O victorie a dlui Petre Roman pe toată linia, s-ar zice. In realitate, insă, este vorba de victoria instinc­tului de conservare al feseniţtilor, cu bătaie la fe­­senism ca fenomen, la F.S.N. ca reţea — obişnuită şi ocultă­­ şi, în consecinţă, la osul pe care ei, feseniş­­tii, il ţin zdravăn între dinţi de mai bine de doi ani de zile. Nu puteau să se ducă toate acestea, adică toate poziţiile şi privilegiile feseniştilor, pe apa sim­­betei numai din cauza unor certuri in familie. Căci, de la nemuritorul Caţavencu incoace, tot românul știe că „in împrejurări ca acestea, micile pasiuni trebuie să dispară". ION D. GOIA ■ CORNELII) COPOSU, preşedintele PNŢCD: „UN CONFLICT PUR PERSONAL!" — Domnule preşedinte, parti­dul de guvernămînt şi adversa­rii dvs. politici sunt la ananghie, măcinaţi de conflicte ireconcilia­bile. Care vă este părerea în le­gătură cu cele ce se întîmplă în tabăra lor? — Ite-am prezis că FSN-ul va face explozie fiind constituit in urma unui oportunism dle mo­ment, fără nici un fel de doc­trină. Din păcate, această fărî­­mitare vine cu intirziera. In ceea ce priveşte grupările afla­te în confruntare, noi sintem­ echidistanţi. — V-aş ruga să ne spuneţi citeva cuvinte despre gîlceava e Iliescu — Roman? — Le este si le va fi foarte greu să se delimiteze unul de celălalt in erorile făcute. Au mers solidari intr-o serie în­treagă de greşeli. împreună au vina principală de a fi irosit sansa României care altfel s-ar fi aflat cu siguranţă înaintea tuturor statelor foste comuniste. Aveam această şansă, dar dato­rită lor acum ne aflăm la coa­dă; aici se şi află vina de căpe­tenie a celor doi. Părerea mea e că nu este vorba de un con­flict ideologic, ci de unul pur personal. — Convenţia Naţională pare să fi produs o primă delimitare „legitimă“ în FSN. Credeţi că această fracţionare va aj­uta în vreun fel eşichierul politic ro­mânesc? — Să­ nu uităm că FSN-ul nu reprezintă o formaţiune politică, ci o masă de inşi selecţionaţi după criterii exclusiv de inte­res. Dezagregarea FSN nu poa­te să afecteze decit FSN-ul şi pe oamenii săi. — Consideraţi că FSN-ul va fi şi pe mai departe un adver­sar pentru PNŢCD? — Ramura care va reuşi să supravieţuiască va fi­ fără în­doială. — Excludeti posibilitatea unei împăcări in FSN? — Nu. In România totul e posibil, mai ales cind e vor­ba de FSN. E. MIHAESCU ■ ION ONORIU, preşedintele Uniunii Democrate a Romilor: „ASTA NE — Domnule Onoriu, caut se­diul Uniunii dumneavoastră și iată-mă... acasă, in familie. Iar la uşă dau de un tinăr care vine să vă solicite un ajutor. — Nu avem un seediu nu prea avem nici viată de partid, cit despre cei care au nevoie de sprijinul Uniunii, ei sint mu’.U Si vin la mine. Fac ce pot, nu­mai că un om poate mult mai putin decit un partid. —*""Ua ' V.S.N. p invers. De fapt, pentru asta v-am si cău­tat, să comentaţi în citeva cu­vinte cearta dintre domnii Ro­­mani si Iliescu. Cum vi se pare Ci ar­fa domnilor ? • î­nd între lucrurile ueîte nu e-­xistă .diferente. Toate­. sint la LIPSEA!» fel. Cînd Se ceartă șefii, pier­de poporul. — Pierd si șefii. — Ei se ceartă ca să cistige ceva. N-o fac degeaba. Unul măcar trebuie, să cistige. De data asta cred că pierd am­îndoi. Una e o fică de familie , si alta o luptă politică. Eu unul­ sint dezamăgit. — De ce ? — De toate, domnule. Nume­le nu mi-1 ia nimeni. Si nici talentul, cit­i.i am. Eu am mun­cit prea mult ca să fiu cine sint. De doi ani insă sufăr pentru ceilalţi. Atiţia oameni necăjiţi ! — Şi ţigani ! — Si romi. Din cauza unora, e blamată masa romilor. Or fi romii asa si pe dincolo dar sint multi si un parlament nu-i in­telem dacă nu se ocupă de tre­burile mari. Eu nu vreau un sediu, ca să am eu. Onoriu, bi­rou. Dar e nevoie de autori- Lntp, ca să putem impune le­gea. E nevoie de autoritate din interior. Să știe omul de cina ascultă direct. Nu să vină la uşa mea. Mai multi deputaţi romi in cameră ar avea ce face. Vrea cineva ca romii să trăiască de capul lor ? Are cineva nevoie mereu de nişte vinovaţi ? Vi se pare normal ca un partid ca al nostru, cu un milion de su­nete să n-aibă un sediu, în vreme ce citeva zeci de forma­ţii, fără nici un membru, fac baruri in­­ediile lor ? — Ne-am cam îndepărtat de miezul interviului. — Poate Dumnezeu o sâ-i ierte pe toţi cei care fac râu tării, dar eu nu-i iert. Asta ne lipsea, să se dea în spectacol şefii. TUDOR OCTAVIAN ■ 2 'Politică eim ■ S-A SALVAT FRONTUL SALVARII NATIONALE ? Fotografie de GIG MOTOIANU ■ CRONICA DE TREI MINUTE • Uniunea Democratică a Maghiarilor din România a de­venit un fel de feseneu, în care ar exista tot vreo trei­­patru rînduri de păreri, numi­te şi aici moţiuni. Spre deose­bire de feseneul cel de toate zi­lele, U.D.M.R.-ul e şi mai dens in nomenclaturişti. • Şi pen­tru că veni vorba de I­D.M.R., să amintim că această organi­zaţie etno-politică a protestat împotriva percheziţiilor pe care poliţia rom­ână le-a efectuat în localităţile Săvădisla şi Liteni din judeţul Cluj. La mijloc ar fi fost niscai ajutoare primite şi nedistribuite. Să fie oare vreo asemănare intre aceste a­­jutoare si vestitele ,,maşini de cusut“ de la Cugir? • P.N.Ţ.C.D. a primit o invitaţie la Raszyn, în Polonia, localitate în care, în zilele de i1 şi 7 aprilie 1992,­­Solidaritatea Rurală din ţara­­gazdă, Institutul Schiller din Germania şi Cercul de muncă pentru o nouă Europă din Un­garia organizează o conferinţă pentru a găsi alternativă la terapia de şoc, terapie impusă, după cum precizează textul in­vitaţiei­ ţârilor din­­ Europa Centrală şi de Est de Fondul Monetar Internaţional, şi care a dus la rezultate dezastruoase. • Parlamentul, în speţă Sena­tul, s-a dovedit şi în săptămâ­­na recent încheiată foarte ner­vos. Şi prompt. L-a încondeiat pe dl Petre Roman, cum că ar fi deturnat vreo 30 de milioa­ne de lei. Un mezelie faţă de miliardul de dolari de la îm­puşcat rămas şi care nu iese nicidecum la socoteală. La fel s-au petrecut lucrurile cu Mi­ron Cosma haiducul, frate de cruce cu Mich­ei de la Oltcit. Vorba cîntecului : Parole, paro­le, parole... • Nicu Ceaușescu e din nou cărat in vizită la Morgă, unde e examinat me­dical. Cineva — știm cine, per­soană importantă — vrea să-l scoată pe „copil­ de la zdup. • A fost reluată tradiţia Şcolii Ardelene prin înfiinţarea de către Asociaţia Generală a Ro­mânilor Uniţi a Centrului de Studii „Timotei Cipariu“ din Cluj. 9 Radu Câmpeanu, pre­şedintele Partidului Naţional Liberal, întoarce spatele Con­venţiei Democratice. Se spune că totul ar fi doar un moft, li­­v derul P.N.L. dorind să obţină­­ cit mai multe posturi in cadrul­ Convenţiei. Oricum, Radu C. ai mutat bobul supărării de la P.A.C. la U.D.M.R O vreme, vagul şi anonimul inginer con­structor Radu Câmpeanu pufni­se vizavi de profesorul univer­ - sitar Nicolae Manolescu, pre,' şedintele P.A.C. şi şef lux?, testat al şcolii româneşti de crt-. tică literară. EUGEN MIHAESCU ■ ■m» I« MiMoril I I ii — ,.j FLACĂRA nr. 13

Next