Flacăra, aprilie-iunie 1992 (Anul 82, nr. 13-25)
1992-04-01 / nr. 13
F.S.N.: BIRUIT-A INSTINCTUL DE CONSERVARE Deşi, evident, din punct de vedere juridic F.S.N. are statutul de partid politic, înregistrat ca atare la judecătorie de însuţi dl Ion Iliescu, in realitate Frontul n-a fost niciodată ţi nu este nici acum partid in adevăratul înţeles al cuvintului, ci o reţea de indivizi pe care i-au unit ţi-i unesc nu ideile ţi idealurile comune, ci interesele comune, pohta de putere ţi de ciolan. Cum-necum insă, F.S.N.-ul s-a „implementat" puternic in viaţa politică românească postrevoluţionară, dominind-o, fasonind-o, dar, mai ales, exploatind-o in propriul său folos. Ca atare, ne place ori nu ne place acest lucru. F.S.N.-ul a fost o prezenţă puternică in peisajul politic românesc din ultimii doi ani şi mai bine. Un fenomen. De care nu se poate face abstracţie in nici o analiză. Fenomenul F.S.N., care a singularizat România in perimetrul est-european, aplicind pe tinăra noastră democraţie pecetea originalităţii, consistă nu atit in preluarea ţi menţinerea de către stăpinirea de după decembrie 1989 a vechilor structuri, cum s-a spus, ci mai ales in păstrarea vechiului aparat şi în menţinerea in funcţii a vechilor cadre bolşevice, schimbate, de circumstanţă, la faţă. Şi îmbogăţite, pe spinarea (aţi ghicit!) tot a celor necăjiţi. Alegerile de la 20 mai au fost cîştigate - lăsind la o parte matrapazlicurile de proporţii la care puterea fesenistă s-a dedat printr-un fel de hipnoză la nivel naţional, obţinută prin minciună ţi manipulare. Acum insă alegerile bat din nou la uţâ, iar corpul electoral a demonstrat (între altele ţi cu prilejul alegerilor locale) că s-a trezit din somnambulism. Tot ce s-a petrecut cu F.S.N.-ul in ultima vreme trebuie privit în această lumină. S-au produs în F.S.N. cutremure, intîmplarea cea mai spectaculoasă fiind, desigur, războiul dintre domnii Iliescu şi Roman, după înlăturarea acestuia din urmă de la şefia guvernului. In Front au apărut trei direcţii, trei grupări: pro-Roman (zisă de dreapta), pro-Iliescu (de stingă) ţi gruparea de centru. Acuze ţi anatemizări reciproce, execuţii in cel mai curat stil stalinist (a se vedea rechizitoriul pronunţat de dl Ninosu la adresa dlui Roman), infierbintate au fost spiritele la conferinţele judeţene şi la aceea pe municipiul Bucureţti. Dar, se spunea, explozia se va produce la Conferinţa Naţională a Frontului din zilele de 27, 28 şi 29 martie. Va mai exista după aceea F.S.N.? Se va scinda oare F.S.N.-ul in două sau trei partide? Va mai fi oare dl Petre Roman lider naţional la încheierea conferinţei? Iată întrebările ce se puneau in preajma începerii lucrărilor. Au fost, se-nţelege, şi dintre aceia care se întrebau dacă nu cumva o să aibă loc un clasic ţi ţeapăn „pupat toţi Piaţa Endependenţi". Părea totuşi puţin probabil. Insă chiar aşa (sau aproape aşa) s-a intimplat. Mai precis, Conferinţa Naţională a F.S.N. a trecut ţi nici una din catastrofele pronosticate nu s-a produs. In comparaţie cu conferinţele judeţene ţi cu aceea din municipiul Bucureşti, conferinţa naţională fesenistă se poate spune că s-a desfăşurat intr-o atmosferă paşnică. Da, a existat o tentativă (din partea dlui Ionel Roman) de a întoarce pe dos ordinea de zi, fâcindu-se apel la, chipurile, „o propunere din sală" (vai!, unde eşti, Odiosule, să te bucuri că duhul ţi practicile tale sunt încă in fiinţă in spaţiul carpato-dunărean!). Dar figura (de a incepe cu discutarea candidaturii la preşedinţie, din partea Frontului, a dlui Ion Iliescu) n-a ţinut, ordinea de zi a rămas cum fusese croită la început şi dl Petre Roman înregistra astfel primul său succes. Da, fiecare dintre cele trei fracţiuni a venit cu propria sa moţiune, dar, finalmente, moţiunea grupării pro-Roman (numită „Viitorul azi") a intrunit peste 60 la sută din sufragii - infringere umilitoare pentru celelalte două moţiuni şi grupări, ai căror promotori s-au trezit, ruşinaţi, la coada mesei. Dl Petre Roman înregistra prin aceasta al doilea mare succes, hotăritor. După care era previzibilă şi cea de-a treia victorie — în privinţa candidatului la preşedinţie susţinut de F.S.N. A triumfat deci punctul de vedere al grupării Roman, prin aprobarea propunerii de modificare a statutului in sensul că cei ce doresc să candideze din partea F.S.N. la funcţia de preşedinte al ţârii să-ţi depună candidatura şi să-şi exprime limpede opţiunea, convingerea politică ţi, in consecinţă, angajamentul faţă de linia politică adoptată de F.S.N. Va face oare dl Iliescu acest lucru, ori cimpul rămine deschis pentru dl Roman? Aş mai observa că mersul ostilităţilor dintre cele trei grupări in cadrul convenţiei feseniste cheamă in minte ţi tipicul operetei, ţi obsesia comunistă a unanimităţii. A trebuit ca vnsuţi dl Petre Roman, ţi din postura omului care a ciştigat, ţi deci căruia ii dă mina să fie generos, dar ţi din aceea a vajnicului vrăjmaş (cel puţin in declaraţii) al practicilor ţi schemelor comuniste să tempereze zelul celor două fracţiuni infinite spre autoneantizare ţi deci către unanimitate în F.S.N., explicindu-le de ce este necesar ca ele să existe in continuare. O victorie a dlui Petre Roman pe toată linia, s-ar zice. In realitate, insă, este vorba de victoria instinctului de conservare al feseniţtilor, cu bătaie la fesenism ca fenomen, la F.S.N. ca reţea — obişnuită şi ocultă şi, în consecinţă, la osul pe care ei, feseniştii, il ţin zdravăn între dinţi de mai bine de doi ani de zile. Nu puteau să se ducă toate acestea, adică toate poziţiile şi privilegiile feseniştilor, pe apa simbetei numai din cauza unor certuri in familie. Căci, de la nemuritorul Caţavencu incoace, tot românul știe că „in împrejurări ca acestea, micile pasiuni trebuie să dispară". ION D. GOIA ■ CORNELII) COPOSU, preşedintele PNŢCD: „UN CONFLICT PUR PERSONAL!" — Domnule preşedinte, partidul de guvernămînt şi adversarii dvs. politici sunt la ananghie, măcinaţi de conflicte ireconciliabile. Care vă este părerea în legătură cu cele ce se întîmplă în tabăra lor? — Ite-am prezis că FSN-ul va face explozie fiind constituit in urma unui oportunism dle moment, fără nici un fel de doctrină. Din păcate, această fărîmitare vine cu intirziera. In ceea ce priveşte grupările aflate în confruntare, noi sintem echidistanţi. — V-aş ruga să ne spuneţi citeva cuvinte despre gîlceava e Iliescu — Roman? — Le este si le va fi foarte greu să se delimiteze unul de celălalt in erorile făcute. Au mers solidari intr-o serie întreagă de greşeli. împreună au vina principală de a fi irosit sansa României care altfel s-ar fi aflat cu siguranţă înaintea tuturor statelor foste comuniste. Aveam această şansă, dar datorită lor acum ne aflăm la coadă; aici se şi află vina de căpetenie a celor doi. Părerea mea e că nu este vorba de un conflict ideologic, ci de unul pur personal. — Convenţia Naţională pare să fi produs o primă delimitare „legitimă“ în FSN. Credeţi că această fracţionare va ajuta în vreun fel eşichierul politic românesc? — Să nu uităm că FSN-ul nu reprezintă o formaţiune politică, ci o masă de inşi selecţionaţi după criterii exclusiv de interes. Dezagregarea FSN nu poate să afecteze decit FSN-ul şi pe oamenii săi. — Consideraţi că FSN-ul va fi şi pe mai departe un adversar pentru PNŢCD? — Ramura care va reuşi să supravieţuiască va fi fără îndoială. — Excludeti posibilitatea unei împăcări in FSN? — Nu. In România totul e posibil, mai ales cind e vorba de FSN. E. MIHAESCU ■ ION ONORIU, preşedintele Uniunii Democrate a Romilor: „ASTA NE — Domnule Onoriu, caut sediul Uniunii dumneavoastră și iată-mă... acasă, in familie. Iar la uşă dau de un tinăr care vine să vă solicite un ajutor. — Nu avem un seediu nu prea avem nici viată de partid, cit despre cei care au nevoie de sprijinul Uniunii, ei sint mu’.U Si vin la mine. Fac ce pot, numai că un om poate mult mai putin decit un partid. —*""Ua ' V.S.N. p invers. De fapt, pentru asta v-am si căutat, să comentaţi în citeva cuvinte cearta dintre domnii Romani si Iliescu. Cum vi se pare Ci arfa domnilor ? • înd între lucrurile ueîte nu e-xistă .diferente. Toate. sint la LIPSEA!» fel. Cînd Se ceartă șefii, pierde poporul. — Pierd si șefii. — Ei se ceartă ca să cistige ceva. N-o fac degeaba. Unul măcar trebuie, să cistige. De data asta cred că pierd amîndoi. Una e o fică de familie , si alta o luptă politică. Eu unul sint dezamăgit. — De ce ? — De toate, domnule. Numele nu mi-1 ia nimeni. Si nici talentul, citi.i am. Eu am muncit prea mult ca să fiu cine sint. De doi ani insă sufăr pentru ceilalţi. Atiţia oameni necăjiţi ! — Şi ţigani ! — Si romi. Din cauza unora, e blamată masa romilor. Or fi romii asa si pe dincolo dar sint multi si un parlament nu-i intelem dacă nu se ocupă de treburile mari. Eu nu vreau un sediu, ca să am eu. Onoriu, birou. Dar e nevoie de autori- Lntp, ca să putem impune legea. E nevoie de autoritate din interior. Să știe omul de cina ascultă direct. Nu să vină la uşa mea. Mai multi deputaţi romi in cameră ar avea ce face. Vrea cineva ca romii să trăiască de capul lor ? Are cineva nevoie mereu de nişte vinovaţi ? Vi se pare normal ca un partid ca al nostru, cu un milion de sunete să n-aibă un sediu, în vreme ce citeva zeci de formaţii, fără nici un membru, fac baruri inediile lor ? — Ne-am cam îndepărtat de miezul interviului. — Poate Dumnezeu o sâ-i ierte pe toţi cei care fac râu tării, dar eu nu-i iert. Asta ne lipsea, să se dea în spectacol şefii. TUDOR OCTAVIAN ■ 2 'Politică eim ■ S-A SALVAT FRONTUL SALVARII NATIONALE ? Fotografie de GIG MOTOIANU ■ CRONICA DE TREI MINUTE • Uniunea Democratică a Maghiarilor din România a devenit un fel de feseneu, în care ar exista tot vreo treipatru rînduri de păreri, numite şi aici moţiuni. Spre deosebire de feseneul cel de toate zilele, U.D.M.R.-ul e şi mai dens in nomenclaturişti. • Şi pentru că veni vorba de ID.M.R., să amintim că această organizaţie etno-politică a protestat împotriva percheziţiilor pe care poliţia română le-a efectuat în localităţile Săvădisla şi Liteni din judeţul Cluj. La mijloc ar fi fost niscai ajutoare primite şi nedistribuite. Să fie oare vreo asemănare intre aceste ajutoare si vestitele ,,maşini de cusut“ de la Cugir? • P.N.Ţ.C.D. a primit o invitaţie la Raszyn, în Polonia, localitate în care, în zilele de i1 şi 7 aprilie 1992,Solidaritatea Rurală din ţaragazdă, Institutul Schiller din Germania şi Cercul de muncă pentru o nouă Europă din Ungaria organizează o conferinţă pentru a găsi alternativă la terapia de şoc, terapie impusă, după cum precizează textul invitaţiei ţârilor din Europa Centrală şi de Est de Fondul Monetar Internaţional, şi care a dus la rezultate dezastruoase. • Parlamentul, în speţă Senatul, s-a dovedit şi în săptămâna recent încheiată foarte nervos. Şi prompt. L-a încondeiat pe dl Petre Roman, cum că ar fi deturnat vreo 30 de milioane de lei. Un mezelie faţă de miliardul de dolari de la împuşcat rămas şi care nu iese nicidecum la socoteală. La fel s-au petrecut lucrurile cu Miron Cosma haiducul, frate de cruce cu Michei de la Oltcit. Vorba cîntecului : Parole, parole, parole... • Nicu Ceaușescu e din nou cărat in vizită la Morgă, unde e examinat medical. Cineva — știm cine, persoană importantă — vrea să-l scoată pe „copil de la zdup. • A fost reluată tradiţia Şcolii Ardelene prin înfiinţarea de către Asociaţia Generală a Românilor Uniţi a Centrului de Studii „Timotei Cipariu“ din Cluj. 9 Radu Câmpeanu, preşedintele Partidului Naţional Liberal, întoarce spatele Convenţiei Democratice. Se spune că totul ar fi doar un moft, liv derul P.N.L. dorind să obţină cit mai multe posturi in cadrul Convenţiei. Oricum, Radu C. ai mutat bobul supărării de la P.A.C. la U.D.M.R O vreme, vagul şi anonimul inginer constructor Radu Câmpeanu pufnise vizavi de profesorul univer - sitar Nicolae Manolescu, pre,' şedintele P.A.C. şi şef lux?, testat al şcolii româneşti de crt-. tică literară. EUGEN MIHAESCU ■ ■m» I« MiMoril I I ii — ,.j FLACĂRA nr. 13