Flacăra, iulie-septembrie 1992 (Anul 82, nr. 26-39)

1992-07-01 / nr. 26

rf d­ual C fatea, fastto cay VARA FIERBINTE A OUTSIDERKOR Cea mai mare surpriză sportivă a anului s-a produs recent, campioană la fotbal a Europei a ieșit echipa Danemarcei, venită in competiție printr-un concurs de împrejurări (nu se calificase pentru turneul final), adunată in pripă, antrenată in pripă, ce mai, impro­vizată pe toată linia şi in toată puterea cuvintului şi pe care, din această pricină, nimeni n-o lua in calcul cind era vorba de întrevăzut ciştigătorul. S-a intimplat cam acelaşi lucru şi cu Convenţia Democratică de la­nd­ cind a fost să-şi aleagă, simbătă, prin vot secret, candidatul unic pentru alegerile prezidenţiale , cîşti­­gător a fost, şi incă cu 47 de voturi din totalul de 67, cel mai puţin ştiut dintre candidaţi, cel mai puţin intrat in conştiinţa politică a românilor, pentru mulţi, un necunoscut : dl Emil Constantinescu, rectorul Uni­versităţii Bucureşti, membru fondator al Solidarităţii Universitare şi vicepreşedinte al Alianţei Civice. Acum, că s-a intimplat aşa, ne râmîne să evaluăm consecinţele. Ştie toată lumea că forţele democratice s-au aflat (şi se află incă) in căutarea unui contra­candidat pentru dl Ion Iliescu. In acest cadru, concluzia la care urma să ajungă Convenţia Democratică avea o importanţă foarte mare, considerindu-se că indife­rent de numărul candidaţilor in primul tur de scrutin, in bătălia finală, din al doilea tur, pentru fotoliul prezidenţial de la Cotroceni aveau să rămină dl Iliescu şi candidatul Convenţiei. Astăzi, cind ştim cine este acest candidat, se nasc mai multe întrebări, dintre care cele mai importante sunt : Va ajunge omul Con­venţiei in finala de doi ? Dacă va ajunge, are el vreo şansă de a cîştiga, de-a deveni preşedinte ? Căutind să răspund, voi incepe prin a preciza că electoratul român nu a pretins şi nu pretinde nici în momentul de faţă ca opoziţia să ofere drept candidat la preşedinţie un politician ideal, înzestrat cu toate calităţile, fără cusururi, un monument; politicienii nu se pot fabrica peste noapte după chipul şi asemănarea viziunilor noastre cele mai roze, ei trebuiesc aleşi din­tre oamenii care sunt, aşa cum sunt. în cazul nostru, condiţia era să fie un candidat capabil să se opună dlui Iliescu şi să-l învingă în alegeri. Or, se poate spune fără teama de a greşi că prin opţiunea ei de simbală Convenţia Democratică nu dispune de un asemenea candidat Ar fi putut să fie dl Corneliu Coposu - Domnia sa a refuzat însă cu tenacitate. Ar fi putut să fie dl Stolojan - a refuzat, de asemenea. Printre cei care au păşit în arenă, cei mai populari şi, evident, cu cele mai mari şanse în viitoarea bătălie electorală erau domnii Raţiu şi Manolescu. A fost insă preferat dl Emil Constantinescu. Cu aceasta, ne întoar­cem la întrebările puse mai înainte cu privire la şan­sele pe care proaspătul candidat unic al Convenţiei le are in cele două tururi de scrutin. După părerea mea, aceste şanse sunt foarte reduse, dacă nu cumva lipsesc cu desăvîrşire. Ce ascunse calităţi va fi avind dl Constantinescu, de ce nebânuite resurse de inteligenţă politică, de simţ politic, de fler politic, de capacitate de orientare politică, de capacitate de jertfă de sine pentru binele politic al ţării, de tenacitate politică, de rapiditate în luarea deciziilor politice şi de incă multe altele va fi dispunind Domnia sa, urmează s-o arate de-abia de-acum înainte. Rezultatul final poate fi şi negativ, dar şi întru totul pozitiv, dl Constantinescu s-ar putea dovedi un bun sau chiar un mare politician. Da, însă necesara demonstraţie n-o va putea face in timp util, adică in perioada ce a mai rămas pînâ la alegeri, perioadă care, oricit ar trage de timp parlamentul şi dl Iliescu, este, in comparaţie cu cit i-ar trebui dlui Constantinescu pentru ca să intre in conştiinţa electo­ratului şi a străinătăţii, pentru ca să convingă, extrem de scurtă. Pentru că transformarea unui necunoscut intr-o personalitate politică puternică, remarcabilă, competitivă, credibilă (în împrejurarea că cel în cauză are înzestrările necesare) este o operaţiune de durată, de cursă lungă. Şi s-ar putea intimpla ca săminţa pusă in sol prin desemnarea dlui Constantinescu drept candidat al Convenţiei Democratice să rodească - la fel ca in povestea doctorului dintr-un roman al lui Kalman (Miksath) — atunci cind nu va mai fi nevoie de acel rod, in cazul nostru, după ce dl Iliescu se va fi reinstalat, bine mersi, în Palatul Cucuvelei. Să nu uităm că în bătălia dură pentru fotoliul prezidenţial candidatul opoziţiei nu are de înfruntat doar tenaci­tatea şi machiavelismul unui bolşevic hîrşit şi imbatrinit in rele, dedat cu toate tertipurile, sforăriile şi maşina­­ţiunile de culise, uns cu toate olifiile, alăptat bine la ţiţa Kominternului, K.G.B.-ului, Securităţii, marxism­­leninismului, ceauşismului, gorbaciovismului şi elţenis­­mului, ci şi o înfricoşătoare şi ameninţătoare cohortă de profitori ai vechiului regim şi ai fesenismului 20-maist, plus toate mijloacele economico-financiare, administrative, militare şi de ordine pe care le are România in prezent şi de care dl Iliescu dispune după bunul său plac. Desigur, multe vor depinde şi de felul cum va arăta întreaga constelaţie de candidaţi în primul tur, fiindcă multe jocuri se pot face şi inaintea celui de-al doilea tur, opoziţia se poate uni şi mai tare, toţi ca unul, poate cuprinde şi P.N.L-ul dlui Câmpeanu, şi F.S.N.-ul dlui Roman şi alte formaţii. Dacă nu se va intimpla aşa, campania electorală prezidenţială se va trans­forma intr-un galop de sănătate al dlui Iliescu, intru nefericirea şi mai mare a mult-oropsitului popor român. ION D. GOIA ■ Dl. Emil Constantinescu se destăinuie Luni, 29 iunie, dl profesor Emil Constantinescu, rectorul universi­tăţii bucureştene, preşedintele Con­ferinţei Naţionale a Rectorilor, a oferit prima conferinţă de presă in calitate de candidat unic al Convenţiei Democratice la cursa pentru preşedinţia României. • In ciuda mijloacelor materia­­le ..extrem de reduse“ care stau la îndemina C.D. in campania e­­lectorală, iată două dintre lucru­rile pe care candidatul ei consi­deră că le avem de partea noastră . ..exasperarea în fata minciunii“ si „curajul nostru de a spune toate adevărurile, pină la capăt“. • .­Ceea ce numim a pată putere în stat este singura, după părerea mea, care funcţio­nează satisfăcător in România“. • In cazul victoriei sale in ale­geri, dl Emil Constantinescu si-a prezentat intenţia de a da o in­terpretare restrictivă prerogative­lor prezidenţiale, în sensul nein­tervenţiei în treburile guvernului şi ale parlamentului. • Dacă va fi preşedintele României, domnia sa a anunţat că nu va locui la Palatul Cotroceni. • O consulta­re a naţiunii pentru a alege in­tre monarhie si republică i se pare inacceptabilă, dacă s-ar face formal. ..Preşedintele — în con­cepţia domniei sale — trebuie să fie primul garant, cel dinţii care să aibă grijă ca,­in toate proble­mele importante, naţiunea să fie consultată. Dar o populaţie infor­mată. Informată corect. O popu­laţie care ştie adevărul“ • „De­clar solemn că n-am avut nici un fel de legături toată viata mea, nici cu Securitatea, nici cu S.R.I.“ • „S.R.I., pe viitor, va trebui să-şi respecte strict atribuţiile legale, in • primul rînd să se abţină de la ori­ce imixtiuni în viaţa politică a ţârii.“ • „In ce priveşte dosare­le fostei Securităţi, poziţia mea coincide la poziţia Convenţiei De­mocratice. Trebuie aprobat acce­sul oamenilor la propriile dosare, la cunoaşterea lor integrală. Nu este util să fie date pubnieităţii toate dosarele informatorilor. Na­­ţiunea nu are nevoie să ştie că un mecanic a dat o notă infor­mativă. In cazul celor ce candi­dează însă la funcţii publice, este utilă publicarea integrală a dosa­relor lor de securitate. Eu am ce­rut, in primul interviu pe care l-am dat, să se publice integral dosarul meu, dacă există un ase­menea dosar“. • ,In campania e­­lectorală vom pune pe primul plan opţiunea noastră pentru schimba­re şi soluţiile pe care le avem.“ • „Nu mă tem de ziarişti. N-am de gind să împart presa : o par­te Şi altă parte“. • Intre amănun­tele publicate in presă despre dl Emil Constantinescu se află si to­­oul naşterii sale: Tighina. I-am adresat­ o singură întrebare : „Nu-mi luaţi un nume de rău că nu pornesc de la un merit al dum­­neavoastră, ci de la o cicatrice. Sînteţi unul din românii căruia i s-a răpit locul de naştere. Dacă veţi ci­nt­i­ge alegerile, care va fi primul gest al dumneavoastră pen­tru această parte furată din trupul ţării ?“. Iată răspunsul : ■Bunicii mei au fost ţărani şi cio­­bani. Provin din Ardeal şi din Muntenia, Oltenia. Eu m-am năs­cut la Tighina, unde tata era a­­tunci stagiar. Era inginer agro­nom. Pe vremea aceea, Basarabia era numită California Europei. Dar funcţia de preşedinte al ţării eu o gindesc ca pe un lucru foarte serios. Trebuie făcută o distinc­ţie foarte clară intre o­ abordare emoţională si una diplomatică a acestei probleme. Un răspuns voi putea da numai după ce Conven­ţia Democratică va analiza foarte serios aceste lucruri si gestul meu se va întemeia pe decizia ei. Dacă doriţi o angajare a mea, persona­­lă, am mai spus şi repet : mă voi duce la Tighina. Chiar dacă aco­lo se trage“. Vom avea oare un preşedinte al tuturor românilor ? DORIN GHERGHINESCU ■ DEGRINGOLADĂ Pretenţia dlui Radu Câmpeanu de a fi singurul profesionist intru ale politicii din România s-a do­vedit a fi lipsită de conţinut. Nu este in intenţia noastră de a nega charisma şi abilitatea liderului li­beral, recunoscute pină şi de mai noii săi adversari din PNL -CD, dar credem că in acest moment dificil in care se găseşte ţara, dis­tincţia dintre politică şi politicia­nism este absolut necesară. Sinuo­zităţile dlui Câmpeanu au prea pu­ţin în comun cu partidul pe care îl conduce şi mult, prea mult cu interesele personale. ■Se pare că starea de duplicitate este emblema omului politic Radu Câmpeanu. Ea, această duplicitate, s-a manifestat incă din perioada exilului parizian, unde, prin abile manevre de culise, dl. Câmpeanu a reuşit să ajungă la conducerea Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din Franţa, pe care ulterior a dis­creditat-o şi distrus-o. Reîntors in ţară, in ianuarie 1990, dl Radu Câmpeanu a aranjat în aşa fel jocurile politice, incit Vintilă Brătianu s-a trezit in afara partidului. Din secretar general, dl Câmpeanu a ajuns preşedintele PNL. în decembrie 1990 liderul li­beral a cerşit preşedintelui Iliescu postul de prim-ministru detaşin­­du-se de poziţia aliaţilor săi din Convenţia Naţională pentru Instau­rarea Democraţiei. Ambiţiile sale de conducător al opoziţiei au făcut ca la alegerile din 9 februarie a.c. partidul său să obţină rezultate bune, în contrast cu situaţia filiale­lor din teritoriu. Imediat după alegerile locale au apărut diver­genţe în cadrul Convenţiei Demo­cratice. Cauzele lor au fost : 1. am­biţiile nemăsurate ale dlui Câmpea­nu care, după calcule numai de el cunoscute, a ajuns la concluzia că PNL a avut de pierdut prin pre­zenţa sa pe liste comune cu parti­dele din Convenţia Democratică ; 2. brustă dezavuare — UDMR, de vo­turile căreia a beneficiat la 20 mai 1990 în cursa prezidenţială. S-a ajuns, după cum ştie, ţara întreagă, la ieşirea PNL din Con­venţia Democratică. Calculele dlui Radu Câmpeanu au fost insă greşi­te. Opoziţia a resimţit — este drept — retragerea PNL din rîndurile sale, dar liberalii au fost aruncaţi intr-o degringoladă năucitoare Practic, acest partid este amenin­ţat cu dispariţia, dovadă fiind si­tuaţia dezastruoasă a filialelor sale judeţene. Intr-un recent Interviu, dl Radu Câmpeanu işi califica adversarii direcţi (PNN,PCD) drept „un par­­tiduleţ de buzunar“ lăsînd să se LA PNL înţeleagă că partidul domniei sale ar fi unul puternic şi unit. Aşa să fie oare ? La Cîmpulung Moldovenesc, în­treaga organizare PNL (membri + sediu) a trecut la PNL—CD. Au fost constituite filiale PNL—CD în judeţele Prahova, Olt, Timiş, Sibiu, Suceava, Mehedinţi, Constanţa, Hu­nedoara, V­rance­a pe structura or­­ganizaţiilor liberale. La Craiova situaţia a fost la­ un moment dat explozivă. Vizita pe care dl Radu Câmpeanu a făcut-o la Cetatea Băniei la începutul lu­nii mai nu a clarificat problemele acestei organizaţii. Dl. Câmpeanu, nesocotind voinţa majorităţii libe­ralilor, deljeri, a girat indivizi bănuiţi de a fi colaborat cu Secu­ritatea şi SIII-ul. Drept urmare, organizaţia de aici a trecut în cor­pore la PNL-CD. Dl Radu Câm­peanu a fost acuzat de „comportare dictatorială“ şi de orientare a par­tidului ,,spre înţelegere cu strngă comunistă“. Şi în Bucureşti, fenomenul trece­rii membrilor de la PNL la PNL- CD este masiv. S-au format deja organizaţii in toate sectoarele Capitalei (cu excepţia SAI) şi au fost constituite organele interimare de conducere. In aceste condiţii, există riscul ca la alegerile de la 27 septembrie 1992, PNL să se prezinte cu şanse minime. Singura soluţie o reprezin­tă intrarea PNL în diferite alianţe politice. Se prefigurează deja un cartel electoral între liberali, pe­­dcarişti, republicani şi peunerişti. Cum nu se poate mai clar pentru a înţelege Intenţiile şi jocurile ce­lui dinţii politician profesionist al României. LUCIAN TUDORANCEA ■ FLACĂRA nr. 26 CUM E DISCREDITATĂ CONVENŢIA DEMOCRATICĂ Dna Danieli Tudose, secretara Consiliului local a! sectorului 1, s-a întors acum două luni de la Paris. Sau n-a fost la curent cu noile realităţi politice ale Capita­lei sau le ignoră deliberat. Mai bine zis dnei secretare nu-i vine a crede că în timpul cit a lipsit din România, FSN-ul a pierdut te­ren. Numită fiind direct, de pre­fectură, dumneaei „taie şi epînzură“. Cum ? Mai mult sau mai puţin e­­legant. Invitaţiile la şedinţele con­siliului nu pot fi făcute decit de membrii acestuia. Deşi nu este membră a consiliului, dna Tudo­se invită la dezbateri pe cine cre­de de cuviinţă, chiar dacă nu in­tră în atribuţiile ei să o facă. La ultima adunare, ţinută,cu uşile în­chise, puţin a lipsit să nu se a­­jungă la păruială. Susţinută de membrii FSN-ulii, dna Tudose a dus în spinarea Convenţiei Demo­cratice, fapte nedemocratice. In vi­­ziunea secretarei, Convenţia este răspunzătoare de viitoarea epura­re privind aparatul administrativ al Primăriei sectorului 1. Este adevărat că personalul Pri­măriei se confruntă cu dificultăţi. La fondul funciar, spre exemplu, există doar trei persoane care tre­buie să rezolve 45 000 cereri lu­nar. Noua organigramă va pune accent pe creşterea tehnicităţii. Gospodăriei comunale ii sunt ne­cesari ingineri de instalaţii, ingi­neri de drumuri, poduri şi cana­­le. Computerizarea activităţii de birou reclamă analişti de sistem „Totuşi nu am dat, şi nu inten­ţionăm să dăm pe nimeni afară. Cei ciţiva funcţionari care au ce­rut transferul dornici de un sala­riu mai mare (salariile în Primă­rie sunt mizere), nu au plecat ca urmare a şicanelor sau sancţiuni­­lor“ , afirmă dl primar Fior Fam­­poniu. Pină una alta, dl Pompo­­niu habar nu are dacă secretara Consiliului local a fost sau firmată de prefectură. Confomi a­berantei legi 69, secretara nu va subordonată primarului, acesta fiind în imposibilitatea de a o suspenda din funcţii. RADU POPA ■

Next