Flacăra, aprilie-iunie 1993 (Anul 83, nr. 14-26)
1993-04-07 / nr. 14
Tolba cu săgeţi Cugetoiul de primăvară A venit primăvara, iubite cetitorule. Toată ţara e o imensă Lipscănie, unde găseşti de toate pentru toţi, de la muzică ţigănească la unt belgian. E bine. E bine. Norocul nostru este însă că avem un guvern de toată isprava. E de-ajuns să observi c e buget au croit miniştrii noştri ca să-ţi dai seama că freza de copil de trupă a lui Mişu cel Negriţoiu e semnul unei schimbări radicale în strategia guvernamentală. Altă tonsură — altă perspectivă. Alcătuit cu un ochi spre FMI şi cu celălalt spre Moscova, bugetarul de primăvară sugrumă cu bună ştiinţă sănătatea, cultura şi invăţămîntul şi, în schimb, îl menţine în viaţă pe preşedinte — financiar vorbind !... — cu tot USPP-ul lui cu tot şi cu întreaga armată de consilieri (dedaţi, mai nou, la înnegritul paginilor în ROMANUL lui I. C. Drăgan). Un puternic sprijin primeşte industria grea — că parte din aia mai uşoară a cumpărat-o Cataramă — cu pivotul ei principal industria constructoare de maşini pentru reformă şi praşila-ntîi. Mamuţii, cum se vede, sînt intangibili. E o legătură secretă între ei şi actuala clasă politică la putere, e o alianţă de nezguduit intre un Marţian ori un Gherman şi aceste maşinării şi instalaţiuni gigantice. Pe fruntea lor scrie cu slove de foc : FALIMENT. Cum să închizi un combinat siderurgic care produce oţel pentru clanţe ? De-aia are academicianul de serviciu pe la Cotroceni — Eugen Simion pre numele său de faţă — insomnii siderurgice. Asta e chestiunea. Bugetaiul actual este o armă împotriva turbulenţilor. Pe mapa lui scrie mare: AUSTERITATE. Cuvîntul acesta vizează doar pe românul de rînd, nu şi mastodonţii energofagi. Ei ţin de „moştenirea grea“ şi nu putem să-i aruncăm peste bord. Oamenii sunt subordonaţi industriei şi nu invers. Trebuie să băgăm din nou la cap această axiomă. De ce ? Pentru că bugetaiul e pus în operă, iar Niky Văică s-a făcut că scoate minerii pe corso. Era şi timpul. Trebuie plantate iar gladiole la UNIVERSITATE. De ce? Pentru că a sosit primăvara, iubite cetitorule, cu tot Halai(e)ul ei de gunoaie, crini şi cerşetori. Din depărtare, fercheşul Intîi Mai face graţii proletare şi internaţionaliste spre burţile noastre supte şi spre buzunarele noastre cu ţesătura rănită de dorul prosperităţii. Daţi-mi Voie, aşadar, să închei solemn : TRAIASCA ŞI ÎNFLOREASCĂ BUGETUL DE AUSTERITATE, CHEZĂŞIA DE NEZDRUNCINAT A PAUPERIZĂRII DEFINITIVE A MASELOR LARGI DE LA ORAŞE ŞI SATE! HANIBAL STANCIULESCU ■ PAGINA 2 EVENIMENT Facultatea de Drept, secţia calomnii—insulte La Senat s-a votat, după o luptă grea, articolul 99 al Regulamentului de funcţionare care spune că : „Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna Senatului, cit şi în sala de şedinţe". Deşi s-a cerut precizarea celor doi termeni — gesturi vulgare, cuvinte obscene, expresii triviale — Ilie Plătică (FDSN) a reuşit să convingă Înalta reprezentare să accepte textul aşa cum e deoarece „nu există oameni spe- CUTIA CU SECURIŞTI După ce i s-a furat bujdrula, domnul Everac a angajat 16 detectivi particulari, în vederea asigurării „securităţii Interne a televiziunii“. De ce o fi fost nevoia să reangajeze securişti la pensie, cînd există încă destui, atît in mase, cît şi în conducerea echidistantei Instituţii?oializaţi care să decidă cînd şi cine a proferat insulte şi calomnii în sala Omnia“. Corect, dovadă că în procesul Robus Vadim judecătorii nu reuşesc să facă deosebirea între golănii şi insulte populare. E nevoie de o catedră la Drept cu secţii pentru înjurături, bestialităţi verbale, scuipături oficiale şi doctorate în calomnii şi insulte. Pînă atunci, dat fiind că li se interzice manifestarea liberă a personalităţii la tribună şi în sală, senatorii pot sa se insulte — cu sau fără proferări — pe coridoare, în presă, unde simt ei că le vine. Baza ideologica a celei de a V-a mineriade Domnul Văcăroiu, în recenta sa vizită de lucru pe Valea Jiului, le-a explicat părinteşte minerilor că e posibil să nu li se dea salariile din cauza opoziţiei. Dacă bugetul nu va fi votat, va avea loc o constipaţie bancară cu complicaţii naţionale la ficat, rinichi şi splină. Domnul Văcăroiu a vrut să ştie şi masele cine sînt cei care-l împiedică să muncească. Domnul Văcăroiu n-are nimic împotrivă ca Bugetul să fie discutat încă un cincinal de acum înainte, dar intîi să fie votat. Discuţii sau adeziuni, omagii sau critici — dacă sunt pentru ţară, fie ! Tactica — fiica din flori a strategiei Presa a publicat lista preţurilor la produsele care, după 1 Mai, ziua muncii, nu mai sunt subvenţionate. După 1 Mai trece şi pîinea la capitalism. Fidel strategiei, atît de clar explicată de Lenin în cartea „Doi paşi înainte, un pas înapoi“, dl. Octavian Partenie, şeful Departamentului informaţii de la Guvern, contraatacă în „Cronica română“ făcînd cuvenitul pas înapoi. Listele apărute ar fi — după domnia sa — o aberaţie a presei, întrucît mai există şi altele — toate, fireşte, variante de lucru. „E o încercare de compromitere a guvernului“, declară domnul Partenie. Cînd vom vedea noile preţuri, sporind cu numai 500%, vom fi aproape consolaţi. Dacă te aştepţi la 900%, un procent mai puţin înseamnă un dumicat mai mult". „Domnule — zicea un CUTIA CU FUNARI Un artist român îl Întreabă pe un amic din Austria dacă aa mai vorbeşte şi despre România ca la el. La radio, la televiziune, în popor. „Despre România nu se spune nimic, dar despre Funar auzi zilnic cite ceva“, om al muncii citind consternat interviul lui Octavian Partenie — ăştia ne cred în continuare proşti". Şi dacă chiar suntem ? Ce se mai întîmplă la cabinetul 2 ? Un grup de senatori, cu exemplul lui loan Alexamdru, s-a rugat în fostul cabinet 2, al Elenei Ceauşescu, mai intîi pentru iertarea păcatelor duşmanilor lor, apoi pentru cei de faţă şi, în sfîrşit, pentru ei înşişi. Domnul loan Alexandru speră să obţină astfel consensul senatorial în nu contează care problemă, numai consens să fie. Etapa imediat următoare e lesne de întrevăzut: Parlamentul nu va mai discuta proiecte de legi ci se va ruga pentru ele. La fostul cabinet 1 se înalţă, probabil, rugăciuni pentru buget. Declaraţii în exclusivitate Un text straniu — mai ales că e nesemnat — apare în „Tineretul liber“. în titlu şi in cuprinsul articolului se spune că Boris Elţîn ar fi declarat, în exclusivitate pentru acest cotidian că „vor hotărî cei care l-au ales, nu agitatorii“ şi că va fi referendum la data anunţată iniţial. Se mai zice în articol că Elţîn ar fi răspuns „de la mai puţin de 1 m“. Straniu e că noi de „Tineretul liber“ am mai auzit, dar Elţîn ăsta cine-o fi ? Redacţia noastră oferă un premiu important pentru cel care se va apropia de Elţîn la mai puţin de jumătate de metru, cu sau fără întrebări. Cugetări pentru liniştea ţârii Iată cîteva fraze rostite săptămîna trecută în cele două camere ale parlamentului : „Pădurile sunt obrazul ţării. Să luptăm pentru formarea conştiinţei forestiere“, „Suntem europeni înaintea altora, care nici nu ştiau unde e Europa“, „Doamnele acestea fermecătoare trebuie trimise să contacteze organele locale", „Pe rîndul acesta, domnii deputaţi se vor exprima manual“. Şi aşa mai departe în replică la un articol din „The New York Times“ care, în ciuda faptului că a fost comentat ca un exemplu de dezinformare, nu conţine nici un neadevăr, domnul Adrian Năstase trimite ziarului în chestiune un răspuns pe care îl las la judecata cititorului. Se spune în scrisoarea domnului Năstase că „Toate dezbaterile din Parlamentul României sunt publice şi se desfăşoară în faţa presei şi camerelor de televiziune“. Oare chiar toate ? Cît despre Camerele de luat vederi se găsesc, e drept, într-o lojă si discuţiile se poartă in fata lor, dar asta nu înseamnă că se şi dă totul pe post. Mai zici domnul Năstase că „oricine poate vizita Parlamentul" dar că, din cauza dimensiunilor clădirii din Dealul Mitropoliei, vizitele sunt rare. Aiurea ! Ca să răzbeşti la lucrări, chiar cînd ai o legitimaţie de gazetar îţi trebuie acreditare. Ca să primeşti acreditare trebuie o adresă şi o aprobare. Şi aşa mai departe. Şi aşa, din ce în ce mai departe. Un monument de modestie intr-un lung interviu din „Ora“, Silviu Stănculescu, vigurosul recitator de omagii televizate, după ce a stat un timp cuminte, ca mulţi alţi cîntăreţi la ocazii festive, declară că „a învăţat lecţia modestiei de la Al Pacino“. Şocat probabil de modestia ac LUTIA CU DEŞEURI ! Monumentul adjudece!da primăria Clujului Intru memoria lul Avram Iancu a ceea ce ea cheamă o tîmpenie monumentali. Astfel de alegorii erau prezentate de amatori in „Clntarea României" şi ele mulţumeau nevoia da mult şi proat a comisarilor culturii. Totuşi parcă niciodată ari da mul şi atît de prost. Dacă se va inălţa la Cluj făcătura ridicolă a semiamatorului Berindei, vom putea fi mîndri că o mia de artişti buni au reuşit să piardă războiul purtat cu o mină de neisprăviţitorului, cineva observă că „Din punct de vedere pedagogic domnul Stănculescu este încă o fecioară“. Sînteţi — le spune redactorul studenţilor lui Silviu Stănculescu — prima generaţie care-l poate exploata“. Singura problemă e că fecioarele nu se discută, se execută, iar dacă e vorba ca fecioara să fie desfeciorită de o întreagă generaţie, operaţiunea se cheamă viol artistic în grup, nu exploatare. FLACĂRA nr. 14 A CUTIA CU ZVONURI După ce, în Franţa, F.D.S.N.-ul lor de dreapta a reuşit să scape de socialişti, iar domnul Mitterand a ajuns primul preşedinte din opoziţie, se spuna că, din solidaritate, domnul Iui acum gata să treacă şi alin opoziţie. Datul din coate prezidenţial Din declaraţiile prezidenţiale, după vizita lui Jelv, Jelev, reţinem afirmaţia că „de acum inainte România şi Bulgaria nu trebuie să mai dea din coate separat“. Vom vedea ce va fi cind se va pune şi problema datului din picioare. Cît despre datul din cap, aici trebuie să dăm separat, fiindcă bulgarii aprobă invers decit noi. TUDOR OCTAVIAN ■