Flacăra, aprilie-iunie 1993 (Anul 83, nr. 14-26)

1993-04-07 / nr. 14

Tolba cu săgeţi Cugetoiul de primăvară A venit primăvara, iubite ceti­­torule. Toată ţara e o imensă Lips­­cănie, unde găseşti de toate pentru toţi, de la muzică ţigănească la unt belgian. E bine. E bine. Noro­cul nostru este însă că avem un guvern de toată isprava. E de-a­­juns să observi c e buget au croit miniştrii noştri ca să-ţi dai seama că freza de copil de trupă a lui Mişu cel Negriţoiu e semnul unei schimbări radicale în strategia gu­vernamentală. Altă tonsură — altă perspectivă. Alcătuit cu un ochi spre FMI şi cu celălalt spre Mos­­cova, bugetarul de primăvară su­grumă cu bună ştiinţă sănătatea, cultura şi invăţămîntul şi, în schimb, îl menţine în viaţă pe pre­şedinte — financiar vorbind !... — cu tot USPP-ul lui cu tot şi cu în­treaga armată de consilieri (dedaţi, mai nou, la înnegritul paginilor în ROMANUL lui I. C. Drăgan). Un puternic sprijin primeşte industria grea — că parte din aia mai uşoa­ră a cumpărat-o Cataramă — cu pivotul ei principal industria con­structoare de maşini pentru refor­mă şi praşila-ntîi. Mamuţii, cum se vede, sînt intangibili. E o legă­tură secretă între ei şi actuala cla­să politică la putere, e o alianţă de nezguduit intre un Marţian ori un Gherman şi aceste maşinării şi instalaţiuni gigantice. Pe fruntea lor scrie cu slove de foc : FALI­MENT. Cum să închizi un combinat siderurgic care produce oţel pentru clanţe ? De-aia are academicianul de serviciu pe la Cotroceni — Eu­gen Simion pre numele său de faţă — insomnii siderurgice. Asta e chestiunea. Bugetaiul actual este o armă împotriva turbulenţilor. Pe mapa lui scrie mare: AUSTERI­TATE. Cuvîntul acesta vizează doar pe românul de rînd, nu şi masto­donţii energofagi. Ei ţin de „moş­tenirea grea“ şi nu putem să-i a­­runcăm peste bord. Oamenii sunt subordonaţi industriei şi nu invers. Trebuie să băgăm din nou la cap această axiomă. De ce ? Pentru că bugetaiul e pus în ope­ră, iar Niky Văică s-a făcut că scoate minerii pe corso. Era şi tim­pul. Trebuie plantate iar gladiole la UNIVERSITATE. De ce? Pen­tru că a sosit primăvara, iubite cetitorule, cu tot Halai(e)ul ei de gunoaie, crini şi cerşetori. Din de­părtare, fercheşul Intîi Mai face graţii proletare şi internaţionaliste spre burţile noastre supte şi spre buzunarele noastre cu ţesătura ră­nită de dorul prosperităţii. Daţi-mi Voie, aşadar, să închei solemn : TRAIASCA ŞI ÎNFLOREASCĂ BUGETUL DE AUSTERITATE, CHEZĂŞIA DE NEZDRUNCINAT A PAUPERIZĂRII DEFINITIVE A MASELOR LARGI DE LA ORAŞE ŞI SATE! HANIBAL STANCIULESCU ■ PAGINA 2 EVENIMENT Facultatea de Drept, secţia calomnii—insulte La Senat s-a votat, după o luptă grea, articolul 99 al Re­gulamentului de funcţionare care spune că : „Este interzisă proferarea de insulte sau ca­lomnii atît de la tribuna Se­natului, cit şi în sala de şe­dinţe". Deşi s-a cerut preciza­rea celor doi termeni — ges­turi vulgare, cuvinte obscene, expresii triviale — Ilie Plă­­tică (FDSN) a reuşit să con­vingă Înalta reprezentare să accepte textul aşa cum e de­oarece „nu există oameni spe- CUTIA CU SECURIŞTI După ce i s-a furat bujdrula, domnul Everac a angajat 16 detectivi particu­lari, în vederea asigurării „securităţii Interne a televi­ziunii“. De ce o fi fost ne­voia să reangajeze securişti la pensie, cînd există încă destui, atît in mase, cît şi în conducerea echidistantei Instituţii?­oializaţi care să decidă cînd şi cine a proferat insulte şi calomnii în sala Omnia“. Corect, dovadă că în procesul Robu­s Vadim judecătorii nu reuşesc să facă deosebirea în­tre golănii şi insulte populare. E nevoie de o catedră la Drept cu secţii pentru înjurături, bestialităţi verbale, scuipături oficiale şi doctorate în calom­nii şi insulte. Pînă atunci, dat fiind că li se interzice mani­festarea liberă a personalităţii la tribună şi în sală, senatorii pot sa se insulte — cu sau fără proferări — pe coridoare, în presă, unde simt ei că le vine. Baza ideologica a celei de a V-a mineriade Domnul Văcăroiu, în recen­ta sa vizită de lucru pe Valea Jiului, le-a explicat părinteşte minerilor că e posibil să nu li se dea salariile din cauza opoziţiei. Dacă bugetul nu va fi votat, va avea loc o consti­­paţie bancară cu complicaţii naţionale la ficat, rinichi şi splină. Domnul Văcăroiu a vrut să ştie şi masele cine sînt cei care-l împiedică să mun­cească. Domnul Văcăroiu n-are nimic împotrivă ca Bugetul să fie discutat încă un cincinal de acum înainte, dar intîi să fie votat. Discuţii sau adeziuni, omagii sau critici — dacă sunt pentru ţară, fie ! Tactica — fiica din flori a strategiei Presa a publicat lista preţu­rilor la produsele care, după 1 Mai, ziua muncii, nu mai sunt subvenţionate. După 1 Mai trece şi pîinea la capitalism. Fidel strategiei, atît de clar explicată de Lenin în cartea „Doi paşi înainte, un pas înapoi“, dl. Octavian Partenie, şeful Departamentului infor­maţii de la Guvern, contra­atacă în „Cronica română“ fă­­cînd cuvenitul pas înapoi. Listele apărute ar fi — după domnia sa — o aberaţie a presei, întrucît mai există şi altele — toate, fireşte, varian­te de lucru. „E o încercare de compromi­tere a guvernului“, declară domnul Partenie. Cînd vom vedea noile preţuri, sporind cu numai 500%, vom fi aproa­pe consolaţi. Dacă te aştepţi la 900%, un procent mai puţin înseamnă un dumicat mai mult". „Domnule — zicea un CUTIA CU FUNARI Un artist român îl Întreabă pe un amic din Austria dacă aa mai vorbeşte şi despre România ca la el. La radio, la televiziune, în popor. „Despre România nu se spune nimic, dar despre Funar auzi zilnic cite ceva“, om al muncii citind consternat interviul lui Octavian Parte­nie — ăştia ne cred în conti­nuare p­roşti". Şi dacă chiar suntem­ ? Ce se mai întîmplă la cabinetul 2 ? Un grup de senatori, cu exemplul lui loan Alexam­­dru, s-a rugat în fostul ca­binet 2, al Elenei Ceauşescu, mai intîi pentru iertarea pă­catelor duşmanilor lor, apoi pentru cei de faţă şi, în sfîrşit, pentru ei înşişi. Domnul loan Alexandru speră să obţină astfel consensul senatorial în nu contează care problemă, numai consens să fie. Etapa imediat următoare e lesne de întrevăzut: Parlamentul nu va mai discuta proiecte de legi ci se va ruga pentru ele. La fostul cabinet 1 se înalţă, probabil, rugăciuni pentru bu­get. Declaraţii în exclusivitate Un text straniu — mai ales că e nesemnat — apare în „Tineretul liber“. în titlu şi in cuprinsul articolului se spune că Boris Elţîn ar fi declarat, în exclusivitate pen­tru acest cotidian că „vor ho­tărî cei care l-au ales, nu a­­gitatorii“ şi că va fi referen­dum la data anunţată iniţial. Se mai zice în articol că El­­ţîn ar fi răspuns „de la mai puţin de 1 m“. Straniu e că noi de „Tineretul liber“ am mai auzit, dar Elţîn ăsta cine-o fi ? Redacţia noastră oferă un premiu important pentru cel care se va apropia de Elţîn la mai puţin de jumătate de metru, cu sau fără întrebări. Cugetări pentru liniştea ţârii Iată cîteva fraze rostite săptămîna trecută în cele două camere ale parlamentu­lui : „Pădurile sunt obrazul ţării. Să luptăm pentru for­marea conştiinţei forestiere“, „Suntem europeni înaintea al­tora, care nici nu ştiau unde e Europa“, „Doamnele acestea fermecătoare trebuie trimise să contacteze organele locale", „Pe rîndul acesta, domnii deputaţi se vor exprima ma­nual“. Şi aşa mai departe în replică la un articol din „The New York Times“ care, în ciuda faptului că a fost comentat ca un exemplu de dezinformare, nu conţine nici un neadevăr, domnul Adrian Năstase trimite ziarului în chestiune un răspuns pe care îl las la judecata cititorului. Se spune în scrisoarea dom­nului Năstase că „Toate dez­baterile din Parlamentul României sunt publice şi se desfăşoară în faţa presei şi camerelor de televiziune“. Oare chiar toate ? Cît despre Camerele de luat vederi se găsesc, e drept, într-o lojă si discuţiile se poartă in fata lor, dar asta nu înseamnă că se şi dă totul pe post. Mai zici domnul Năstase că „oricine poate vizita Parlamentul" dar că, din cauza dimensiunilor clădirii din Dealul Mitro­poliei, vizitele sunt rare. Aiurea ! Ca să răzbeşti la lucrări, chiar cînd ai o legitimaţie de gazetar îţi trebuie acreditare. Ca să primeşti acreditare trebuie o adresă şi o aprobare. Şi aşa mai departe. Şi aşa, din ce în ce mai departe. Un monument de modestie intr-un lung interviu din „Ora“, Silviu Stănculescu, vi­gurosul recitator de omagii televizate, după ce a stat un timp cuminte, ca mulţi alţi cîntăreţi la ocazii festive, de­clară că „a învăţat lecţia mo­destiei de la Al Pacino“. Şo­cat probabil de modestia ac­ LUTIA CU DEŞEURI ! Monumentul adjudece!­da primăria Clujului Intru memoria lul Avram Iancu a ceea ce ea cheamă o tîm­­penie monumentali. Astfel de alegorii erau prezentate de amatori in „Clntarea Ro­mâniei" şi ele mulţumeau nevoia da mult şi proat a comisarilor culturii. Totuşi parcă niciodată ari da mul şi atît de prost. Dacă se va inălţa la Cluj făcă­tura ridicolă a semiamatoru­­lui Berindei, vom putea fi mîndri că o mia de artişti buni au reuşit să piardă războiul purtat cu o mină de neisprăviţi­­torului, cineva observă că „Din punct de vedere peda­­gogic domnul Stănculescu este încă o fecioară“. Sînteţi — le spune redactorul studen­ţilor lui Silviu Stănculescu — prima generaţie care-l poate exploata“. Singura pro­blemă e că fecioarele nu se discută, se execută, iar dacă e vorba ca fecioara să fie des­­feciorită de o întreagă gene­raţie, operaţiunea se cheamă viol artistic în grup, nu ex­ploatare. FLACĂRA nr. 14 A CUTIA CU ZVONURI După ce, în Franţa, F.D.S.N.-ul lor de dreapta a reuşit să scape de socia­lişti, iar domnul Mitterand a ajuns primul preşedinte din opoziţie, se spuna că, din solidaritate, domnul Iu­i acu­m gata să treacă şi al­in opoziţie.­ Datul din coate prezidenţial Din declaraţii­­le preziden­ţiale, după vizita lui Jelv, Jelev, reţinem afirmaţia că „de acum inainte România şi Bulgaria nu trebuie să mai dea din coate separat“. Vom vedea ce va fi cind se va pune şi problema datului din picioare. Cît despre datul din cap, aici trebuie să dăm se­parat, fiindcă bulgarii apro­bă invers decit noi. TUDOR OCTAVIAN ■

Next