Foae sătească, 1846 (Anul 8, nr. 1-52)
1846-01-06 / nr. 1
3 . S împrășteri, căci atunce va fi răspunzător. Când lăcuitorii ar pătimi lipsă de pâne, posesorul va fi dator ar înlesni potrivit cu măsura ce Ocărmuire ar hotări, fără ca să se poată întoarce cu terire cătră proprietate, pentru a fi despăgubit sau scăzut din câștiuri. 6. Orice fel de dari s'ar pune de cătră ocărmuirea de acolo, asupra moșiei sau asupra vreunui venit a moșiei, în curgeri anilor acestei posesii, ori în bani, ori în producturi, sau supt altă numire, toate vor fi numai în singură sarcina vezi fără să fie proprietatea nici părtașă nici respunzătoare întru cât de puțin, și fără să poată posesorul cere pentru aceste vreo despăgubire sau scădere din coșturi. 7. Dacă s'ar întămpla a se răslui prin formă judecătorească, din mărginirea în care se află astăzi stăpăninduse moșiia, și în care urmează și însuși a o primi și a o stăpâni, nu va pute cere vre o altă despăgubire, de cât numai după o dreaptă analogiie a desetinilor, și tot în această proporție va fi dator a plăti cătră proprietate, atunce când s'ar face vre o adăogire de pământ sau venit la moșiia împosesuită. 8. Părurea ce ar fi pe moșie nu se dă împreună cu posesia, și în urmare posesorului nu'i va fi ertat nici de cum a se atinge de dânsa, fiind mai vârtos îndatorit a o păzi cu înadinși pădurari, ce se vor numi de cătră Departament, prin vechilul seu, câți se vor socoti neapărat trebuitori, alegăndui dintre lăcuitorii moșiei, cărora posesorul li va da locurile cuvenite ca și celoralalți lăcuitori, și nu va fi ertat ai supăra întru nimică, nici cu lucrul câmpului nici cu dejma, rămâind numai pentru paza pădurilor; iar la acele moșii care nu ar fi lăcuite, se vor năimi de cătră posesor pădurari cu plată pe socoteala sa, pentru a nu rămăne pădurea fără apărare. 9. Pentru deobște păzirea Dumnezeeștilor slujbe, la biserica (sau bisericile) de pe moșie, în cea mai încuviințată rânduială și potrivit cu canoanele Sfintei noastre religii, posesorul va fi neapărat dator în toată vremea ada cele trebuitoare, precum: făină de grâu, lumănări de ceară, tămire, vin untdelemn și c.l. în primirea proistosului bisericii, încât niciodată să nu se facă sminteală Dumnezeeștilor slujbe, căci va fi răspunzător și învinovățit de călcător contractului; de asemine va fi dator a da slujitorilor visericești locurile și celelalte cuvenite după așezământul Ocurmirei de acolo, fără să i supere întru nimică și cât de puțin cu vreo cerire de lucru sau dejmă. 10. Toate acareturile aflătoare pe moșie, are a le primi la intrare pe moșie de la vechilul Departamentului, aflător în Besarabia, carele făcând lămurită prescriere de stareția și câtimea lor, precum și zăstrea bisericilor, acea prescriere va iscălio posesorul, primind asemine iscălită de vechil, și la fil anilor va fi dator a le lăsa în aceiași stare și cătime, fără vre o lipsă sau cât de puțină stricăciune; iar de or adăogi a face din nou ceva, va rămăne a moșiei, și nu va pute cere ca să rădice acaretul sau plată ori scădere din coșturi, precum și dacă din acele câte va primi, la împlinirea anilor ar lipsi ori ar strica va fi dator a îndeplini și a le întocmi fără nici o împrotivire. În curgerea anilor contractului, de câte ori ar merge vechilul Departamentului în orice trebuință a proprietății, posesorul va fi dator al primi, ai purta de grijă și ai da hrana trebuitoare și furnicul pentru caii săi; de asemine dacă în curgerea acestor ani ar merge comisie pentru hotărâtura moșiei după rănduelile așezate de Ocârmuirea locală, va fi datori a da oamenii trebuincoși pentru purtarea momâilor și a instrumentelor Inginerului, a priimi persoanele din care ar fi întrupată comisiia în gazdă la sine, sau la altă casă de odihnă, dând și cele trebuitoare pentru hrana acelor persoane cu îndestulare și furajul pentru cai, fără a pute cere de la Departament vreo plată sau scădere din câștiuri. 12. Datoriile câte la împlinirea anilor și rămăne la lăcuitorii de pe moșie (se înțălege drepte și neprihănite), va aveareptate a le cere prin Ocărmuirea locală, în mărginirea Pravelilor acolo așezate, de la însuși lăcuitorii, fără să se poată întoarce cătră Departament cucerire de vreo despăgubire sau scădere din cuștiuri pentru acele datorii care privescu numai pe posesor și lăcuitori. 13. În toamna anului de pe urmă a contractului, de se va lua moșiia de alt posesor, acela va fi slobod prin așale închipuiri ași face arătura și sămănătura de teamă pe moșie, fă-