Foaia poporului, 1896 (Anul 4, nr. 2-52)

1896-01-19 / nr. 2

Pag. 10 FOAIA POPORULUI Nr. 2 Cătră cetitori. Ca foaia se se poată trimite cu înlesnire chiar de la începutul Anului­ Nou ce se apropie, rugăm pe abo­­nenţii noştri ca se înceapă chiar de pe acum trimiterea preţului de abo­nament : 2 fl. pe anul întreg; 1 fl. pe jumetate an. Pe mai puţin ca jumetate an nu se primesc abonamente. Rugăm trimiterea abonamente­lor chiar de pe acum mai ales din cauză, că în luna ianuarie vin deo­dată aşa de multe mandate, încât cu toate­ că lucrează câte patru inşi, nu birue a le trece în carte şi astfel şi expediţia foii adesea abia se poate face la două septemâni după primi­rea abonamentului. Abonenţii vechi se lipească la mandat făşia veche, car’ cei noi sânt rugaţi se­’şi scrie adresa curat, se se poată ceti şi întreagă, ca se nu fie încurcături cu poşta. Administraţia „FOII POPORULUI“. Reînoirea pactului economic dualistic. Negociările între Austria şi Ungaria pentru reînoirea pactului s’au început. Trebue se ştie cetitorii noştri, că în anul 1868, când s’a încheiat înţelegere între Austria şi Ungaria, s’a stabilit cu contract câte sarcini trebue se poarte o parte şi câte alta din statul aşa poreclit dualistic. Până acum Austia a plătit 70% din greutăţile comune, dar’ Ungaria 30%. Acum ruse, Austria zice că şi Ungaria trebue să plătească mai mult, fiindcă au înaintat pe terenul economic, dar’ Ungaria replică, că Austria are mai multe venite din industrie, înţelegerea cu privire la acesta şi alte întrebări se află acum sub desbatere între cele două state întovărăşite. Popoarele nemaghiare ale Ungariei şi dacă Ungaria va reînoi contractul cu Austria, dacă tot ea ar dobândi mai multe foloase, decât până acum, noi puţină do­bândă putem avă. *Aşa ar trebui să fie, să se bucure, dacă... Când popoarele ne­maghiare ar trage folos, în măsura ce li­ se cuvine, în proporțiunea numărului lor, când ar putea conlucra și ele, la re­­înoirea pactului economic cu cealaltă ju­mătate a monarchiei, atunci noi ne-am bucura. Fiind ruse, că nu stau astfel lucru­rile, fiindcă stăpânirea ungurească negoţiază şi despre soartea noastră, fără­­noi, fiindcă noi nu numai nu tragem foloasele ce is­­voresc pentru Ungaria din pactul dualistic, ci din contră toate foloasele acestea se întrebuinţează întru batjocorirea noastră, întru extirparea popoarelor nemaghiare, fiindcă toate instituţiunile, nutrite de aceste foloase se pun numai în slujba maghiarisârii, de aceea popoarele nemaghiare nici­de­­cum nu se pot bucura, când şi dacă gu­vernele nemaghiare reuşesc a stoarce dela Austriaci foloase mai mari, decât cele de până azi. Din contră, având în vedere planurile rele ale stăpânirii maghiare faţă de noi, cari suntem excluşi din vieaţa po­litică şi constituţională a ţării, având în vedere, că cu cât mai multe favoruri şi drepturi store din Austria, cu atât mai mult ne apasă, asupresc şi batjocoresc. Noi popoarele nemaghiare nu numai că nu ne putem bucura de învingerea economică a Ungariei faţă cu Austria, ci mai bine am dori, că armele guvernelor maghiare, cu care ne nimicesc, să se tîmpească şi slăbească. Nu ne este teamă de o imputare, că avem o astfel de dorinţă, o facem cu conştienţă împăcată, siguri fiind­că toată lumea ne cunoaşte durerile noastre, afară de stăpânirea maghiară, şi cei­ ce încuviin­ţează politica lor nimicitoare de naţiona­lităţi. Ba avem deja înaintea noastră şi La presidentul partidului naţional Dr. Ioan Raţiu, venerabilul şi mult iubitul luptător hotărît, care în purtarea greutăţilor luptei este tinăr viguros; dar’ în adevăr pletele albite arată vîrsta înaintată: gratulările popo­rului român curgeau ca un isvor nesecat. Peste multe sute trec felicitările primite de prin deosebitele părţi locuite de strănepoţii lui Traian. Asemenea ni­ s’au trimis şi nouă felicitări clar din redacţiune din Ungaria şi Tran­silvania, dela prieteni şi cetitori. Ne-a dorit an fericit, putere şi statornicie spre a pută merge cu steagul, care ni­’l-a încredinţat po­porul român tot înainte. Noi încă suntem hotărîţi a merge cu deplină tărie şi mândrie t­ot înainte, văzând cu bucurie multă, că intem­ înţeleşi şi sprijiniţi di­n partea miilor­­ ctitori. Sperăm, că precum în trecut, aşa şi pe e vom afla la datorinţa noastră, muncind­­, pentru deşteptarea, luminarea şi oporului mân. Poesii poporale. Din Bucium-Sat culese de Moise Torna, june. De-ai şti Iele dragă floare De ce inima mă doare. De ce trag atâta chin Şi de dorul cui suspin, De m’ai crede, lele, zeu Că mă usc de dorul teu Tu ’mi-ai zice atunci mie A ta sânt până ’n vecie. Dar’ tu ştii poate şi crezi Se sufer ’ţi-e drag se vezi Şi ’ţi-e teamă se-’mi urmezi. Frunză verde bob şi linte Bădiţu­l e om cu minte, Că mergând din deal la vale S’abate puţin din cale Şi ţ­e cătră casă ,faţa lui frumoa probe, dovezi de-ale opiniunii publice din străinătate, că drept procedăm, nedorind sporirea armelor în mânile celor­ ce prin ele ne sdrobesc. Lipitorile satelor­­ strivite. Noi am scris nu odată în „Foaia Poporului“ contra primejdioaselor lipitori ale satelor, contra perciunaţilor Jidani, în­demnând pe cetitorii noştri a se feri de bolţile şi birturile lor otrăvite, şi a cumpera cât numai se poate tot de la creştini. Să se apuce şi oamenii noştri de aceste întreprinderi aducătoare de bun venit, de negoţ şi cârd mă­rit, dând în lături pe nemiloşii sugători Jidani. Ne pare bine drept aceea, când vedem, că ici-colo se şi face acest lucru, şi cu plă­cere îl vestim şi noi marelui nostru nu­­măr de cetitori. După celelalte vestite în numerii de mai nainte ai „Foii Po­porului“ , astăzi suntem în stare a da o nouă ştire frumoasă de acest fel. O aflăm în „Revista Orăştiei“ în numărul seu cel mai nou, primită ca scrisoare din Balomir, în comitatul Hunedoarei. Iată-o, Balomir, Dec. 1895. Domnule Redactor, în comuna noastră Balomir locuește un Jidan cu numele Klein David, după care de 12 ani de când­­i-a adus vântul, poporul nostru numai bine nu a putut se aibă. Când a venit aici, îl putea sufla văntul de uşor ce era, şi se mulţumia şi cu ti­tuia de „jupân“, astăzi a început a cere de la oameni să-­i zică „Domn“, cară peste câţiva ani va cere şi ti­tuia de „Măria-Sa !“ Precum se în­­graşe de bine de pe spatele noastre, aşa se îngroaşe şi aşteptările lui faţă de noi. A apucat în mână în vr’o 6 ani după olaltă morile și crâşma dela comună, care apoi ’l-au ajutat bine spre a se putea îngâmfa, ba ’și-a cumpărat şi o casă în mijlocul comunei şi o moșioară bună. Dar’ acum ce se vezi? Cel pe care nu­­lai lăsat să moară de foame, astăzi nu te lasă să trăeşti, îngâmfat fiind, astăzi nu vrea să mai cunoască pe cei­ ce ’l-au sprijinit şi­­l-au pus în toate bunurile, ci acum Când de dor el îi vorbeşte Mândra cu drag îi zimbeşte Inima-’i întinereşte Şi la boi nu mai gândeşte. Frunză verde foaie fragă Cum să-ţi zic, mândruţă dragă, Zice-’ţi-aş eu vidră albă Că de mică ’mi-ai fost dragă, Dar’ eu bade cum să-’ţi zic Rosmarin roşu ’nvălit Drag ’mi-ai fost şi te-am urît Te-am urît acum de-o lună Te-am urît pentru-o minciună Păunaş peana rotat Unde mergi aşa gătat, La mândruţa într’alt sat, Ţipă peana, mergi mai tare Că mândruţa ta mai moare Frate-seu ţine lumină Soru-sa flân ' ’n grădină, Muma-sa ’’ croia

Next