Foaia poporului, 1897 (Anul 5, nr. 1-52)

1897-01-24 / nr. 3

Prețul abonamentului: Pe un an..........................3 fl. (6 coroane). Pe o jumătate de an . . . 1 fl. 60 cl. (3 coroane). Pentru România 15 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Nr. 3 Sibinu, Duminecă, 1224 Ianuarie 1997 FOAIA POPORULUI Apare in fiecare Dumineca INSERATE se primesc în biroul administraţiunii (strada Poplăcii nr. 15.) — Telefon nr. 14. Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Fraţii noştri. Puterea noastră de a ne împotrivi încercărilor ce se fac pentru de a nu-şfi răpi naţionalitatea a crescut mult prin faptul, că fraţii noştri de peste munţi alcătuesc astăzi o ţeară de sine stătătoare, având regele ei iubit şi înţelept şi aşe­­zămintele ei înfloritoare. Ţeara româ­nească are cinci milioane şi jumătate de suflete, o armată de trei sute de mii soldaţi, întărituri puternice pentru vre­muri de răsboiu, — şi toate celelalte ţeri voesc să aibă prietenia ei. Fraţii noştri însă ştiu că noi suferim aici tot felul de nedreptăţi; ei ştiu că noi avem lipsă de ei, după­ cum şi ei au avut şi au lipsă de noi; ei sunt prin urmare trup şi suflet cu noi,­­ pentru­ că sîngele apă nu să face. Şi duşmanii noştri ştiu acea­sta şi mult le pare rău când se gândesc că Dumnezeu nu ne-a lăsat singuri, cum sânt ei, ci ne-au dat fraţi cari ne iubesc şi pe care-­i doare inima când ştiu că noi suferim. In sfîrşit toate celelalte popoare din toată Europa ştiu, că nouă ni se fac mari nedreptăţi in ţeara aceasta, pentru­ că zia­rele de pretutindenea scriu despre noi şi ne apără cu multă căldură. Aşa încât duşmanii noştri nu sunt nici ei tocmai de capul lor. Noi suntem în Transilvania şi in Ungaria mai bine de trei milioane de Români, car’ împre­ună cu ceialalţi locuitori, cari nu sânt Maghiari însemnăm unsprăzece milioane de suflete, prigonite şi nedreptăţite de cinci milioane de Maghiari Dragostea şi Incuragiarea lumei e cu noi, car’ nu cu ei, — şi pânâ în cele de pe urmă ei cari voesc să ne doboare vor trebui să cadă, pentru­ că ei sunt mai slabi şi pen­tru­ că dreptatea e cu noi. Noi am fi voit să trăim frăţeşte cu ei, dar­ ei nu voesc să trăiască frăţeşte cu noi; ei ne sapă groapa în care să ne înmormăntăm naţionalitatea noastră şi uită că Dumne­zeu însuşi a lăsat, ca cel ce sap îl groapa altuia, să cadă, el singur întrînsa. Dar, dacă împregiurările se desfă­­şoară în chip prielnic pentru noi şi dacă al nostru va fi viitorul, să nu uităm că şi noi avem mari datorii de împlinit faţă de neamul nostru şi faţă de noi înşine. Una din cele mai mari datorii e aceea de a ne lumina din zi in zi mai mult, de a ne cunoaşte drepturile şi da­toriile, de a ne încuragja tot ce e româ­nesc şi de a ne ridica cu putere împo­triva a tot ce caută să ne desbine, să ne împrăştie şi să ne slăbească. Când noi vom fi cu toţii una şi când cu toţii vom şti ce suntem şi ce voim, nimenea nu va mai indrăsni să ne lovească, ear’ cel ce va indrăsni, va face-o numai pentru ne­norocirea lui. De aceea foile româneşti trebuesc se fie încuragiate, — şi cu deosebire „Foaia Poporului“ trebue să se găsească în casa fiecărui om din popor. Mântuirea noastră stă în noi. Ear’ când noi vom fi luminaţi, vom pluti de­asupra valurilor ameninţătoare, care astăzi voesc să ne înghiţi. Să răspândim deci cu toţii „Foaia Poporului“ şi cu ea să răspândim lu­mina în popor. Cu aceasta vom face o faptă bună şi românească. Când vom fi luminaţi ne vom sim­ţi noi înşine mai pu­ternici, încercările duşmanilor de a ne sili să ne lăpădăm de naţionalitatea noa­stră vor fi zădarnice, care lumea străină, care astăzi ne priveşte cu dragoste, ne va iubi, ne va încuragia şi ne va preţui tot mai mult. J Un protest. Toate foile jidano-ma­­ghiare au făcut mare svon, scriind despre un protest, care, iscălit de mii de Români, e să se publice în foile române şi din străinătate şi în care să se protesteze împotriva volniciilor şi nelegiuirilor făcute în vremea din urmă faţă de noi de cătră stăpânirea ungurească. Foile maghiare, spunând că protestul a fost trimis fruntaşilor Români de cătră presi­­dentul nostru, dl Dr. Rafiu, scriu împotriva lui, hulindu-’l şi luându-’l în batjocură, căci gân­desc, că prin aceasta se va zădărnici eşirea lui. Aşa strigă şi păcătosul, când e să­’i­ese la iveală faptele! Faţă de aceste schilălăituri ale foilor maghiare, alte foi de frunte, cum e »Le Temps* din Paris, »Deutsches Volksblatt* din Viena, apoi »Kronstädter Zeitung«, foaia Saşilor ti­neri din Braşov ş. a. laudă aceasta pornire a Românilor. în vremea din urmă guvernul maghiar a făcut atâtea volnicii şi încălcări de lege faţă de partidul nostru naţional, încât e de lipsă un protest al tuturor Românilor! Cu toate sbierătele foilor jidano-maghiare noi ne vom şt­i face datorinţa ca Români şi cetăţeni ai patriei, căci — după­ cum se zice în protestul din vorbă — »Suntem Români şi Români voim să rămânem în veci«. * De Anul­ Nou, »Monitorul Oficial«, adecă gazeta ţerii, publică următorul înalt ordin (sau poruncă) de zi al M. Sale Regelui Carol: »O staţi ! »Sunt treizeci de ani de când cu dra­­­goste şi fără preget lucrez la înalţarea şi­­propăşirea scumpei mele armate. Cu mân­­­drie o spun, că munca mea a fost spornică: »prin vitejia şi statornicia voastră aţi înteme­­­iat neatârnarea patriei, aţi reînviat timpurile »glorioase, redeşteptând în voi vechile virtuţi »resboinice şi în anul care s’a închis, v’aţi »atras prin bărbăteasca voastră înfăţoşare »înalta Mea aprobare. »Vă mulţumesc! Şi cu inima voioasă urez şi de astădată, tuturor, un an bun şi fericit. »Dat în Bucureşti, la 1 Ianuarie v. 1897«. Carol. La felicitările de Anul-Nou, ce l i­ s’au adus Regelui Carol de cătră fruntaşii ţerii, miniştri, Metropolitul-Primat, presidenţii cor­purilor legiuitoare ş. a. Regele a zis între altele următoarele: »Adânc mişcat de cuvântările aşa de bine simţite, vă mulţumesc din suflet pentru urările călduroase ce Ne aduceţi în numele ţerii. »în anul care s’a închis multe fapte în­semnate s’au petrecut. Insă am întâlnit şi nu­meroase greutăţi, cari au putut fi învinse nu­mai prin unire şi cu sprijinul înţelept al bărbaţilor, cari au închinat vieaţa lor patriei. *1896 va rămână dar’ neuitat în ana­lele noastre politice. Plin de încredere privesc în anul, care începe, şi sânt convins că ori­când voiu avea trebuinţă de fruntaşii ţerii, ei toţi vor încungiura cu credinţă Tronul şi vor lupta, ca un singur om, pentru siguranţa şi întărirea Statului român... Matriculele de stat. Ministrul de interne Perczel a substernat dietei un raport despre spesele matriculelor de stat. Din acest raport se vede, că singuraticele comune au cheltuit 540.000 fl., în anul dintâiu al ace­stui nou lucru patriotic şi anume: 440.000 pentru instalarea matriculanţilor, eare 100.000 florini pentru plata acestora. Statul din a sa parte a cheltuit 817.000 fl. şi salarul gras al inspectorilor, şi spesele ti­păriturilor diferite, care toate s’au făcut pe cheltuiala statului. E scumpă de tot matricularea de stat fără de care am putea fi. Dar’ de dragul ma­­ghiarisării câtă risipă nu se face, câte chel­tuieli degiaba, scoase din sudoarea cruntă a­ cetăţenilor! I

Next