Foaia poporului, 1897 (Anul 5, nr. 1-52)

1897-09-19 / nr. 37

Amil V Sibiu, Duminecă, 7/19 Septemvrie 1897 Nr. 87 Prețul abonamentului: Pe un an ..........................8 fl. (6 coroane). Pe o jumătate de an . . . 1 fl. 60 cr. (3 coroane). Pentru România 16 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc in biroul administraţiunii (strada Poplăcii nr. 16.) — Telefon nr. 14. Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Ceata oamenilor mari ai noştri s’a împuţinat earăşi ca anal. Vineri, In ziua de praznicul Tăierii capului Sf.­Ioan, di­mineaţa la ciasurile 8 şi jumătate s’a stins vieaţa unuia dintre cei mai bravi, mai însemnaţi şi mai vestiţi bărbaţi ai noştri. în aceasta zi a răposat aici în Sibiiu David baron Urs de Margina, colonel în pensiune şi fost preşedinte al fondurilor grăniţereşti ale regimentului român I, de graniţă. Baronul Urs a trăit 81 de ani, în lunga sa vieaţă el n’a încetat, din frageda tinereţă şi până aproape de moarte, a lucra şi a să lupta necontenit şi fără întrerupere, având înaintea ochilor sei totdeauna vaza şi binele naţiei sale, pen­tru care a avut o iubire nemărginită. Baronul Urs s’a tras din ţerani şi ca grăniţer s’a dedicat carierei militare. El a început ca soldat de rînd şi a ajuns prin destoinicia şi vitejia sa la gradul de colonel şi a fost decorat între altele cu „ordul Maria Teresia“, care să dă numai la cei mai bravi şi aleşi soldaţi. Dim­preună cu ordul acesta a primit şi titula de baron. După­ ce a fost pensionat, s’a dat lucrării culturale. El a fost ales de preşedinte al fondurilor, din cari să susţin şcoalele grăniţereşti, aflătoare în partea de meazăzi a Ardealului. în aceasta de­­rogătorie el a ostenit mult pentru şcoale şi a ajuns, ca ele să fie unele dintre cele mai bune, mai în rânduială şi cu sporul cel mai bun. în anii din urmă ai vieţii insă a fost mâhnit până în adâncul sufle­tului, văzând, că pe lângă toată lupta şi împotrivirea sa, guvernul le-a scos de sub îngrijirea comitetului grăniţeresc şi le-a făcut comunale. Cu aceasta mâhnire şi durere în su­flet a păşit peste pragul vedeidei, dar’ a avut mângăerea şi bucuria, că vieaţa întreagă a lucrat pentru naţiunea sa şi chiar şi cea din urmă faptă ’i-a fost amă­­surată cursului vieţii, înainte de moarte el ,şi-a testat întreaga sa avere, de vre­o 50 mii fl. pentru scopuri culturale ro­mâneşti. Adânc pătrunşi de însemnătatea ma­relui bărbat, depunem o lacrimă de mul­ţumire pe mormântul seu, pe mormântul aceluia, care din părinţi ţerani a eşit şi pentru ţeranul român a lucrat mai mult în vieaţa sa. Vieaţa baronului Urs. Cariera militară. David Baron Urs de Margina s-a năs­cut la anul 1816 în Mărgineni comitatul Fă­găraşului, ţeara grăniţerilor, în 1 iunie 1834, fiind elev a şcoalei militare din Năsăud., a fost asentat în regimentul I. de graniţă românesc. El a fost la început soldat de rând şi a trecut prin toate gradele militare. La 1848—9 era locotenent, (ofițer) şi a luat parte la mai multe lupte în Secuime, fiind decorat cu crucea pentru merite militare. La 1859 era maior. în acest an a luat parte ca coman­dant de batalion la răsboiul contra Franciei şi a Piemontului în Italia şi s’a distins în chip deosebit în lupta dela Solferino prin susţi­nerea eroica de 4 ore a Medolei cu 10 com­panii şi 2 tunuri, contra întregei divisiuni Luzy a trupelor francese. Prin aceasta apărare, care să datoreşte numai vitejiei şi curajului lui Ursu, armata împărătească a fost scutită de alte perderi mari. Pentru această prestaţiune în lupta de la Solferino a fost dinstins majorul Ursu cu ordul coroanei de fer cl. III. Tot atunci Maiestatea Sa împăratul Francisc Iosif I., îl promova în 17 Oct. 1859 prin oferirea crucei mici, la rangul de cavaler al ordinului Maria Teresia, numindu-­l totodată şi baron. După lupta dela Solferino Urs fu înaintat la 1863 la gradul de colonel şi la 1864 a fost pensionat, mai cu seamă din pricina, că avea prea mari simţăminte româneşti, cari nu prea plăceau mai marilor sei. Dar’ nu peste mult, la 1866 fu chemat de nou la arme. Să începuse răsboiul cu Prusia şi Italia şi acum era de nou lipsă de braţul tare şi viteaz a lui Urs. „Ca­ şi­ când ’i-ar fi fost menit de soarte — aşa scrie Lukes, făcând biografia lui Ursu — ca el să fie şi să lupte întotdeauna la posturi de acelea, unde lupta era mai strajnică şi unde trebuia înfruntată o putere duşmană covîrşitoare,­­i­ se încredinţa lui comanda insulei şi a cetă­ţi de la Lissa, cel mai însemnat punct în lupta cu Italia. El apără cu bravură cetatea până la sosirea flotei împărătești sub contraadmi­ralul Tegetthof în 20 Iulie. în 1 Februarie 1867 colonelul baron Ursu fu pensionat de nou și de astădată de­ficiti­v. + •E'E'U " 17B David baron Urs de Margina. II Născut la 1816, mort la 1897. II David baron Urs de Margina. După pensionare. După­ ce baronul Ursu, fiind pensionat, ’şi-a luat rămas bun dela cariera militară, s’a pus să lucre pentru cultura şi învăţătura nea­mului românesc. Ales fiind preşedinte al fon­durilor grăniţereşti, s’a dedicat cu tot zelul inimii grăniţerilor sei. A pus în rânduială şcoalele cari erau, a clădit multe şcoale nouă, şi a lucrat şi a dires încât le-a făcut de model. Afară de aceasta el a fost membru în comitetul „ Asociaţiunii“, lucrând mult şi spri­jinind întemeiarea şcoalei de fetiţe. Asemenea a lucrat şi pe terenul economic, fiind unul din cei 7 fondatori ai marei bănci „Albina“, în direcţiunea „Albinei“ a fost membru până la 1872, când s’a retras. Peste tot el a sprijinit toate căuşele culturale şi de înaintare ale neamului românesc. Testamentul. Răposatul baron Ursu a zăcut foarte puţin, câteva zile numai şi s’a stins în linişte, cu faţa senină, ca omul, care e încredințat.

Next