Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-01-21 / nr. 2

Anul VIII. Sibiiu. Dumineca, 9/21 Ianuarie 1900. Nr. 2 Preţul abonamentului: Pe un an....................................................4 coroane. Pe o jumătate de an ....... 2 coroane. Pentru România 10 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“, soc. pe acţiuni, Sibiiu. Apare în fiecare Duminecă INSERATE se primesc în biroul administraţiunei (strada Poplăcii nr. 15). Un şir garraond prima dată 14 bani, a doua-oară 12 bani, a treia-oară 10 bani, şi timbru de 10 bani La Mintal M Meu. Veniţi Românilor de pretutindenea şi vă închinaţi la locul, ce vi-’l înfăţo­şează chipul de alăturea! El este ci­­miterul dela Tebeci, în care se păstrează amintirea celor mai mari viteji şi mar­tiri româneşti, Horia şi Iancu. Cine dintre noi n’a auzit despre Goromil lui Horia, acel arbore falnic, care în Ardeal nu are seamen, cum neasămuit în vitejie şi curagiu a fost odinioară Horia? Şi cine nu ştie, că lângă acest Goron doarme somnul ve­cinic marele nostru Avram Iancu, în pieptul căruia a bătut cea mai vitează şi nobilă inimă românească? Da, călcând pe acest loc sau vă­­zându-­i icoana, trebue să ne închinăm şi să ne descoperim capetele, căci înain­tea ochilor noştri sufleteşti să ivesc mă­reţele figuri ale trecutului nostru. Horia şi Iancu, eroii şi martirii libertăţei, nobili la suflet, mari la fapte şi mari în suferinţe! Horia şi Iancu lângă daltă! Ce minunată întocmire a lucrurilor. Marele Iancu îşi află odihna de veci la umbra unui goron, sub care cu un veac mai nainte Horia făcea planuri de-a elibera poporul român din jugul unguresc. Nicăiri in Ardeal nu ar fi fost un loc mai potrivit pentru mormântul lui Iancu. In adevăr Goronul lui Horia este stră­­jerul mormântului lui Iancu. Goronul lui Horia, care în ilustra­ţie se vede la dreapta, a fost şi pe vremea lui Horia tot aşa, căci el e bătrân, plan­tat pe vremea când Ardealul era cu­­treerat de Turci. Frumosul nume însă şi-­l are de acolo, că sub el ţinea Horia sfătuiri cu soţii sei şi să mai spune, că la ră­dăcina lui ar fi îngropată o mână de-a lui Horia. O tainică legătură a fost între acest falnic arbore şi între inimo­sul viteaz Horia, dare acest loc s’a ri­dicat la o şi mai mare însemnătate fiind înmormântat aici Iancu. Mormântul se află între goron şi biserică în ilustraţie se vede chipul vechei biserici, aşa cum a fost ea la înmor­mântarea lui Iancu, în locul ei, cum ştim, se află azi altă­­biserică, nouă şi frumoasă. Mormântul lui Iancu e încunjurat cu grilaj de laţi şi la cap are o cruce simplă, făcută în pripă după înmor­mântare. In locul acesteia voit-am noi Ro­mânii să ridicăm o altă peatră de mor­mânt, vrednică de numele şi pomenirea lui Iancu, dar’ duşmanii nu vor să ne lase. Spre acest scop adunat­ am un fond modest de bani, dar’ duşmanii vor se ni-’­ iee. Mai mult­ în mamia lor, că nu pot stîrpi din inimile noastre pomenirea lui Iancu, ei se arată atât de nemernici, încât îl hulesc şi calomniază, cum a făcut de curând procurorul Lazar la tribunalul din Alba-Iulia. Cetitorii Foaiei Poporului ştiu în­tâmplarea aceasta şi ştiu cum s’a ridi­cat tinerimea noastră şi bărbaţii no­ştri contra la această vătămare. Lupta curge şi acum. Causa e la ministru şi s’a făcut vorbă despre ea şi în delega­­ţiuni, în Viena. A adus-o înainte vred­nicul deputat Schneider, prieten al Ro­mânilor. E vorba că procurorul Lazar să fie îndrumat cum se cuvine pentru ocara ce a spus. în toiul acestei lupte a fost frumos şi înălţător de inimi faptul când o de­putăţie de trei tineri universitari, mer­gând anume la Ţebea, au încununat mormântul lui Iancu, în faţa poporului şi între vorbiri şi cântarea imnului »Deşteaptă-te Române»,« după­ cum am vestit atunci. Vrednicii tineri au făcut pe placul tuturor Românilor şi pare că cu un glas puternic au strigat: » Veniţi Români de pretutindenea şi ve închinaţi la mor­­mîntul lui Iancu!« Am presupus că sbirii şi aici îşi vor întinde ghiarele şi în adevăr s’a în­tâmplat, că cu mâni sacrilege au răpit cununa pusă pe mormânt şi în urmă dusă în biserică. Sub stăpânirea maghiară nici cununile morţilor nu sun­t scutite de ghia­rele şi de brutalităţile gendarmilor. CIMITERU­L DOI TEBEA. Batd ce ne scrie un cetăţean din Baia-de-Criş despre revoltătorul aten­tat al gendarmilor: Confiscarea cununei lui Iancu. Concedeţi-’mi se mă grăbesc a vă face cunoscută soartea cununei, care de­legaţii studenţilor din Cluj: Coriolan Steer, Ioan Scurtu şi George Novacovici au pus-o pe crucea eroului nostru Avram Iancu, în cimiterul din Ţebea, lângă biserica monumentală şi sub goro­nul »Horii«. Duminecă, în 12/24 Decem­vrie a. c. Fac aceasta în credinţa, ca des­cer­­catul nostru paroch Ioan Jurca, de acolo, care a mai fost persecuat pentru nu ştiu ce proclamaţiuni din Turin, făcându-l i-se prin un procuror din Pesta anume tri­mis cercetare de casă şi şi de altfel e om veteran acum, nu va grăbi cu isto­ricul celor întâmplate. Tinerii noştri amintiţi în ziua amin­tită mai sus s’au presentat pe la sfîrşi­­tul sfintei liturgii în biserica din Ţebea, s’au recomandat parochului bătrân loan Tisu, care era de rînd la biserică, fiind celalalt, loan Jurca, în comuna Caraciv, unde administrează. La sfîrşitul litur­­giei, după­ ce a ţinut unul dintre ei o vorbire scurtă, au eşit afară din biserică, s’au dus la mormântul Iancului, carele e aproape, 9 paşi de uşa bisericei, şi au pus pe cruce, la capul lui o cunună verde frumoasă, cu pantlică trei­ colori româ­neşti, acoperită cu un fachior negru de jale. Rostind câteva cuvinte, au cântat 3 strofe din »Deşteaptă-te Române«, şi rugând pe cei de faţă a face cunoscută soartea acestei cunune, au plecat spre Baia-de-Criş. Unde se vor fi dus ? nu ştiu, în ziua de Crăciun auzind notarul din Ţebea despre decurgerea lucrului, a chemat pe crîsnicul și­­l-a întrebat de-

Next