Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)
1900-01-21 / nr. 2
Pag. 14 FOAIA POPORULUI Nr. 2 spre această afacere. Acesta neştiind nimic, fiindcă şi aşa era ocupat cu afaceri în biserică a răspuns, că nu ştie. Duminecă, în 26 Dec. n., a doua zi de Crăciun, a chemat pe parochul Ioan Tisu, pe învăţătorul Romul Jurca şi vre-o câţiva cantori, cari au fost de present şi pe unul câte unul ’l-a ascultat la protocol, învinovăţind pe învăţătorul de ce n'a făcut arătare ? Intra 28 Decemvrie, ieri, patrula de gendarmi a trimis după parochul Ioan Jurca, preşedintele comitetului parochial, ’l-a chemat la primarul şi ’l-a provocat să dee cheia bisericei și să predee cununa, care se afla în altarul bisericei. După mai multe întrebări puse părintelui Jurca, care fără teamă le-a spus, că de era dînsul de rînd la serviciul divin, cununa se punea cu mai mari ceremonii pe cruce, căci pe lângă toate neplăcerile premerse slujea parastas, după cum face totdeauna în ziua de Paşti, în presenţa poporului numeros ce vine la petrecerile ce se ţin sub goronul colosal al lui Horia. Astfel au luat cununa şi au pachetat-o în scafura cu care au adus-o bravii noştri studenţi şi o au dus la Baia-de- Criş. Li s-a spus, ce confiscă (la) cununa din motiv, că unul dintre studenţii amintiţi ar fi zis: „Jurăm pe mormântul tot, Iancule, că pace nu vom avea, până ce vom dobândi drepturile noastre egal cu celelalte naţiuni“. Crezând onorabila redacţiune, că prin aceasta fac un serviciu bravilor noştri studenţi, când le arăt, cum ei au poftit, ce soarte a avut cununa depusă pe mormântul eroului nostru Avram Iancu, mă rog a-mi da această arătare în mult stimata noastră foaie cu posibilă urgenţă. Baia-de-Criş, Mercuri după Crăciun, 29 Decemvrie 1899. Un Român, fră monarchia noastră, şi de simpatiile Românilor din regat monarchia noastră are mare trebuinţă. Oratorul comunică faptul cuprins în scrisorile ce le primeşte de la Românii din Ungaria, că regimentele române au fost totdeauna curajoase şi cu credinţă cătră „Imperatul“. E întrebare însă, că dispoziţia aceasta va dura şi mai departe printre Români, dacă vor fi asupriţi fără cruţare din partea Maghiarilor. Dl Schneider discută pe larg afacerea Iancu şi constată, că nesocotitele cuvinte ale procurorului de stat sunt de aşa, încât oricare naţiune ar trebui se se ţină vătămată , rostindu-l i-se. Studenţii români sunt persecutaţi şi e foarte natural, că în urma persecuţiunilor trec în străinătate. Dar de fapt, că cei ce de silă îşi părăsesc patria şi se aşează pe pământ străin, devin cei mai periculoşi agitatori şi revoluţionari. Oratorul a fost atât de energic în rechizitorul seu adresat Maghiarilor, încât presidentul a trebuit să-l admonieze în mai multe rînduri şi să-l îndrume se rămână la obiect. Causa română în delegaţiuni, în şedinţa de Luni, 151. c. a delegaţiunei austriace a luat cuvântul dl delegat E. Schneider, şi a rostit o frumoasă vorbire în favorul naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria, îndeosebi în favorul Românilor. Oratorul a spus, că a primit număroase scrisori de la Români din Ungaria, în cari aceştia se plâng de asupririle ce trebue se le îndure din partea Maghiarilor. O astfel de procedură faţă de Români, poate apoi se înstrăineze regatul român de că FOIŢA. 9 Cântecul câşlegilor. — Din popor. — Câte sărbători pe lume Nu’s ca Crăciunul de bune, De bune şi de frumoase Şi de veseloase, Sân-Văsiiu şi Bobotează Tot după Crăciun urmează, Sărbători frumoase Şi de veselie-alese, Cu ele vin câşlegile Să mărită fetele, Umblă peţitorii, Să-nsoară ficiorii, Cine-a făcut câşlegi scurte Zile multe să nu guste, Că nu bine a tocmit Rău a socotit. Când abia trecea Crăciunu S'apropie fariseu, Vine vameşul, Strică tot versul, Fetele ficiori aşteaptă Dar ei până se deşteaptă Trece cârnileaga, A trecut şi şaga.... Şi pe popi sunt clevetiri Că fac puţine vestiri, Nu ţin lege bună. Măcar popii încă-ar vrea Să le umble secerea, Pentru cununie Să-şi fee simbrie.... Stau fetele supărate Când rămân nemăritate. Săptămâna albă Nu li de nici o treabă, Şi părinţii se’ngrijesc Că fetele amorţesc Şi nice nu mai vorbesc Numai morăesc. Vai şi de voi, uşilor, Că mănia fetelor Pe voi vă loveşte, Tare vă trânteşte; N’aveţi voi odihnă-odată Când fata-’i nemăritată.... Dar’ fata s’a măritat, Tata este socru mare Şi mama ginere are, Săriţi oameni la jucare Că nu-’i aici comandare, Ci e voe bună La toţi dimpreună. Veniţi toţi ca să jucăm Cei chemaţi şi câţi sântem, Trage, trage, măi Ţigane, Că-’i bea vin şi-’i mânca carne Vasad. Emiliu Pop, învăţător. Autonomia Transilvaniei. La Paris, a apărut, în editura Rouseau o broşură întitulată „OAutonomie de la Transilvanie Broşura se datoreşte tânărului şi zelosului naţionalist, dl Ioan T. Ghica. Despre aceasta broşură scriem şi la întâmplările de peste săptămână. Epsicopul Majloth din Alba-Iulia zilele trecute a ţinut în Cluj consfătuire asupra mijloacelor ce ar fi de luat întru combaterea socialismului.ite Anul Nou. Cu ocazia zilei de Anul Nou, M. Sa Regele Carol a adresat armatei române următorul ordin de zi: „Ostaşii La începutul fiecărui an gândul meu spre voi se îndreptează, şi cu adâncă mulţumire constat, că sacrificiile făcute de ţeară pentru armată nu sunt zădarnice. Sentimentul de datorie şi de onoare ce necontenit vă însufleţeşte, este o vie dovadă de spiritul vostru de disciplină, spirit ce doresc să-l păstraţi şi de aici înainte neschimbat, ca o sfântă moştenire. Ţeara se razimă pe bărbăţia fiilor sei, de aceea dînsa împreună cu Mine vă primim cu mândrie şi încredere. Vă urez ani mulţi şi fericiţi. Dat în Bucureşti, la 1 ianuarie 1900. Carol. Şcoalele din Braşov. Semioficiosul „Kel. Ert“, are ştire, că sunt terminate pertractările diplomatice purtate în chestia rentelor datorite bisericilor române din Braşov, şi că între guvernul român şi cel maghiar s’a legat o învoială, cuprinsă în următoarele patru puncte: 1. Guvernul român depune la cassa centrală a statului ungar o anumită sumă de bani, ale cărei interese vor forma pe viitor rentele ce se cumpet bisericei gr.-or. române de la Sfântul Nicolae din Braşov. Suma ce se va depune, va fi precisată mai târziu. 2. Rentele e îndreptăţit numai presidentul aflător în funcţie al comitetului parochial din Braşov se re ice in primire. 3. Statul maghiar recunoaşte pentru totdeauna că rentele acestea compet esclusiv bisericei din Braşov şi va respecta totdeauna învoiala legată cu guvernul român. 4. Biserica din Braşov îşi reservă dreptul de a pretinde întregiţl capital în caşul când guvernul maghiar nu va respecta această transacție. Mijlocitorul legărei acestei învoieli a fost ministrul de externe contele Goluchowski. Barbaria dala Cliciova. Nu ni-a fost dat ca sf. sărbători ale Nașterei Dlui Isus Christos să le serbăm în pace și cu bună voire. — A trebuit să fie scăldate în sânge aceste zile de bucurie. Bravul ţăran Luca Drinovan a fost străpuns cu suliţa din partea sergentului de gendarmi din staţiunea Balinţ, tocmai a doua zi de Crăciun seara. Iată pe scurt istoricul acestei întâmplări triste: Firul sus amintitului to- Poesii poporale. Culese de Mitrofan Coagarea, pedagog. Iubeşte mândru iubeşte Dar’ bine te socoteşte, Nu iubi pe om şi-cine Să-’ţi faci neamul de ruşine, Ci iubeşte om frumos Să-’ţi fie neamul fălos.