Foaia poporului, 1900 (Anul 8, nr. 2-52)

1900-01-21 / nr. 2

Pag. 14 FOAIA POPORULUI Nr. 2 spre această afacere. Acesta neştiind nimic, fiindcă şi aşa era ocupat cu afaceri în biserică a răspuns, că nu ştie. Dumi­necă, în 26 Dec. n., a doua zi de Crăciun, a chemat pe parochul Ioan Tisu, pe în­văţătorul Romul Jurca şi vre-o câţiva cantori, cari au fost de present şi pe unul câte unul ’l-a ascultat la protocol, învi­novăţind pe învăţătorul de ce n'a făcut arătare ? Intra 28 Decemvrie, ieri, patrula de gendarmi a trimis după parochul Ioan Jurca, preşedintele comitetului parochial, ’l-a chemat la primarul şi ’l-a provocat să dee cheia bisericei și să predee cu­nuna, care se afla în altarul bisericei. După mai multe întrebări puse părin­telui Jurca, care fără teamă le-a spus, că de era dînsul de rînd la serviciul divin, cununa se punea cu mai mari ceremonii pe cruce, căci pe lângă toate neplăcerile premerse slujea parastas, după­ cum face totdeauna în ziua de Paşti, în presenţa poporului numeros ce vine la petrecerile ce se ţin sub go­­ronul colosal al lui Horia. Astfel au luat cununa şi au pache­­tat-o în scafura cu care au adus-o bravii noştri studenţi şi o au dus la Baia-de- Criş. Li­ s-a spus, ce confiscă (la) cununa din motiv, că unul dintre studenţii amintiţi ar fi zis: „Jurăm pe mormântul to­t, Iancule, că pace nu vom avea, până­ ce vom dobândi drepturile noastre egal cu celelalte na­ţiuni“. Crezând onorabila redacţiune, că prin aceasta fac un serviciu bravilor no­ştri studenţi, când le arăt, cum ei au pof­tit, ce soarte a avut cununa depusă pe mormântul eroului nostru Avram Iancu, mă rog a-­mi da această arătare în mult stimata noastră foaie cu posibilă ur­genţă. Baia-de-Criş, Mercuri după Crăciun, 29 Decemvrie 1899. Un Român, fră monarchia noastră, şi de sim­patiile Românilor din regat monar­chia noastră are mare trebuinţă. Oratorul comunică faptul cuprins în scrisorile ce le primeşte de la Ro­mânii din Ungaria, că regimentele ro­mâne au fost totdeauna curaj­oase şi cu credinţă cătră „Imperatul“. E întrebare însă, că dispoziţia acea­sta va dura şi mai departe printre Ro­mâni, dacă vor fi asupriţi fără cru­ţare din partea Maghiarilor. Dl Schneider discută pe larg afa­cerea Iancu şi constată, că nesocotitele cuvinte ale procurorului de stat sunt de aşa, încât ori­care naţiune ar trebui se se ţină vătămată , rostindu-l i-se. Studenţii români sunt persecutaţi şi e foarte natural, că în urma persecu­­ţiunilor trec în străinătate. Dar d­e fapt, că cei­ ce de silă îşi părăsesc patria şi se aşează pe pământ străin, devin cei mai periculoşi agitatori şi revoluţionari. Oratorul a fost atât de energic în rechizitorul seu adresat Maghiarilor, în­cât presidentul a trebuit să-­l admonieze în mai multe rînduri şi să-­l îndrume se rămână la obiect. Causa română în delega­­ţiuni, în şedinţa de Luni, 151. c. a delega­­ţiunei austriace a luat cuvântul dl delegat E. Schneider, şi a rostit o frumoasă vorbire în favorul naţionalităţilor nemaghiare din Ungaria, îndeosebi în favorul Ro­mânilor. Oratorul a spus, că a primit număroase scrisori de la Români din Un­garia, în cari aceştia se plâng de asu­pririle ce trebue se le îndure din par­tea Maghiarilor. O astfel de procedură faţă de Români, poate apoi se în­străineze regatul român de că­ FOIŢA. 9 Cântecul câşlegilor. — Din popor. — Câte sărbători pe lume Nu­’s ca Crăciunul de bune, De bune şi de frumoase Şi de veseloase, Sân-Văsiiu şi Bobotează Tot după Crăciun urmează, Sărbători frumoase Şi de veselie-alese, Cu ele vin câşlegile Să mărită fetele, Umblă peţitorii, Să-­nsoară ficiorii, Cine-a făcut câşlegi scurte Zile multe să nu guste, Că nu bine a tocmit Rău a socotit. Când abia trecea Crăciunu S'apropie fariseu, Vine vameşul, Strică tot versul, Fetele ficiori aşteaptă Dar­ ei până se deşteaptă Trece cârnileaga, A trecut şi şaga.... Şi pe popi sunt clevetiri Că fac puţine vestiri, Nu ţin lege bună. Măcar popii încă-ar vrea Să le umble secere­a, Pentru cununie Să-­şi fee simbrie.... Stau fetele supărate Când rămân nemăritate. Săptămâna albă Nu li de nici o treabă, Şi părinţii se­’ngrijesc Că fetele amorţesc Şi nice nu mai vorbesc Numai morăesc. Vai şi de voi, uşilor, Că mănia fetelor Pe voi vă loveşte, Tare vă trânteşte; N’aveţi voi odihnă-odată Când fata-’i nemăritată.... Dar’ fata s’a măritat, Tata este socru mare Şi mama ginere are, Săriţi oameni la jucare Că nu-’i aici comandare, Ci e voe bună La toţi dimpreună. Veniţi toţi ca să jucăm Cei chemaţi şi câţi sântem, Trage, trage, măi Ţigane, Că-’i bea vin şi-’i mânca carne Vasad. Emiliu Pop, învăţător. Autonomia Transilvaniei. La Paris, a apărut, în editura Rouseau o broşură întitulată „OAutonomie de la Transilvanie Broşura se datoreşte tânărului şi ze­losului naţionalist, dl Ioan T. Ghica. Despre aceasta broşură scriem şi la întâmplările de peste săptămână. Epsicopul Majloth din Alba-Iulia zilele trecute a ţinut în Cluj con­sfătuire asupra mijloacelor ce ar­ fi de luat întru combaterea socialismului.­ite Anul­ Nou. Cu ocazia zilei de Anul­ Nou, M. Sa Regele Carol a adresat armatei române următorul or­din de zi: „Ostaşii La începutul fie­cărui an gândul meu spre voi se îndrep­­tează, şi cu adâncă mulţumire constat, că sacrificiile făcute de ţeară pentru ar­mată nu sunt zădarnice. Sentimentul de datorie şi de onoare ce necontenit vă însufleţeşte, este o vie dovadă de spiritul vostru de disciplină, spirit ce doresc să-­l păstraţi şi de aici înainte neschimbat, ca o sfântă moşte­nire. Ţeara se razimă pe bărbăţia fii­lor sei, de aceea dînsa împreună cu Mine vă primim cu mândrie şi încredere. Vă urez ani mulţi şi fericiţi. Dat în Bucu­reşti, la 1 ianuarie 1900. Carol. Şcoalele din Braşov. Semi­­oficiosul „Kel. Ert“, are ştire, că sunt terminate pertractările diplomatice pur­tate în chestia rentelor­ datorite bisericilor române din Braşov, şi că între guver­nul român şi cel maghiar s’a legat o învoială, cuprinsă în următoarele patru puncte: 1. Guvernul român de­pune la cassa centrală a statului ungar o anumită sumă de bani, ale cărei interese vor forma pe viitor rentele ce se cumpet bisericei gr.-or. române de la Sfântul Nicolae din Braşov. Suma ce se va depune, va fi precisată mai târ­ziu. 2. Rentele e îndreptăţit numai presidentul aflător în funcţie al comitetului parochial din Braşov se re ice in primire. 3. Statul maghiar recunoaşte pentru totdeauna că rentele acestea compet esclusiv bise­ricei din Braşov şi va respecta tot­deauna învoiala legată cu guvernul ro­mân. 4. Biserica din Braşov îşi reservă dreptul de a pretinde întregiţl ca­pital în caşul când guvernul maghiar nu va respecta această transacție. Mij­locitorul legărei acestei învoieli a fost ministrul de externe contele Golu­­chowski. Barbaria dala Cliciova. Nu ni-a fost dat ca sf. sărbători ale Nașterei Dlui Isus Christos să le ser­­băm în pace și cu bună voire. — A tre­buit să fie scăldate în sânge aceste zile de bucurie. Bravul ţăran Luca Drino­­van a fost străpuns cu suliţa din partea sergentului de gendarmi din staţiunea Balinţ, tocmai a doua zi de Crăciun seara. Iată pe scurt istoricul acestei în­tâmplări triste: Firul sus amintitului to- Poesii poporale. Culese de Mitrofan Coagarea, pedagog. Iubeşte mândru iubeşte Dar’ bine te socoteşte, Nu iubi pe om­­ şi-cine Să-’ţi faci neamul de ruşine, Ci iubeşte om frumos Să-’ţi fie neamul fălos.

Next