Foaia poporului, 1904 (Anul 12, nr. 1-53)

1904-01-10 / nr. 1

II__L Anul XII. Duminecă, 28 Decemvrie 1908 (10 Ianuarie 1904) Nr. 1 Prețul Hbimameatului: Pe ne an................................................4 coroane. Pr­o­­maState de an .............................2 coroane. Pentru România 10 lei anual. Abonamentele se fac la „Tipografia“ Iosif Marsshall, Sibiiu --------------------------------------------------------------------------------------- •" -fiuminecă ! INSERATE: se primesc la biroul administrațiunii, (strada Poplăcii nr. 15). Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 bani, a treia­ oară 10 bani Din nou fezicii doreşte iubiţilor cetitori şi sprijini­tori ai »Foii Poporului« JRedcLctic».­­ De preste séptemâná. De când a ieşit unul din urmă al foii noastre, adecă de o săptămână, s’au petrecut următoarele în­­templări mai însemnate: Vorbirile de Anul­ nou în sânul par­tidelor maghiare și îndeosebi vorbirea prim-ministrului conte Tisza. Vorbirile sînt de însemnătate politică. * Votarea în general a proiectului de recruți în dietă. * Răsvretirea soldaților cu serviciu de trei ani, în Bilek (Bosnia). * Chestia răsboiului ruso-japonez e la ordinea zilei. Septămâna aceasta agi­tația cu privire la erumperea unui răsboiu a fost la culme. * Arderea teatrului din Chicago (America de­ nord), 587 de jertfe. * Despre toate aceste iubiții noștri cetitori află descrieri în foaie. Foita. 9 A n ii 1. An se numește timpul acela, în care pământul face odată ocolul în jurul soarelui. La diferitele popoare au fost şi sunt ani de lungime deosebită, din causă, că nu ştiiau măsura cu precisiune vremea învîrtirii, pămân­tului împrejurul soarelui (sau cum credeau cei vechii, a soarelui în jurul pământului). Sânt apoi popoare, cari îşi socotesc anii după rasele (schimbările) lunei şi aceştia se numesc ani lunari, care ceialalţi ani solari. Dintre anii diferitelor popoare amintim anul vechilor Perşi, de 365 zile, compus din 12 luni de câte 30 zile şi cu adaus de 5 zile la sfirşit. Tot aşa era şi anul Egiptenilor. Anul vechilor Romani se alcătuia la în­ceput din 10 luni (304 zile). Din acest an s’a desvoltat anul nostru de acum. Cele 10 luni erau: Martie, Aprilie, Maiu, Iunie, Quintilis, Sextilis, Septemvrie Oct. Nov. Dec. m La Romani era credinţa,♦ că deja regele Romul a adaus la cele 104 zile ale anului alte 56, car’ din aceste z­le regele Numa Pompiliu a făcut două luni noue: Ianuarie și Februarie. Astfel anul avea acum 12 luni, dar’ lungimea lui era greșită, așa că în decursul vremii serbatorile se schimbasera cu totul. Pe vremea lui Iuliu Cesar autumnaliile, sărbă­torile de toamnă, cădeau primăvara, care ce­­realiile de pe timpul secerişului erau iarna Iuliu Cesar cu ajutorul austronomului Sosigene a cores calindarul și a adus anul în conglăsuire cu cursul soarelui (corect, a păn­ântului) făcându-se la anul 44 în. de Chr. anul de 365 zile 6 ore şi câteve minute, şi puindu-se în­ceputul anului pe 1 Ianuarie. Acesta e Că­­lend­arul Iulian, pe care noi îl InUebuin­ţăm până azi. In el luna Quintilis în cinstea­­ lui Iuliu Cesar s’a numit Iuliu, car’ mai târ- I ziu luna Sextilis s’a numit August, după nu- i mele imperatului Octavian August. Anul creat de I din Cesar Insé nu e desăvârsit, fiind mai lung cutl minute și 14 secunde (clipite). Aceasta deosebire în cursul veacurilor a crescut la mai multe zile, așa că la 1582 Papa Grigoriu XIII. a îndreptat de nou anul, aducându-­l cât se poate de aproape de cursul pământului. Acesta este Calenda­rul Gregorian, de care s£ folosesc cato­licii și reformații. Deosebirea între cele două călindare este acum de 14 zile; aceasta ne arată greșala călindarului Iulian, care în cursul vremilor se tot mărește. Dintre anii lunari cel mai cunoscut e anul turcesc-arab, care are 354 zile şi în ani vi­­sacţi 355 de ani lunari se folosesc şi Ovreii şi Chinezii. igor—19°4. Mercuri ce vine, la ciasurile 12 din noapte, anul 1903, asemenea unui moşneag gârbovit de bătrâneţe ne pă­răseşte pentru totdeauna şi în locul lui întră în casele noastre, ca un copil venit acum pe lume, Anul­ nou, 1904. Ce ne aduce acest nou copil, sosit în mijlocul nostru, e taina lui, taina viitorului;­­împlinî-ne-va nădejdile ori ba, — aceasta nu o putem şti. Ştim însă ce ne-a dat şi ce ne-a împlinit anul vechiu 1903, cu care am petrecut împreună 365 de zile. El a împlinit unele lucruri bune şi folositoare poporului nostru, dar­ zău, şi multe rele ne-au mâncat, cât a ţinut stăpânirea lui, din ceea­ ce să vede, că paharul de amărăciune pentru poporul român încă nu e golit. Cu toate greutăţile şi cu toate pe­­decile, ce ni­ se pun, am făcut şi anul acesta înaintări pe trenul cultural, bi­sericesc-şcolar şi economic. N’avem decât să ne aducem aminte de noi nu­miţii episcopi Radu şi Hossu în Orade şi Lugoj; n’avem decât să privim mi­nunata zidire a bisericei catedrale din Sibiiu, care falnic îşi înalţă cele două turnuri spre ceriu; n’avem decât să ne amintim de adunările societăţilor noastre »Asociaţiunea« şi Societatea pentru fond de teatru, ţinute în vară, de lu­crările săvîrşite în sînul acestor şi altor societăţi, între cari amintim cu deose­bire »Reuniunea agricolă« şi »Reu­niunea meseriaşilor români din Sibiiu« şi din alte părţi — şi vom vedea, că înaintări am făcut şi anul trecut. Şi tot ca un lucru bun a fost şi alegerea de deputat la Dobra a dlui Dr. Aurel Vlad, care în lupta naţională credem, că înseamnă un pas înainte. Dar, în faţa acestora trebue să punem la răvaşul anului 1903 prigo­nirea crâncenă a foilor şi cărţilor ro­mâneşti, urmarea căreia a fost căderea »Tribunei« şi osândirea şi întemniţarea mai multor redactori, car’ în afară de aceste înteţirea tot mai mult a maghia­­risârii prin şcoale, societăţi ş. a. Aşa a fost anul, ce să duce. Şi repeţind întrebarea, pusă mai la înce­put, că cum va fi Anul­ Nou, ce ne va lăsa el moştenire, mai mult bine sau mai mult rău? răspundem, că nu ştim. Ştim însă iarăşi una cu siguranţă, că dela noi atîrnă în parte mare, că bine să ne meargă şi noroc să avem în anul, în care întrăm. Să ţinem cu tărie la sfânta noa­stră lege, la biserică. Să ţinem neclintit la limba noa­stră străbună, la datine şi obiceiuri, la aşezămintele, ce le avem; să lucrâm­ pentru înaintarea lor şi să le ocrotim. Să îmbrăţişăm cu căldură şcoalele noastre, învăţătura de carte. Să stîrpim dintre noi zavistia, ne­înţelegerile şi certele şi umăr la umăr să lucrăm în toate direcţiunile, fie pu­blice, fie private. Să ascultăm de fruntaşi, cari ne vreau­ binele, să-­i ajutăm în lucrările lor obşteşti şi să-­i urmăm. Şi după toate aceste să muncim, să fim oameni harnici şi lucrători, bine ştiind, că pentru a ajunge la bunăstare Poesii poporale. Iovn Armeni. Culese de Vasile Uraţii, înv. De nu ’ţi-ar fi Iele dor N’ai veni după obor Tremurând cu capul gol. De nu ’ţi ar fi Iele milă ! N’ai veni după grădină Tremurând cu furca-’n mână.

Next