Foaia poporului, 1916 (Anul 24, nr. 3-64)
1916-06-11 / nr. 35
PREŢUL ABONAMENTULUI: Feamin . . . . . . . 5 cor. 40 bani. Pe o jumătate de an . . . 2 cor. 70 bani. Restante, America şi alte ţari străine 11 cor. anual. Abonamente se fac la „Tipografia Poporului“ Bibiia Foaie politică. Apare Marţia, Joia şi Sâmbăta. (Joia apare numărul de Dumineca.) Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică.* „Foaia Poporului*, Sibliu INSERATE să primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI (Strada Măcelarilor Nr 12). Un șir petit prims-da*, ă 14 bani, a două oară 12 bani, a treia oară 10 bani. De dragul celor tineri!.,, Sărbătoărea trandafirilor, Rosaliiîe, căci aceasta înseamnă cuvântul latinesc tâlcuit, în limba noastră, pe lângă înţelesul ei adânc creştinesc de pogorâre a înţelepciunei cereşti peste apostoli, mai are încă un rost aparte în urma obiceiului păstrat din vechime, de-a sluji ca zi de încheere senină a unui an şcolar, plin de roadă şi hărnicie. E sărbătoarea de seceriş a lanurilor sufleteşti, în cari a încolţit, a crescut, şi s’a pârguit învăţătura şi bunătatea, întocmai ca şi acei trandafiri ranaeni şi strălucitori ,ce- şi lanurile nevinovate şi împrăştiu în cuprins tainica lor mireasmă. E sărbătoarea de încoronare a muncii şi a oamenilor de omenie, cari împreună cu preotul şi cu învăţătorul lor n’au primit darul Rusaliilor în zadar, şi n’au nesocotit sfatul înţelept şi învăţătura. Tot ce vă pot spune deci din prilejul acesta, este aceea ce toţi, acasă şi la şcoală, vă spun, şi ceea ce de vacuri se spune copiilor din orice ţară. Vi se spune: — învăţaţi, — vi se spune: — Fiţi buni. Şi acestea sunt vecinicele cuvinte ce vă sună la urechi, după ce aveţi darul de-a cugeta. Nu sunt alte cuvinte care să spună mai bine şi mai scurt tot ce trebue să faceţi pentru binele vostru şi tot ce lumea vrea de la voi pentru binele tuturor. Vi se spune: — învăţaţi — de ce ? Pentru că vârsta voastră e vârsta fericită şi rodnică în care mintea îşi ia prima ei formă, şi în care mai uşor tot ce întră în minte se coboară şi se întipăreşte în suflet pentru toată viaţa, învăţaţi — vi se spune, pentru că toate cunoştinţele ce se întipăresc acum în creerul vostru sunt ca urzeala pe care va trebui să ţeseţi mai târziu pânza învăţămintelor mai înalte, şi dacă e slabă şi rară urzeala, nu ese nici deasă nici tare pânza ; pentru că aceştia sunt anii ce nu se mai întorc în care voi vă rânduiţi înşivă viitorul, pentru că calea lumei nu e alta decât cărarea lărgită a şcoalei şi omul merge aproape totdeauna cu acelaş pas cu care şi-a început drumul. Vi se spune: — învăţaţi — în sfârşit, pentru că cele dintâi învăţături, sunt acelea cari pregătesc în copii pe lucrătorii adevăraţi, pe funcţionarii folositori pe părtinlii educatori, pe cugetătorii înţelepţi, pe cetâţenii merituoşi, ca acele mici seminţe împrăştiate şi aproape perdute în pământ, cari fug privirei noastre, dar aduc cu timpul lanurile de aur cari sunt frumseţea câmpiilor şi bogăţia naţiunei. Iată de ce vă spunem mereu: — Învăţaţi. — Şi vă mai spunem: fiţi buni — pentru că cultura minţii neînsoţită de bunătate nu e decât o manta frumoasă aruncată pe iubirea de sine şi mândrie, nu e de cât ceva gol şi mort, ca acele armuri strălucitoare de prin muzee, în cari lipseşte sufletul şi corpul cavalerului. Iată de ce vă zicem mereu: — Fiţi buni, — chiar ştiind că nici cei mai buni dintre voi, nu sunt în stare se înţeleagă toată mărimea binelui ce poate face în jurul ei bunătatea copiilor. Gândiţi-vă. Bunătatea voastră înseamnă învăţătorul, care învaţă cu mai mare bunăvoinţă, tatăl vostru care lucrează mai mulţumit, mama voastră care -şi face datoria surâzând, înseamnă lipsurile şi nenorocirile îndurate de familie cu mai multă seninătate şi cu mai multă statornicie, înseamnă durerea luării de rămas bun al acelora cari vă iubesc amestecat cu cel mai dulce din simţemintele omeneşti, la gândul că copiii lor, când vor 6 râmâne singuri pe pământ, dacă nu vor fi norocoşi, vor fi cel puţin iubiţi, pentru că vor fi buni. lată de ce vă repetăm de mii de ori: — învăţaţi, fiţi buni. — Şi v-o mai repetăm pentru că, ori de câte ori ne vine în minte frumosul timp în care eram copii ca voi, amintirea că am risipit anii preţioşi, că am fost nemulţumitori cu un învăţător bun sau îngâmfaţi şi cruzi cu un tovarăş nefericit, că cu risipa şi cruzimea noastră am făcut pe mama noastră să plângă şi să roşească, şi astăzi, după atâta vreme, în mijlocul atâtor alte gândurî şi 'amârSciiftî',' amintirea aceea e ca o atingere ce ne răneşte în tainele cele mai delicate ale inimei; şi vrem ca inimile copiilor noştri să nu sângereze niciodată de aceste răni. Vă recomandăm deci munca şi bunătatea nu numai pentru că sunt cele dintâi datorii omeneşti, nu numai pentru binele familiilor voastre şi pentru cel al semenilor voştri, ci pentru că bunătatea şi munca sunt uneltele de noroc, ci pentru ca viaţa voastră să fie scutită de plânsete şi remuşcări, pentru ca să fiţi într’o zi mai fericiţi, mai mulţumiţi de conştiinţa voastră şi deci mai veseli muncitori, mai senin pregătiţi la încercările nefericitei, mai respectaţi şi iubiţi de cum suntem noi. Da, noi vrem să creşteţi mai buni, mai culţi, mai drepţi, mai marinimoşi ca noi şi pentru aceasta creşterea voastră e cea mai sfântă din grijile noastre şi viitorul vostru cea mai sfântă speranţă a voastră. Lăsaţi-ne deci să repetăm neîncetat sfaturile aceste cari răsună în inima noastră ca un răsunet al copilăriei noastre îndepărtate şi ne fac bine chiar şi nouă în clipa când vi le dăm. Invăţaţi cu bună-voinţă, cinstiţi-vă părinţii, iubiţi-vă învăţătorii, respectaţi şcoala, cinstiţi munca, năbuşiţi în fun-