Foaia poporului, 1921 (Anul 29, nr. 1-51)
1921-01-09 / nr. 1-2
P*g. *2 A , \ i '•* '• FOAIA POPORULUI : •. Ha. e format dintr’un singur partid, — slab şi nou şi e!, — în faţa căruia stau căpeteniile atâtor partide, mai vechi sau mai noua, dar cu idealuri şi oameni pricepuţi în frunte. Acelaş lucru se va întâmpla cu orişicare alt partid, care ar îndrăzni să iee mâne-poimâne singur conducerea ţării. In România întregită nu mai e aşa uşor formarea unui partid cu absolută majoritate in Cameră (mai mulţide jumătate din deputaţi să fie dintr’unsingur partid). Acesta e un motiv destul de greu, care treime să îndemne la formareaunui guvern de concentrare din partidele ai principii săitătoase, democratice şi naţionale. Altcum vom avea totalegeri peste alegeri, — făcute cu câtă dreptate şi nedreptate, — ca la urmă să ajungem tot la guverne formate din mai multe partide, fiindcă altcum, pe durată, nici nu se va putea guverna în viitor România întregită. Guvernarea partidelor istorice, fiecare singur, aparţine trecutului. Şi ar fi bine, ca această experienţă, ţara să nu o plătească preacump. Multe rele la urmă se răsbună mnar. Solia Regelui Nemulţumit de lucrările deputaţilor şi senatorilor, Maiestatea Sa Regele a trimis celor chemaţi să cârmuiască ţara unnărarea solie: „In inima mea nu este alt sentiment mai tare decât iubirea de ţară, de aceea vă spun astăzi şi domniilor voastre (reprezentanţi ai poporului) şi tuturor fiilor acestei ţări, puneţi la o parte certurile, sfârşiţi cu desbinările, fiţi buni Români! „Marea operă de refacere şi de consolidare im se va putea realiza în folosul ţării, dacă străduinţele noastre nu vor fi însufleţite de un spirit vieu şi de dragostea de muncă, care împinge pe toţi fiii acestei ţări să-şi pună toate silinţele, toată esperienţa, toată ştiinţa şi mai presus de toate întreaga lor iubire deneam şi de ţară în serviciul binelui obştesc. „A trecut timpul vorbelor şi a sunat ceasul să se traducă vorbele în fapte; poporul, care nădăjdueşte dela reprezentanţii săi o operăde însănătoşire şi de consolidare socială, pebaza ideii dreptăţii pentru toţi, are dreptul să ceară dela toate clasele şi dela toate forţele, ca să muncească numai pentru scopul unic de a reface, de a înălţa da o stare cât mai înfloritoare iubita noastră patrie, şi în această muncă nici o energie junii de prisos.“ Sunt cuvinte acestea rupte din inima neamului. Ele trebue să aibă răsunet în sufletele parlamentarilor şi să-i hotărască să nu-şi mai cheltuiască puterea în certe netrebnice, ci să muncească pentru binele ţării şi al neamului, pentru binele obştesc. Noi demult am dat rost acestei dorinţi, care încălzeşte întreg poporul român. Dar o parte din porcina că scade preţul Leului, o purtăm îşi noi cu toţii. O purtăm, fiindcă nu licrăm: unii se ţin de afaceri, de geşărtării, alţii de politică şi toţi ne ţinem de ceartă, ca scaiul de lâna oii. Nise duce vestea în toate colţurile de lume cu firea noastră certăreaţă, leneşă şi pornită nebună după măriri nemeritate. Şi e ciudat, nu lucrăm, toți câştigăm şi totuşi cheltuim fără socoteală. Cheltuim, pare că noi suntem cei mai avuţi din lume. Cheltuiala aceasta fără măsură scumpeşte traiul, iar munca noastră fără chibzuială, ori mai bine zis trândăvia noastră şi nepriceperea celor de la conducere şi certele de fiecare zi ne duc interesele ţării şi ale neamului de râpă. Ce ne trebue? Ne trebue pentru ca să ieşim la liman, la cârma ţării oameni luminaţi, ai tragere de inimă pentru binele obştesc şi al ţării, tari să ştie pune leacul cel mai bun pe ranele neamului. Ne trebue bunăînţelegere şi dor de muncă, voinţă de a lucra cuminte şi cu rost, şi apoi ne trebue măsură, aimpăt la cheltueli. Dacă vom purcede astfel, vom isbuti să biruim toate primejdiile , să ne înălţăm razade vneam cu viitor şi săne urcăm preţul banului în străinătate. Altcum ne paşte prăpădul cel fără milă. Scade Leul de parcă am fi o ţară bătută şi un neam învins. Şi pricina acestei primejdii îngrozitoare e a tuturor guvernelor, cari s’au urmat in timpul scurt, dela întemeierea României mari. Nici unuldintre guverne n’au stăruit cu nădejde pentru mântuirea preţului banului nostru; n’au făcut nimic din ceea ce erau datoare să facă, unele din nepăsare, altele din neştiinţă. Ai carte, ai parte. Vine acum „Moş Crăciun“ pe la casele creştinilor. Şi aduce mulţime de daruri după bunele obiceiuri din bătrâni. Am dori, însă, ca printre darurile lui Moş Crăciun să nu lipsească jicăiri cartea, carte pentrupii, cetru tineri şi cartea pentru bătrâni. Căci cartea iaduce lumină în casă; casa din care lipseşte cartea e o casă fără ferestri. Şi amu dori ca toţi sătenii noştri să se împrietinească cu cartea, care e tovarăşul cel maide nădejde al omului, şi sfătuitor cuminte. — Drept aceea, bunilor creştini, de sfintele sărbători ale Naşterii cinstiţi-vă unul altuia cărţi bune, căci cinstiţi lumina minţii şi sănătatea sufletului. Reforma agrară în Ardeal. Ministrul Garoflid anunţă schimbarea legii votată de Marele Sfat naţional Pentru lămurirea stărilor, trebue să facem constatarea, că de la Bucureşti mereu se critică legea de expropriare, votată la Sibiu de Marele Sfat Naţional, în vara anului 1920. In schimb Stu se iau noui dispoziţii mai bune, ei lucrările se tot amână, sub diferite motive. In faţa acestor stări, gazeta „Voinţa“ de la Cluj, care s-a f înfiinţat în prima linie pentru interesele economice ale Ardealului, a scris zilele trecute iun violent articol împotriva măsurilor, ce se plănueşte abia acum ministrul agriculturei Garoflid, care vrea să schimbe toate ordonanţele date pentru aplicarea (înfăptuirea) decretului-lege votat de Marele Sfat. „Voinţa“ zice, că măsurile luate acum de ministrul Garoflid produc cea mai mare încurcătură în lucrările comisiilor judeţene, din care cauză au îşi rămas în cea mai mare parte pământurile nelucrate întoamna aceasta. E interesant acum ar afla dintr’o gazetă dela Bucureşti („Dacia“), ce spune Garoflid asupra reformei agrareardelene. El zice între altele: „Cu Saşii m’am înţeles. Se va trece cu exproprierea şi dela 200 jug. în jos.“ Mai încolo zice însă: „Saşilor le-am făgăduit să le cruţ exproprierea fermelor model mijlocii ale ţăranilor saşi, care sunt foarte puţine, numai 15—20“. Foarte bine, Garoflidis, să fii sănătos! Acum te înţelegem de minune! Cruţă moşiile saşilor, pe cariei bu toţii le vor numi de model! Mai spune apoi Garoflid: „Plata pământului se va face după preţul dinaintea răsboiuiii, egalând coroana şi leul. Acelaş lucru socotesc şi pentru Bucovina. Această hotărîre aduce o înbunătăţire însemnată proprietarilor expropriaţi. Alte amănunte nu pot să dau acum. Ie voiu da la vremea lor.“ Asta-i şi mai frumos! Adecă acum, când e vorba ca ţăranii să plătească, se socoteşte coroana iar egală cu leul. Numai când a fost să tapete ţăranii, s-a socotit coroana pe jumătate. Iată cum face ciocoiul Garoflid dreptate și vrea să împartă pământ ardelenilor. Răvaş dela Sibiu Din prilejul serbătorilor cred, ca pe mulţi îi va interesa să cetească un răvaş dela Sibiu, oraşul de unde au pornit în trecut atâtea mişcări naţionale româneşti. De prezent viaţa în Sibiu îşi urmează cursul ei liniştit. Astanu însemnează însă, că n’ar trebui să rie lucreze şi mai mult. Dar de, trebue să ne mulţumim şi ai mai puţin, sperând la mai mult în viitor. Şi sunt multe semne, tari ne fac a crede, că munca cinstită va ajunge din nou nivtftdl de odinioară. Viaţa socială e In plina desvoltare. Tot a doua săptămână se aranjează Conveniri sociale, unde se ţin diferite conferinţe, fee cântă şi joacă, se fac cunoştinţe între familii şi persoane singuratice etc. începutul e frumos şi promite o tot mai bună desvoltare. O lăudabilă activitate se observă şi în sinul tinerimei de la şcolile din localitate. Pilda o avem în aranjarea a două frumoase serbări în ultimele 8 zile. Festivalul Alexandri- Prima serbare a fost aranjată în memoria marelui scriitor român Alexandri, de la a cărui naştere in aceste zile se împlinesc 100 de ani. T)înacest prilej Societatea de lectură „Andreiu Şaguna“ a elevilor de la şcoala normală (pedagogia) din Sibiu, au aranjat Duminecă în 26 Dec. o, frumoasă reprezentaţie în teatrul orăşenesc. Reuşita a fostpeste aşteptare. S’a cântat şi declamat tot bucăţi din scrierile lui Alexandri. Elevul N. Bobeş a ţinut o bine reuşită disertaţie lasupra vieţii şi activităţii lui Alexandri. Laurmăs-a jucat cu pricepere şi simţ piesa „Cinel-Cinel“. Foarte mult au plăcut corurile (de băeţi şi mixt). Meritul e al neobositului profesor de muzică şi cunoscut compozitor T. Popovici. Şedinţă festivă la liceul „Gheorghe Lazăr“. In 29 Decemvrie, la 6 ore seara, Societatea de lectură „A. Vlăhuţă“ a elevilor cursului superior de la liceul din loc au aranjat o şedinţă festivă, cu un bogat şi interesant program. In faţa unui public fires, care umpluse salade gimnastică pănă la ultimul loc, corul elevilor a cântat cu pecisiune „Corul înstrăinatului.“ După :ă-