Foaia poporului, 1922 (Anul 30, nr. 1-52)

1922-05-14 / nr. 19

Anul unor Asoc. pentru 1532 Literatura Româna yf Loco unul exemplar: 3 Leu Duminecă, 14 Maiu 1922 Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli-PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.....................................Lei 40.— Pe o jumătate de an . . . . Lei 20.— Pe un pătrar de an ... . Lei 10.— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Redacţia şi Administraţia: Sibiu, six. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: ,,Foaia Poporului“ No. 19 Apare INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRATES? (strada Mitropoliei­­Măcelarilor} No. 12JL Prețul inseratelor: Un şir petit 3 Lei pentru fiecare pubocem Reforma flgi După ştirile primite în timpul din ur­mă, guvernul urgentează mereu începerea împroprietăririi ţăranilor noştri din Ardeal. Şi anume să se înceapă cu moşiile Statului, asupra cărora nu mai trebuesc făcute acte de expropriere. După acestea va urma împărţirea mo­şiilor de mână moartă, ce se expropriază în întregime, iar încheierea lucrărilor se va face cu moşiile particulare, pentru care lu­crările­­de expropriere sunt în curs. In acest scop s’au dat instrucţiunile necesare serviciilor agricole judeţene, cari împreună cu comitetele comunale vor păşi mai întâi la împărţirea pământului pe co­mune şi în cuprinsul terenului­­dat fiecărei comune se va face împărţirea în loturi celor în drept. * Acest plan de muncă, la prima vedere se pare foarte frumos şi uşor de dus la îndeplinire. Iţi vine sa crezi, că odată lu­crul început, în scurtă vreme Va fi isprăvit spre mulţumirea tuturor. Oamenii noştri pălin­te 'n torci vor avea pământul. Informaţiile nioastre particulare me spun insă, că Reforma agrară în Ardeal are încă de învins o seanţă de­­greutăţi. In multe părţi nici nu sunt formate toate comisiile. Intr'un judeţ se tot schimbă preşedintele comisiei judeţene, prin ceea ce lucrările îna­intează mai greu ; în­­alt judeţ nu ieste peste tot preşedinte (cum scriam acum două săp­tămâni despre Făgăraş); în foarte multe plase lipsesc preşedinţii comisiilor de ocol (care e totdeauna un judecător), fiindcă nu sunt destui judecători, nu sunt ingineri etc. Acolo, (Unde comisia judeţeană m­’a func­ţionat regulat, e răul cel­­mai mare, de­oarece nici comisiile de ocol n’au putut face mai nimic, neavând de unde primi îndrumări şi bani pentru spesele comisiei (asupra acestora dispune preşedintele co­misiei judeţene). Acolo, unde comisiile de ocol sunt formate, dar nu este preşedinte-judecător (sau acela se tot schimbă), lucrările încă n’au înaintat cum trebue: tablourile comu­nale de împroprietărire nu sunt controlate şi verificate (ba poate prin Unele părţi nu sunt nici făcute toate tablourile). * Iată deci, o seamă de piedeci în calea împroprietăririi pe toată linia. Astfel, că, după a noastră părere, anunţarea începerii adevăratei împroprietăriri e mai mult in­­ tră în Ardeal mai de formă. Se vor face unele începuturi, încolo pentru anul ,acesta rămâne tot ce a fost în trecut. Bine­înţeles, unde cad la împărţeală moşii de-ale statului şi a fost întâmplător un harnic preşedinte la Comisia judeţeană sau alţi doi-trei judecători la comisiile de ocol,­­ acolo lucrările vor înainta frumos şi sporul va fi vădit. De aceea îndemnăm pe oamenii noştri de la sate, să stărue, ca comisiile judeţene şi de ocol să fie alese Complect şi să lu­creze mereu, încunjurându­-se după putinţă prea multe schimbări. Acelaşi lucru să-l facă şi sătenii în comisiile locale. Pentru buna funcţionare a comisiilor, oamenii să stărue la Consilieratele agricole judeţene, cari încă pot regula­­mult mersul lucrărilor. Drept, că după delăturarea greutăţilor de sus, mai vine încă unul: nu sunt nici pe departe destui ingineri, cari încă sunt de lipsă pentru adevărata împărţire a lotu­rilor de pământ. Acest neajuns se va putea delătura numai în decursul timpului, iar până atunci vor­­mai fi încă multe întârzieri colo sau dincolo. * De încheiere încă o observare pentru sătenii noştri. Cei în drept a căpăta pă­mânt, aveţi de grije să nu vă lase afară, —­rea voie­­sau fără voie, — de pe tablourile comunale de împroprietărire. Cercetaţi apoi tablourile, când se pun, conform legii, spre vedere publică.­­ Tot asemenea trebue avut de grije, să nu se pună pe tablou oameni, cari n’au drept la pământ; iar alţii, poate din con­sideraţii de partid sau cine ştie ce, să fie lăsaţi afară. Sunt tot momente acestea, a­­supra cărora acum trebue să avem ochii în patru. Mai târziu va fi totul în zadar. Despre abuzuri, ce s’ar face în cauza împroprietăririi, ca şi despre mersul bun al lucrărilor, rugăm pe cetitori să ne scrie, fie spre orientarea noastră, fie pentru pu­blicare în foaie ş­i hrană, sub cuvânt, că altcum s’ar scumpi­­ prea tare traiul în ţara­­noastră. Tot din a-­­ cest motiv, cine vrea să exporteze vite sau porci, trebue să dea o parte din ele oraşe­lor, pe un preţ foarte scăzut. Aceste consideraţiuni pentru uşurarea traiului la oraşe, sunt foarte­­frumoase. Gu­­vernul are însă datoria, să înlesnească tra­­iul şi pentru populaţia de la sate. Numai atunci e cumpăna dreaptă. Faptul însă, că leul nostru e aşa de­­ scăzut în străinătate, iar la­­noi în ţară se lucră mult prea puţin prin cele fabrici, cum şi greutăţile cu transporturile şi multe altele, — ne face­­să credem, că mărfurile industriale nu numai că nu­­se vor ieftini, ci din contră, se vor scumpi şi mai tare în viitor. Această stare de lucruri nu se poate nici pe departe îndrepta, cum trebue, prin simple oprelişti de export sau introducerea unui nou joc de-a permisele. La mai mult bine ,s-ar ajunge, de pildă, lăsând comerţul şi exportul absolut liber, fără comedia permiselor, cari sunt isvoru­l tuturor relelor (îmbierea de mită, protecţia oamenilor de partid şi alte multe). Dacă­­ omul îşi vede bine valorizate produsele lui,­­ atunci el face tot ce poate, ca să producă i­a mult. Pe când, în felul practicat azi, unii lucra până nu mai pot, iar alţii favorizaţi cu permise, câştigă peste noapte averi ca 'n poveşti şi duc lume albă. Că permisele nu se mai pot vinde. Sau că vor fi conside­rate în prima linie societăţile, nu schimbă mai nimic situaţia. Cine cunoaşte culisele, ştie că acestea sunt numai forme pentru cei neorientaţi. Favorizaţii îşi găsesc totdea­una uşiţele lor. * Cât pentru controla cu legea de spe­culă, — care e­­chipul chemată !să ieftinea­scă mărfurile gata, prin ceeace !să fie a­­jutată şi țărănimea, — aceasta e o slabă mângâiere în timpul când leul scade cu nemiluita, transporturile nu umblă cum tre­bue, poșta pentru pachete încă­­s’a urcat din cale afară etc. etc. Pentru ieftinirea mărfurilor industriale, ar trebui să se lucreze mai mult în fabri­cile noastre (cine vrea să câştige mult, să lucre mai mult!); pe mărfurile aduse din străinătate, dacă în ţară la aici nu se pot produce, să se pună vămuri mici, deoarece vama nu mai scumpeşte marfa; pentru că­­pătarea unui vagon necesar la încărcarea de­ marfă, să nu colinde omul de la Ana la Caiafa, ci să meargă totul mai uşor şi fără ungerea osiilor, iar prin punctele de Noul regim pentru export La ţalt­ă,pe „al troii "de­­azi publicăm nouile condiţii pentru exportul de vite şi articole alimentare. O singură privire asupra ace­stor condiţii ne arată, că ele sunt destul de desavantagioase pentru ţărănimea din Ardeal. Se opreşte exportul ouălor, brânzei, untului, unsoarei şi altor articole pentru

Next