Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)

1923-01-14 / nr. 2

Cea mai veche foaie­ natională poli-apare în fiecare Duminecă . Apare în fiecare Dumineci­tică­ poporală înfiinţată la anul 1892 PREȚUL ABONAMENTULUI îP­e un an..................................Lei 60.— JPe o jumătate de an . . . . Lei 30.— Pe un pătrar de an ... . Lei 15.— IPentru America 3 dolari pe un an întreg t.r.1*?.1" ................................................... 1 1111 Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) I Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“I Preţul inseratelor: INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) N Np. 119 luliu Maniu In 8 ianuarie 1923 a împlinit 50 ani­­ ­ multă vreme, de când numele luliu­­­­Maniu e purtat pe buzele tuturor Români- j tor, cari au simţit româneşte sau au aus ! ! •ceva de jertfit pentru ’neamul nostru. Acest­­ bărbat se luptă de zeci de ani pentru­­ fem­eie şi înaintarea neamului românesc, făra a se cugeta la comoditate sau favoruri personale. Pe el îl preocupă numai inte­resul neamului întreg. Iuliu Maniu e stăpâ­nit de o mare inimă românească, bună şi curată. E un caracter mobil şi o­­minte lumi­nată, care cugetă foarte afund asupra la­­ tot ce face. Astfel trebue să ne­ închipuim cu toţii S­or. Iuliu Maniu. Numai un astfel de om a f­­ost în stare să-şi jertfească floarea tinere­lelor şi anii bărbăţiei pentru lupta de­­ desrobire a neamului. Numai un astfel de ş­i bărbat­ s'a putut împotrivi şoaptelor ade­­j­­ienitoare ale Ungurilor, cari,­­după ce ş­i-au r­ecunoscut calităţile lui înalte, uşor i-ar fi îubiat posturi mari şi un traiu uşor, dacă !?S ar fi primit. Dar Maniu a rămas neschimbat. El n'a ■tolt să ştie pe vremuri de făgadueli de­ carte. Nu i-a fost frică nici de ameninţări. Acum încă nu-l încântă viaţa uşoară a unora dintre noi. El nu caută bogăţie mate­rială, ci ţinteşte spre Viaţa curată şi cinstită. Are un ideal mare:­­să ajute din cât poate de ridicarea bunăstării şi culturii neamului românesc, prin ceea ce creşte raza ţării; să ajungem totodată cât mai curând, ca în ţară se stăpânească dreptatea şi ade­vărul, fiindcă pe aceste baze România mare Va putea fi şi tare. Pe un astfel de om se cuvine să-l ascultăm şi urmăm cu toţii. Iar acum, la împlinirea a 50 de­­ani, să strigăm din inimă curată: Dumnezeu să ni-l ţină încă şi mulţi ani!* * * Iuliu Maniu s'a născut la 8 ian. 1873, ■tb Şimleul Silvaniei, dintr'o veche fami­lie românească. După mamă e nepot al vestitului Simeon Barnuţiu din 1848. A studiat liceul în Zălau, a trecut apoi la Cluj şi Viena, iar în urmă la Budapesta, la unde a luat doctoratul în drept şi diploma­ti advocat. • Ca student la universitatea din Cluj, †Iuiliu Maniu a desvoltat o inimoasă acti­vitate în Sinul studenţimii, îndeosebi când­­vai procesul Memorandului. A fost între -conducătorii studenţilor din Cluj, cari, cu lupi de zile înainte de proces, au pregătit marea mişcare a poporului, care în ziua de 7 Maiu 1894 în număr de peste 20.000 ţărani venise să salute pe cei acuzaţi şi apoi pedepsiţi pentru Memorand. In Comitetul Partidului Naţional, Iu­liu Maniu a fost ales la anul 1897. Deşi între cei­­mai tineri, cuvântul lui era de­­multe ori hotărîtor, când se plănuiau lucruri mai mari. Pe atunci Partidul Naţional ob­serva pasivitate faţă de Parlamentul un­gar. luliu Maniu a ajuns la convingerea, că e de preferit lupta parlamentară. Ast­fel la 10 ian. 1905, în Conferinţa Naţio­nală de la Sibiu, pe­­baza raportului pre­gătit de Maniu, Vai­da şi Vlad, se hotăreşte părăsirea pasivităţii şi intrarea în activi­tate parlam­entară. In Mai 1906 se fac alegeri, din care iasă 15 deputaţi români, în frunte cu Ma­niu. Aceştia, împreună cu alţi 7 deputaţi slovaci, formează partidul naţional neo­maghiar în Camera ungară. După consti­tuirea Camerei, în prima şedinţă Maniu vorbeşte în numele deputaţilor nema­ghiari, expunând bazele principale ale a­­cestui partid, care cere drepturi şi liber­tate naţională, in Cameră se naşte zgo­mot şi se fac întreruperi. Dar preşedintele Justic, recunoscând valoarea deosebită a o­­ratorului, cere Camerei să-l asculte în li­nişte. In curând după aceea Maniu e foarte temut de Unguri, dar cu toate a­­cestea stimat şi respectat. Mult cumpăt a dovedit luliu Maniu in purtarea pertractărilor cu Tisza, care voia să împace pe Români cu lucruri de nimic. Asta s'a petrecut In anii 1913 şi 1914. Comitetul Partidului Naţional ale­sese o comisie de zece, din care o altă comisie restrânsă de trei (Maniu, Branişte şi Mihali) a fost încredinţată cu condu­cerea pertractărilor. In curând s-a obser­vat, însă, că Tisza Voeşte să tragă pe Ro­mâni pe sfoară. Sarcina grea de a conduce acele pertractări cu Tisza,­­a căzut asupra lui Maniu. Dar lumea a aşteptat cu linişte, fiindcă Maniu dăduse dovezi de marele lui suflet românesc, sânge rece, Spirit clar­văzător şi tărie în convingeri. In decursul răsboiului, Iuliu Maniu a fost mobilizat. Eruperea revoluţiei l-a aflat pe frontul italian, de l­nde a venit la Viena şi Arad. De aci s'au început pregătirile pentru marea Adunare dela Alba-Iulia. Ce s'a pretrecut de atunci încoace, ne este mai proaspăt în miofie. ( II Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare In politica interna a ţării nu s’a întâmplat nimic deosebit­ în serbători. Parlamentul e în vacanţă pâ­nă la 22 Ianuarie. Pe serbători miniştrii încă s'au dus mai toţi pe la moşii satt rudenii. Cei ce au rămas în Bucureşti, îţi bat capul cum ar putea trece mai iute noua Constituţie prin parlament. Dar a si» e grea pilulă. In Bucureşti se discută mnult, că gu­vernul liberal n’o mai poate duce cu pro­­cedeurile lui actuale. Scumpetea creşte, lipsa de bani e tot mai simţită, nouile dări vor atinge mai mult pe oamenii ne­voiaşi decât pe îmbogăţiţii de răsboiis» iarna e grea, însămânţările nu s'au făct­t la vreme. Iată tot atâtea greutăţi, pe caii liberalii nu caută totdeauna să le resolve cum cere interesul ţării, ci de foarte mul­te ori cum cere interesul partidului liberal., Toată lumea nepărtinitoare e de cre­dinţă, că lucrurile­­acestea trebue să se schimbe, altcum va urma şi mai rău. Şi cu­ toţii se îndreaptă cu ochii spre Partidul Naţional, care îşi continuă organizarea a­­cum­ şi în vechiul Regat. Politica externă Conferinţa de la Paris. Ca o conti­nuare a conferinţei de m­ai nainte în Lon­dra, s-a ţinut acum la Paris o nouă con­ferinţă, în zilele de 3 şi 4 ianuarie. Gu­vernul englez şi francez şi-a expus plănuia prin care crede fiecare că ar fi (mai bia® să se plătească din partea Germaniei da­toriile întârziate. Planurile fiind foarte di­ferite unul die altul,­­nu s'a putut ajunge la nici o înţelegere. Conferinţa a doua­ zi s'a şi închis, dând fiecare prim-ministr englez şi francez, câte un comunicat ofi­cial. In cel englez i se spune, că studiind*-­­se propunerile franceze cu cea­­mai mar atenţiune, a ajuns la convingerea, că dacă ar fi executate, vor produce urmări păgu­bitoare situaţiei economice din Europa. Gu­vernul englez deci nu-şi poate lua răspun­derea lor. Această neînţelegere nu va strica însă întru nimic prietinia între poporul en­glez şi francez. Pe de altă parte, prim-ministrul fran­cez spune, că studiind deasemenea propu­nerile engleze, pe lângă că se află nepotri­vite cu contractul de pace, nu le poate, la nici un caz primi. Ii pare rău de a­­ceastă neînţelegere, asigură însă poporul, englez de aceiaşi prietenie din partea po­­­rarului francez.

Next