Foaia poporului, 1923 (Anul 31, nr. 1-52)
1923-01-14 / nr. 2
Cea mai veche foaie natională poli-apare în fiecare Duminecă . Apare în fiecare Duminecitică poporală înfiinţată la anul 1892 PREȚUL ABONAMENTULUI îPe un an..................................Lei 60.— JPe o jumătate de an . . . . Lei 30.— Pe un pătrar de an ... . Lei 15.— IPentru America 3 dolari pe un an întreg t.r.1*?.1" ................................................... 1 1111 Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) I Telefon Nr. 146. Adresa telegrafică: „Foaia Poporului“I Preţul inseratelor: INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) N Np. 119 luliu Maniu In 8 ianuarie 1923 a împlinit 50 ani multă vreme, de când numele luliuManiu e purtat pe buzele tuturor Români- j tor, cari au simţit româneşte sau au aus ! ! •ceva de jertfit pentru ’neamul nostru. Acest bărbat se luptă de zeci de ani pentru femeie şi înaintarea neamului românesc, făra a se cugeta la comoditate sau favoruri personale. Pe el îl preocupă numai interesul neamului întreg. Iuliu Maniu e stăpânit de o mare inimă românească, bună şi curată. E un caracter mobil şi ominte luminată, care cugetă foarte afund asupra la tot ce face. Astfel trebue să ne închipuim cu toţii Sor. Iuliu Maniu. Numai un astfel de om a fost în stare să-şi jertfească floarea tinerelelor şi anii bărbăţiei pentru lupta de desrobire a neamului. Numai un astfel de şi bărbat s'a putut împotrivi şoaptelor adejienitoare ale Ungurilor, cari,după ce şi-au recunoscut calităţile lui înalte, uşor i-ar fi îubiat posturi mari şi un traiu uşor, dacă !?S ar fi primit. Dar Maniu a rămas neschimbat. El n'a ■tolt să ştie pe vremuri de făgadueli de carte. Nu i-a fost frică nici de ameninţări. Acum încă nu-l încântă viaţa uşoară a unora dintre noi. El nu caută bogăţie materială, ci ţinteşte spre Viaţa curată şi cinstită. Are un ideal mare:să ajute din cât poate de ridicarea bunăstării şi culturii neamului românesc, prin ceea ce creşte raza ţării; să ajungem totodată cât mai curând, ca în ţară se stăpânească dreptatea şi adevărul, fiindcă pe aceste baze România mare Va putea fi şi tare. Pe un astfel de om se cuvine să-l ascultăm şi urmăm cu toţii. Iar acum, la împlinirea a 50 deani, să strigăm din inimă curată: Dumnezeu să ni-l ţină încă şi mulţi ani!* * * Iuliu Maniu s'a născut la 8 ian. 1873, ■tb Şimleul Silvaniei, dintr'o veche familie românească. După mamă e nepot al vestitului Simeon Barnuţiu din 1848. A studiat liceul în Zălau, a trecut apoi la Cluj şi Viena, iar în urmă la Budapesta, la unde a luat doctoratul în drept şi diplomati advocat. • Ca student la universitatea din Cluj, †Iuiliu Maniu a desvoltat o inimoasă activitate în Sinul studenţimii, îndeosebi cândvai procesul Memorandului. A fost între -conducătorii studenţilor din Cluj, cari, cu lupi de zile înainte de proces, au pregătit marea mişcare a poporului, care în ziua de 7 Maiu 1894 în număr de peste 20.000 ţărani venise să salute pe cei acuzaţi şi apoi pedepsiţi pentru Memorand. In Comitetul Partidului Naţional, Iuliu Maniu a fost ales la anul 1897. Deşi între ceimai tineri, cuvântul lui era demulte ori hotărîtor, când se plănuiau lucruri mai mari. Pe atunci Partidul Naţional observa pasivitate faţă de Parlamentul ungar. luliu Maniu a ajuns la convingerea, că e de preferit lupta parlamentară. Astfel la 10 ian. 1905, în Conferinţa Naţională de la Sibiu, pebaza raportului pregătit de Maniu, Vaida şi Vlad, se hotăreşte părăsirea pasivităţii şi intrarea în activitate parlamentară. In Mai 1906 se fac alegeri, din care iasă 15 deputaţi români, în frunte cu Maniu. Aceştia, împreună cu alţi 7 deputaţi slovaci, formează partidul naţional neomaghiar în Camera ungară. După constituirea Camerei, în prima şedinţă Maniu vorbeşte în numele deputaţilor nemaghiari, expunând bazele principale ale acestui partid, care cere drepturi şi libertate naţională, in Cameră se naşte zgomot şi se fac întreruperi. Dar preşedintele Justic, recunoscând valoarea deosebită a oratorului, cere Camerei să-l asculte în linişte. In curând după aceea Maniu e foarte temut de Unguri, dar cu toate acestea stimat şi respectat. Mult cumpăt a dovedit luliu Maniu in purtarea pertractărilor cu Tisza, care voia să împace pe Români cu lucruri de nimic. Asta s'a petrecut In anii 1913 şi 1914. Comitetul Partidului Naţional alesese o comisie de zece, din care o altă comisie restrânsă de trei (Maniu, Branişte şi Mihali) a fost încredinţată cu conducerea pertractărilor. In curând s-a observat, însă, că Tisza Voeşte să tragă pe Români pe sfoară. Sarcina grea de a conduce acele pertractări cu Tisza,a căzut asupra lui Maniu. Dar lumea a aşteptat cu linişte, fiindcă Maniu dăduse dovezi de marele lui suflet românesc, sânge rece, Spirit clarvăzător şi tărie în convingeri. In decursul răsboiului, Iuliu Maniu a fost mobilizat. Eruperea revoluţiei l-a aflat pe frontul italian, de lnde a venit la Viena şi Arad. De aci s'au început pregătirile pentru marea Adunare dela Alba-Iulia. Ce s'a pretrecut de atunci încoace, ne este mai proaspăt în miofie. ( II Un şir petit 3 Lei pentru fiecare publicare In politica interna a ţării nu s’a întâmplat nimic deosebit în serbători. Parlamentul e în vacanţă până la 22 Ianuarie. Pe serbători miniştrii încă s'au dus mai toţi pe la moşii satt rudenii. Cei ce au rămas în Bucureşti, îţi bat capul cum ar putea trece mai iute noua Constituţie prin parlament. Dar a si» e grea pilulă. In Bucureşti se discută mnult, că guvernul liberal n’o mai poate duce cu procedeurile lui actuale. Scumpetea creşte, lipsa de bani e tot mai simţită, nouile dări vor atinge mai mult pe oamenii nevoiaşi decât pe îmbogăţiţii de răsboiis» iarna e grea, însămânţările nu s'au făctt la vreme. Iată tot atâtea greutăţi, pe caii liberalii nu caută totdeauna să le resolve cum cere interesul ţării, ci de foarte multe ori cum cere interesul partidului liberal., Toată lumea nepărtinitoare e de credinţă, că lucrurileacestea trebue să se schimbe, altcum va urma şi mai rău. Şi cu toţii se îndreaptă cu ochii spre Partidul Naţional, care îşi continuă organizarea acum şi în vechiul Regat. Politica externă Conferinţa de la Paris. Ca o continuare a conferinţei de mai nainte în Londra, s-a ţinut acum la Paris o nouă conferinţă, în zilele de 3 şi 4 ianuarie. Guvernul englez şi francez şi-a expus plănuia prin care crede fiecare că ar fi (mai bia® să se plătească din partea Germaniei datoriile întârziate. Planurile fiind foarte diferite unul die altul,nu s'a putut ajunge la nici o înţelegere. Conferinţa a doua zi s'a şi închis, dând fiecare prim-ministr englez şi francez, câte un comunicat oficial. In cel englez i se spune, că studiind*-se propunerile franceze cu ceamai mar atenţiune, a ajuns la convingerea, că dacă ar fi executate, vor produce urmări păgubitoare situaţiei economice din Europa. Guvernul englez deci nu-şi poate lua răspunderea lor. Această neînţelegere nu va strica însă întru nimic prietinia între poporul englez şi francez. Pe de altă parte, prim-ministrul francez spune, că studiind deasemenea propunerile engleze, pe lângă că se află nepotrivite cu contractul de pace, nu le poate, la nici un caz primi. Ii pare rău de această neînţelegere, asigură însă poporul, englez de aceiaşi prietenie din partea porarului francez.