Foaia poporului, 1925 (Anul 33, nr. 1-52)

1925-01-04 / nr. 1

0­1. Asoc. pentru Literatura Română Str. Şaguna­ta Loco PREŢUL ABONAMENTULUI Pe an an ........ Lei 120.—­­ Pe o jumătate de an ... . Lei 60.—­­ Pentru America 3 dolari pe un an întreg ! Un număr obişnuit costă 30 Lei. Redacţia şi Administraţia: Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 (lângă poştă) Manuscriptele intrate nu se înapoiază Nr. 1 INSERATE PREȚUL UNUI NUMĂR 3 LEI. ■»»amin««iBri..0­—I .in­.« mmmmmm....... .........11 * *■" 1­1 ' Joi-Duminecă, 1/4 Ianuarie 1925. — Apare în fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională poli- Apare in fiecare Du­m­ineca tict-poporala înfiinţată la anul 1892 se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, str. Mitropoliei (Măcelarilor) No. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 5 Lei pentru fiecare publicare La Amil nou Cu acest număr „Foaia Poporului“ intră în al 33-lea an de la înfiinţare. In 1892, pe când se pregătia Memorandul, această gazetă poporală, cea dintâi în felul ei, a luat fiinţă pentru propaganda naţională românească, în straturile largi ale poporului. „Foaia Popo­rului“ era oarecum fiica vechii „Tribuna“, care apărea zilnic, pentru lumea intelectuală, stând ambele organe sub aceiaşi conducere po­litică : Comitetul Partidului Naţional Român. La anul 1902, „Tribuna“ a fost omorîtă de Unguri, prin multele procese politice. Ti­pografia a ajuns la vânzare. Casa asemenea, „Foaia Poporului“ abia a putut fi salvată prin răposatul Silvestru Moldovan, care a con­dus-o din 1­9­13—1900, c­ând sprijinbu­l acestor rînduri luând editura şi conducerea foii, a făcut tot ce omeneşte e cu putinţă, spre a o ridica la un nivel cât mai înalt. Astfel în 1914 „Foaia“ apărea în 16 pagini, pentru 4,40 cor. anual. In cursul timpului, atât de la 1892—1909 c­­ şi din 1909—1918, această gazeta a stat în serviciul a tot ce e bun, frumos, nobil, dar nu mai puţin şi naţional-românesc. A propo­văduit totdeauna ideea naţională la poporul nostru, căutând însă a contribui şi la ridicarea în bunăstare a acestui popor. Dovadă pagi­nile gazetei. Din 1920 încoace, intelectualii din Ar­deal şi Banat s’au împărţit în mai multe par­tide, căutând a duce cu ei şi popor, mai mult sau mai puţin, după cum au putut. Şi dacă persoane singuratice (adecă domni) au fost chemate să intre în cutare sau cutare partid, — e uşor de înţeles cum se va fi so­licitat aceasta, unei gazete cu vechime de decenii. Aceasta n’am făcut-o, fiindcă nu o pu­team face — din convingere. Urmarea a fost, că „Foaia Poporului“ a ajuns să fie de multe­­ori bârfită, iar scriitorul acestor rînduri ase­menea. Şi ce crimă am făcut? Poate aceea, că am scris de prea multe­ ori adevărul, lucru care doare pe cei cu musca pe căciulă! S’a observat de mulţi, ca ar fi bine, dacă „Foaia Poporului“ n’ar face politică de partid. Aceste observări vin, însă, mai tot­deauna de la „fruntaşi conducători“ fără o convingere politică şi fără energie, sau de la cei ce umblă din partid în partid, căutând a-şi aranja totdeauna trebşoare, în calea că­rora de multe­ ori le stă „Foaia“. Pentru lămurirea celor mai puţin orien­taţi, servească deci următoarea precizare: „Foaia Poporului“ a fost organ cu o cre­dinţă politică sub stăpânirea asupritoare un­gurească. O­­astfel de gazetă a o degrada, în România întregită, la un organ indepen­dent pur informativ (în vremea votului uni­versal) ar fi egal cu culmea slăbiciunii ome­neşti, independenţa o admitem numai în tim­puri de tot grele, când s’ar simţi necesitatea unei adevărate independenţă ideală şi naţio­nală. Nu însă independenţă de-a unora de azi: ochi dulci tuturor, iar la urmă cui dă mai mult. De aceea, iubiţi cetitori, „Foaia Popo­rului“ îşi urmează calea ei înainte. Înfiinţată pentru popor şi susţinută de el, această ga­zetă e şi scrisă pentru el. Ca atare nu poate totdeauna să scrie numai laude, ci trebue să scoată la iveală şi lucrurile rele, ca astfel cei ce le fac să se ruşineze şi în­drepteze, iar mulţimea să ştim de ce trebue să ne apărăm. In toate punem însă, după putinţă, cum­păt şi măsură. Iar de aceasta îi rugăm să ia notă şi cei ce ne cârtesc fără destulă chib­zuială şi răspundere. Acestora le observăm următoarele: Nu vă supăraţi pe adevăr, ci căutaţi a vă îndreptă. Căutaţi a lucră la ri­dicarea morală, oltcum ne va fi tot mai greu a ne apără de­ mulţimea duşmanilor ţării şi ai neamului românesc. Rugând sprijinul iubiţilor abonaţi vechi şi mai noi, spre a putea îmbunătăţi gazeta, încheia dorindu-Vă tuturor: An nou fericit! Nicolae Bratu. Refo intrară în judeţ­ul Sibiului Judeţul nostru nu ■ č . dintre cele rau. mari, iar pământ de o­. . .m­ai încă n’a fost mai mult ca în alte­­ud , ci mai puţin, în­deosebi de cel cu abil Populaţia acestui judeţ e însă dintre cea iai ridicată în cul­tură, prin urmare cu aC mai cu grije a tre­buit făcută exproprie­ şi împroprietărirea, ca astfel după puţin o să fie mulţumire de­plină. In cursul anilor, membrii diferitelor comisii au fost­ de multe­ ori schimbaţi. Am avut însă norocul, că consilierul agricol, dl Nicolae Iancu, a rămas de la început până acum în postul său. Astfel fiind, lucrările de expropriere şi p­oprietărire au fost con­duse cu chibzuială şi prevedere, ca astfel această mare reformă să dea roadele cele mai bune în viitor. Fiind acum o seamă de lucrări, spre pildă exproprierea terenurilor, pe sfârşite,­­ aflăm de potrivit a publică un scurt raport asupra celor făcute, cum şi unele indicaţii asupra celor ce mai sunt de făcut. * S-a expropriat definitiv suma rotundă de 91.300 jugăre catastrale, dintre cari 52.600 jugăre pădure, 13 m.1 jug. păşune, 25.700 jug. arătură, fânaţ, locuri de casă etc. Pământul cultivabil se află dat în folo­sinţă sătenilor îndreptăţiţi. Păşunile se află în folosinţa comunelor. împroprietărirea pă­durilor în parte s-a făcut şi urmează a se face deodată cu isprăvirea împroprietăririlor în fie­care comună. In suprafaţa pădurilor expropriate se cu­prinde şi pădurile Universităţii Săseşti. După­­cum se ştie, munţii Universităţii Săseşti cu păduri şi păşuni, întinse pe o suprafaţă de aproape 35.000 jugăre, au fost definitiv (pen­tru totdeauna) expropriate de către Comisia Judeţeană Agrară a jud. Sibiu încă în anul trecut, iar Comitetul Agrar a întărit aceasta hotărire. In ziua de 15 Octombrie 1924, dl consilier agricol Nicolae Iancu, a luat în pri­mire pentru totdeauna, în numele Statului Român, aceşti munţi de la Universitatea Să­sească şi i-a predat spre mai departe admini­strare şi pază delegatului Casei Pădurilor din Ministerul Agriculturii, dlui insp. general Sculi, semnându-se despre acest act important procesul verbal încheiat în aceiaş zi. S’au făcut împroprietăriri definitive şi s’a scris pământul în Cartea funduară, pe numele celor îndreptăţiţi, în comunele : Hamba, Şura mică, Şelimbăr, Turnişor, Cri­stian şi Tălmaciu. S’au mai dat hotărîri de împroprietărire şi s’a fixat lotul tip în co­munele : Şura mare, Guşteriţa, Roşia, Caşolt, Nocrich, Vurpăr, Hozman, Marpod, Alţina, apoi în oraşele Sebeşul săsesc şi Sibiu, aşa ca în primăvara acestui an în toate aceste co­mune — şi pe rînd şi în celelalte comune, unde este pământ expropriat — pământul se va da pentru totdeauna în mânile şi folosinţa celor îndreptăţiţi. Dl consilier agricol împreună cu orga­nele sale şi comisiile de împroprietărire, pre­cum şi cu inginerii puşi de a face măsurarea pământului, au făcut şi fac tot ce este posibil, ca aceste lucrări împreunate cu multe greu­tăţi, mai ales în judeţul nostru Sibiu, să fie isprăvite cât mai curând. îndemnăm pe toţi locuitorii îndreptăţiţi la împroprietărire în judeţul nostru, să fie cu răbdare şi încredere, să grijască a-şi face ce­rerile şi apelurile la timp, adresându-se cu încredere Consilierului agricol şi comisiilor de împroprietărire, — dacă au vreo durere,— despre cari avem nădejde, că le va face drep­tate în toate cazurile, unde li se poate face în marginile legii, care trebue respectată. D-nii consilier agricol Iancu şi preş. comisiei judeţene Sc. Constantinescu sunt activi şi

Next