Foaia poporului, 1929 (Anul 37, nr. 1-52)
1929-09-22 / nr. 39
Amil 37-tell PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an.............................................Lei 160 — Pe o jumătate de an . . . . Lei 800— Pentru America 3 dolari pe un an întreg Pentru societăţi şi autorităţi 300 lei anual Ajutorarea plugarilor Aproape în toate statele se pune astăzi problema ajutorării plugarilor. Unde auzeai înainte de războiu vorbindu-se, ca statul să se ocupe de valorizarea, de financiarea recoltei? Marii proprietari lucrau cu băncile, ce împrumutau bucuros capitelul arilor proprietari, ca să-şi velorizeze produsele. Şi o făceau aceesta având garanţii serioase, că bani nu sunt pierduţi nici in anii de lipsă.Cu împărţirea pământului, bărcile au fost mai binevoitoare faţă de industrie, căci ele dădeau mai multă încredere. In fata acestor lucruri plugariul stăpânit de sărăcie şi de cer curerta altor plugari, ca lucrează cu unelte mai bune, numai prin însoţire de cooperative va putea învinge toate greutăţile. De aici, să nu se creadă că momentan se va putea salva şi îndrepta situaţia tristă a plugarului. E lucru aşa de cunoscut, că agricultura aduce venitul cel mai nesigur. Când nu se fac cereale, este lipsă de cereale, când se fac, nu se prea cumpără, căci sunt prea multe. Apei mai sunt şi alte piedeci, ce fac ca negustoria de cereale să fie cea mai nesigură. Iarăşi se ştie, că cu cât tehnica (maşinile) sporeşte şi înaintează, făcând nouă îmbunătăţiri şi invenţii, plugăria rămâne tot mai după uşe. Chiar şi în America, ţara progresului şi a tuturor posibilităţilor, agriculturei îi merge greu. Şi acolo statul a dat 500 de milioane de dolari pentru ajutorarea plugarilor, când ar fi prea multe oferte de cereale pe piaţă şi ar scădea preţul. La noi guvernul încă a ajutat şi ajută plugarii, numai că nu poate ajuta pe fiecare. Guvernul ajută cooperativele, care sunt făcute pentru folosul plugarului concurat, apăsat de sărăcie şi speculat de samsari. Ajutorarea plugarului o are actualul guvern înscrisă in programul său economic. Atunci se va zice: Dacă cere, dece nu ajută plugarul? Acestora Ie spunem clar, că sa ajutat cât sa putut. Nu putem cere ca intr’un an să se repare greșelile a 10 ani de neglijare a agriculturii Să socotim numai legile aduse pentru ajutorarea agriculturii, organizarea agricultorilor în cooperative, reducerea taxelor vamale, înlesnirea plugarilor de a folosi gunoiul artificial, mașini agricole și gâu de sămânet etc. A mai rămas un punct însemnat, care atârnă de străinătate, creditul agricol. Sunt speranţe, că vom putea căpăta şi aceste împrumuturi şi atunci cu siguranţă că toate măsurile, ce nu se pot lua şi duce la îndeplinire din lipsă de bani, îşi vor da roadele cuvenite spărgând criza în care astăzi ne su stem. Dacă această criză nu ne-a lăsat încă să vedem înfăptuită toată politica guvernului, aşa după cum intentionează a sprijini plugarul, totuşi o spunem cu capul ridicat, că seu făcut încercări îndrăzneţe cjutându-se cât sa putut plugarul. m£TUL UNUI NUMĂR 3 LE? Duminecă 22 Septemvrie 1929 Nr. 39 Foflin POPORULUI Apare In fiecare Duminecă Cea mai veche foaie naţională politică poporală înfiinţată în anul 1892 Apare în fiecare Duminecă Redacţia şi Administraţia: Sibiu, strada Mitropoliei (Măcelarilor) Nr. 12 (lângă Poştă) Manuscrisele intrate nu se înapoiază INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, strada Mitropoliei (Măcelarilor) Nr. 12 Preţul inseratelor: Un şir petit 8 Lei pentru fiecare publicaţie Intovărăşiţi-vă In Cooperative agricole! A patra scrisoare a dlui I. Mihalache către plugari Fiecare om îşi are meseria lui, că nu e cu putintă sa le facă unul pe toate. Aga e gi cu o tară, fiecare Igi ere gospodăria ei gi felul ei de viaţă. Unele se tn mai mult de agricultură, altele se ocupă mei mult cu fabricile. Şi aga se ajută şi se împlineşte una pe alta: tare agricolă vinde pâine tării cu fabrici, ierlaie, cu fabrici vinde pluguri gi stămburi gi alte fabricate ţărilor agricole. Noi suntem o tară agricolă. Nădejdea noastră este un grâu, în porumb, în orz, ovăs, legume, fructe, vin gi alte roade ale pământului, apoi în vite, lapte, brânzeturi. Trebuie să ne silim să producem gi pentru hiena celor ce trăiesc în tară gi pentru vânzare la străini, ca să avem cu ce să plătim târguitrile la fabricile lor. Apoi ce facem, să facem lucru bun ca să le placă gi să facem gi mult, că să nu ne coste scump, că dacă ducem marfă proastă gi scumpă, n’o cumpără nimeni. Trebuie să ne ţinem la pas cu ţările cari fac agricultură înaintată. Ce avem de făcut? Pe lângă munca inteleaptă a fiecăruia, se cere să ţinem cotul strâns, unul cu altul, întovărăşiţi în Cooperative agricole. Pentru ce? Pentru a avea o bună recoltă ! Ca să avem agricultură bună, se cere (între altele) să avem unelte bune. Meseriaşul bun se cunoaşte după scula bună: face treabă, iute şi bine. Numai cârpaciul umblă cu scule proaste. Aga e şi meseria pământului. Nu poate ţine piept plugul prost, plugului bun, şi coasa proastă, coasei tăioase. Ne trebuie: pluguri bune, grape bune şi tot astfel: tăvălige, semănătoare, batoze, trioare, tractoare şi câte altele. Am fost de curând în Dobrogea şi miam mirat că tiranii n’au întors miriştele. M’am lămurit îndată: ici erau ocupaţi cu treeretul, căci acolo se treeră cu cei ca pe vremea lui Pasvante — lipsind batozele. Câtă pierdere de vreme gi ce amestecătură de bucate ! Cum o să fie oamenii aceştia luptă cu plugarii din America, unde sau făcut maşini care deodată: seceră, treeră, vântură şi lesă pe urmă paiele deoparte, gi sacii cu grâu curat, legaţi gi cânteniţi gata de altă parte? Iată o mare nevoie a agriculturii noastre de azi: uneltele şi maşinile agricole. Organizarea vânzării cerealelor 2. 0 a doua mare nevoie este vânzarea. Marfa trebuie curăţită, înmagazinată, păstrată până când se poate vinde cu preţul ei adevărat, aşa cum îl fac pieţele mari europene. Dar unde s’o păstrezi? Iată nevoia magaziilor mari, cam în alte ţări, depozitează, vântură, usucă şi curăţă cerealele fără să puie omul mâna (numai cu maşinile). Şi ce te faci de bani, până când să se ridice preţul?^ Zice proverbul: „marfă bună — bani gata“. Aşa e, dar trebuie organizare. In alte parfi când ei pus grâu la magazie, primeşti o tidulă (warantă) şi această tidulă merge la bancă drept bani. Ne silim să facem şi noi la fel, acuma, prin Banca Centrelă Cooperativă, care a şi închiriat magaziile din gări în acest scop. Voim să scăpăm comerţul de cereale, de samsarii ceri vor să ia rodul muncii plugarului pe degeaba. Banca Neţionelă a pus la dispoziţia Băncii Centrele toţi banii de care va avea nevoie pentru a-i da ca „avansuri“ (arvună), la plugarii ce doresc să-şi vândă roadele prin Băncile Populare. Dar ca să se poată folosi, plgarii trebuie să se organizeze în tovărăşie. Industrializarea grânelor 3. Ţările înaintate in agricultură se silesc să nu trimită pe pieţele streine roadele lor, aşa cum ies din pământ, ci să le prelucreze, să Ie schimbe, sau — cum zic ele să le industrializeze, adică un foc de grâu — să vândă făină ca să dea de lucru şi morilor şi să oprească târâtele în teră pentru vite; apoi, în loc să trimeată vitele vii, să vândă numai carnea lor, ca să economisească transport şi hrană, piei, coarne, mate; şi tot astfel: un loc de lapte, brânză, unt; şi aga mai departe. 4. Plugarii trebuie să fie rândurile strânse şi pentru altceva: să se lumineze unul pe altul, să cheme între ei oameni cari să-i înveţe, să se ajute, să se apere. Folosul cooperativelor agricole Iată deci patru mari nevoi pe cari plugarii mici niici ie pot împlini in parte, fiecare, despărţiţi unul de altul. Căci ce poate face el singur, plugarul cu 2—3 hectare? Ce maşinini agricole poate el folosi? Ce înmagazinare şi ce vânzare poate face el fără samsari? Ce „industrializare“ poate face el cu laptele lui de la o vacă, cu vita lui pe care o vinde? Ce şcoală poate să-şi facă el, de unii singur? Ce credit lesnicios poate găsi la banca negustorească? Mulii au socotit, că acest lucru a fost cu putinţă numai pentru merele agricultor. Şi de aceea au susţinut, că numai pe marea proprietate se poate face agricultură înţeleaptă şi rodnică — şi că împărţirea pământului aduce scoborârea producţiei. Poate că aşa ar fi, dacă micul agricultor nu se „organizează“ şi nu se luminează. Dar leacul s’a găsit: întovărăşirea ţăranilor în cooperative agricole, cari aduc, şi