Foaia poporului, 1930 (Anul 38, nr. 1-52)

1930-01-05 / nr. 1

Pag. 2 Astăzi, mai eles, esta timpul cel mai potrivit a repeta spusele marelui scriitor M. Kogălniceanu care zice: „Omnul Înainte de neam si-a iubit familia, înainte de lume și-a * iubit neamul 8; partea sa de pământ, f­ie mare, fie mică, la care pârirfii săi au trăit «I i au îngropat. In care el s’a născut, a pe­trecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, a simţit cea dintâi bucurie şi cea din­tein durere. Nu cunosc încă, nici o seminţie cât de barbară, care să nu aibă acest sim­ţământ“. Dacă vom ţine seamă de toate acestea, la capătul d­ânsului vom înţelege do­in şi verbele poetului Viahită care zice: „Părul alb e lucru mare pentru cine vrea să știe si a sti să-l port­­e, poate, cea mai grea fi­­tozofie“. Tot marele Viehită spune: „Cugetă că es­­­eres­in­t că dincolo de groapă iti va pune mâna în piept, Cel de sus si vei da geamă de-ai fost strâmb oui deeî fost drept“. Deasupra stelelor, cari luminează cără­rile nopţii, de­asupra soarelui, care învieză brazdele pământului, deasupra pădurii, dea­supra apelor cari rod, e cineva mai mare decât toate şi de­cât toţi. Prin prizma acestor gânduri să frămân­tăm toate planurile anului ce vine şi atunci anul nou ne va educe o viată nouă, o viată de dragoste, de muncă, de cinstire a lui Dumnezeu si a oamenilor. Dorul si nădejiile ce se desprind din inimile tuturora vor aduce rod bogit si ură­rile ce ni le facem unul altuia vor fi fapte îmnplinite. Ion Munteanu. in speranţa noului an! In ce fugă trec anii ... Doar câte o clipă stârnesc pe meleagurile noastre, apoi zoriţi isi iau sborul lor vijelios spre necuprins!« h stare ale trecutului Ce e si un firicel plăpând In mijlocul dlor d lihni: trecutul , viitorul. Ir.da. Intunerec, in fata noastră Intunen Dumnezeule! Mari si nepătrunse sunt iuuas rile tale. In fata lor, mintea omenească e neputincioasă. Astăzi pagini cu bucurie in noul an, anul 1930, socotit dela naşterea Mântuitorului (câfi ani nu se vor fi scurs dala începuturile acestui biet pământii) Păşim si ne aruncăm in bretele noului an. Legăm atâtea nădejdi de acest an, atâtea dorin­ti, încât noi inşi­ne ne-am mira, dacă le am cunoaste pe toate. Orice muritor Întâmpină noul an cu nădejdea, că el îi va fi aducător de mult noroc, de bucurii si multumit. Căci as­a sun­tem noi oamenii (si tot astfel am fost si vom fi­: nemulţumiţi, mereu nemulţumiţi. Să privim cu băgare de seamă în firul nostru. Nici unul din semenii noştri nu e mulţumit cu soarta lui: ostaşul, plugarul, meşteşugarul, medicul, advocatul, ministrul sau scriitorul din cancelarie, unul fiecare, se plânge de soarta sa vitregă şi râvneşte In acales timp la soarta altuia. Plugarul fericeşte traiul domnului din cancelarie, acesta râvneşte la soarta ostaşului, iar acesta din urmă preamăreşte tihna şi li­niştea cetăţeanului ce şi-a Insugit o meserie liberă. Veşnica nemulţumire. Fiecare din noi ne vedem nenorocit! In meseria ce ne-am ales si fericim pe semenul ce se îndeletniceşte cu »dt«sva. Rari, foarte rari, sunt aceia, cari să spună cu adevărat, că se simt pe deplin mulţumiţi cu ocupat­unea ce şi-au ales. Anului care vine, fiecare dintre noi li cerşim Indurarea si mila. Ii cerşim stăruitori cu tot­ darurile si nu ne gândim că împli­nirea acestor rugăminţi atârnă in primul rând de felul cum ne ştim întocmi noi inline tra­iul vieţii. Căci de unde vine nemulţumirea? Dintr’o dorinţă ce nu pot să mi-o împlinesc. Parlamentul a luat vacanţa Duminică 22 Decemvrie 1929. Sâmbătă 21­ Decemvrie s’a închis discuţia generală asupra bugetului pe 1930. Cu acest prilej d-l ministru de finanţe Virgil Madgearu a ţinut un important dis­curs asupra situaţiei economice a ţarii. In cele urm­ătoare dăm şi noi părţile mai de căpetenie din acest frumos discurs. Noul buget s-a spus, că proiectul de budget pe anul 1930, nu ar cuprinde concepţia (planul, îm­părţeala) noastră economică şi financiară. A­­cest lucru se va dovedi cât de curând, deo­camdată ţin să spun numai atât, că bugetul nostru oglindeşte situaţia economică şi finan­ciară, în care se află astăzi ţara. Pentru a înţelege pe deplin, să ne oprim puţin asupra finanţelor sta­tului în ultimii zece ore deşarte de ac»**' i a r . v. .• i - if'- •• ■de .' ' • • l — i i - ry pf J| .Tljh & 7 X_' ,,'tT4 ' ttt DOi •e .. y î .. w. ,.i. .. m nici un ajutor dinafară. Plecând dela acea iţă greşită, s'a forţat industrializare s'a neglijat cu totul agricultura. La cinci ani după răsboiu s'a întemeiat un puternic credit industrial, când noi nu aveam nici o instituţie de credit agricol. S'a lăsat pe planul al nouălea agricultura, tocmai într’un moment când, după expropriere şi îm­proprietărire, ea trebuia să fie pe planul în­­tâiu, pentru că forna temelia producţiunii na­ţionale şi a exportului. Toate legile economice au fost străbătute de un naţionalism fanatic, care a avut ca urmare scoaterea României de pe pieţele din lumea mare. Toate statele făceau o po­litică economică internaţională, numai noi ne izolam (stăm de lături). Sărăcia de azi In mare măsură a contribuit la sărăcia de astăzi credinţa revalorizării (urcării) leului. S'a crezut că fără ajutor dinafară vom putea ridica leul la valoarea aur, chiar la aceea dinainte de răsboiu. Toată politica a fost îndreptată spre acel făgaş. Munca şi venitul ţării erau cheltuite la susţinerea acestei mari greşeli. Rezultatul a fost, că a înflorit ca­mătă, care a ros şi roade astăzi până la mă­duvă organismul producţiunii naţionale. Bucate vindeam tot mai puţine în afară, aşa că balanţa noastră comercială, care este 90%/o din exportul agricol, scădea mereu. Intre 1924-1928 a scăzut mult şi exportul vitelor. Exportul nostru a stat ani dearândul, după răsboi, sub stăpânirea taxelor de export. La noi în ţară a fost şi este nevoi de ca­pital. In 1928 au fost în România 2729 de­­societăţi cu un capital de 43 miliarde lei. Acest capital prefăcut în lei-aur nu face decit 63o/o din capitalul avut numai de societăţile din Vechiul Regat înainte de răsboi. Starea comerţului şi a Industriei. In industrie şi comerţ vedem că falimen­tele şi protestele poliţelor s’au ridicat la un număr neobişnuit de mare. Numai la tribu­nalul din Ilfov-Bucureşti numărul protestelor a fost în anul 1925 de 25.945 în suma 626.000.000 şi în anul 1928 de 83,ooo vi­loare de aproape două miliarde lei. In acelav timp falimentele au crescut de la 280, câte au fost în 1925, la 336 în 1928. Iată la­­Ce stare tristă ne-a adus politica neghioabă tă­cută până acum. Am dat înapoi pe toate terenurile, pe cel industrial, pe cel agricol, precum și pe cel al formării capitalului. De abea la sfârşitul anului 1927, liberării şi­ an f ii, în ceasul al 12-lea, de ute dela răsboiu încoace. Datoriile moştenite nat toate socotelile, ce met' .^ui face asupra folosirii jjanikv statului, dela răsboiu până astăzi. Dar bă­tuşi din cifrele ce le avem până acum la înde­mână ştim, că avem rămăşiţe de datorii din anul 1927 suma de 1,626.000.000 lei. Din anul 1928 a rămas o datorie de 11,959,000.000 de lei. La căile ferate, din 1919 până în prezent s’a adunat un deficit de 7,115,000.000 lei. Dacă se socotesc toate datoriile şi deficitele statului şi ale căilor ferate, ele se ridică la suma de 20.944.000,000 lei. D-l­­preşedinte al consiliului, Iuliu­s Manie a spus de şease luni despre acest deficit, dar fostul ministru de finanţe nu a avut curajul să vină în parlament să se explice şi să răs­pundă la învinuirile ce i se aduc. Aceasta în­seamnă fuga de răspundere. Bugetul statului era îngropat în datorii şi d-l Vintilă Brătianu, fostul ministru de fi­nanţe, se desfăta spunând, că avem exoe­ți (venit curat), pe când de fapt golurile bu­getului erau de mai multe miliarde. Dezastrul financiar iată dar, că văzând cu ochii, metodele gu­vernărilor trecute au dus ţara la sapă de lemn.. Nu se poate, ca să cheltueşti mai mult­­de­cât câştigi şi poţi încasa. La noi nu ştii nimeni nici cât se cheltueşte, nici cât se tuest­rează. Legea contabilităţii, ca şi CooSn­taţiefc erau, dar nu le respecta nimeni. Ani dearândul am arătat noi acest lucru, dar o spunem acum, că toată alarma noastră a fost întrecută de dezastrul financiar lăsa­t de guvernele trecute. Cum s'a făcut stabilizarea Bugetul anului trecut s’a făcut în aș­teptarea stabilizării, iar cel din anul acesta sub steaua stabilizării. Astăzi putem să o spunem des­chis, că stabilizarea este pe deplin asigurată­ le lurii ordine în Veniturile şi cheltuelile sarului Cel dintâiu băgat sincer şc­olar al României Un important discurs al dlui V. Madgearu ministrul finanţelor FOAIA POPORULUI Vreau bunăoară să mi cumpăr cutare lucru şi nu am bani trebuincioşi; sunt nemulţumit. Aş mânca cutare fel de mâncare şi nu mi dă mâna; sunt nemulţumit. Ieită prin urmare isvorul tuturor nemul­ţumirilor. Cu cât omul nutreşte mai multe dorinţe, ce nu poate sau nu are cu ce să şi­ le împlinească, cu atât acel om e mai ne­mulţumit si mai răsvrătit. El va alerga si se va strădui mereu să-si mu cumască porunca inimii, dar va fi cu atât mai desamăgit cu cât t­rutile urmărite vor fi mai îndepărtate. Leacul acestui neajum, ni-i spune­­u de frumos tin proverb românesc. Ei zic: „Nu te Inin­di de cât atât căi fii ajunge »­­velitoarea“ Prin urmare, tu omule, stăvilegeş­ti dorinţele şi mai ales dorinţele nebune. Rămâi la puterile tale, multe, puţine câte o fi şi în măsura lor să-fi îndeplineşti cerinţele cari te ispitesc. Urmând această cale vei fi cruţat de multe dureri si des­amăgiri şi pe lângă acestea nu vei mai cerşi anilor ce trec indurarea si mila ce nu­ le aparţine. Const. Hage« Mi. 1

Next