Foaia poporului, 1930 (Anul 38, nr. 1-52)
1930-01-05 / nr. 1
Pag. 2 Astăzi, mai eles, esta timpul cel mai potrivit a repeta spusele marelui scriitor M. Kogălniceanu care zice: „Omnul Înainte de neam si-a iubit familia, înainte de lume și-a * iubit neamul 8; partea sa de pământ, fie mare, fie mică, la care pârirfii săi au trăit «I i au îngropat. In care el s’a născut, a petrecut dulcii ani ai copilăriei, ce nu se mai întorc, a simţit cea dintâi bucurie şi cea dintein durere. Nu cunosc încă, nici o seminţie cât de barbară, care să nu aibă acest simţământ“. Dacă vom ţine seamă de toate acestea, la capătul dânsului vom înţelege doin şi verbele poetului Viahită care zice: „Părul alb e lucru mare pentru cine vrea să știe si a sti să-l porte, poate, cea mai grea fitozofie“. Tot marele Viehită spune: „Cugetă că eseresint că dincolo de groapă iti va pune mâna în piept, Cel de sus si vei da geamă de-ai fost strâmb oui deeî fost drept“. Deasupra stelelor, cari luminează cărările nopţii, deasupra soarelui, care învieză brazdele pământului, deasupra pădurii, deasupra apelor cari rod, e cineva mai mare decât toate şi decât toţi. Prin prizma acestor gânduri să frământăm toate planurile anului ce vine şi atunci anul nou ne va educe o viată nouă, o viată de dragoste, de muncă, de cinstire a lui Dumnezeu si a oamenilor. Dorul si nădejiile ce se desprind din inimile tuturora vor aduce rod bogit si urările ce ni le facem unul altuia vor fi fapte îmnplinite. Ion Munteanu. in speranţa noului an! In ce fugă trec anii ... Doar câte o clipă stârnesc pe meleagurile noastre, apoi zoriţi isi iau sborul lor vijelios spre necuprins!« h stare ale trecutului Ce e si un firicel plăpând In mijlocul dlor d lihni: trecutul , viitorul. Ir.da. Intunerec, in fata noastră Intunen Dumnezeule! Mari si nepătrunse sunt iuuas rile tale. In fata lor, mintea omenească e neputincioasă. Astăzi pagini cu bucurie in noul an, anul 1930, socotit dela naşterea Mântuitorului (câfi ani nu se vor fi scurs dala începuturile acestui biet pământii) Păşim si ne aruncăm in bretele noului an. Legăm atâtea nădejdi de acest an, atâtea dorinti, încât noi inşine ne-am mira, dacă le am cunoaste pe toate. Orice muritor Întâmpină noul an cu nădejdea, că el îi va fi aducător de mult noroc, de bucurii si multumit. Căci asa suntem noi oamenii (si tot astfel am fost si vom fi: nemulţumiţi, mereu nemulţumiţi. Să privim cu băgare de seamă în firul nostru. Nici unul din semenii noştri nu e mulţumit cu soarta lui: ostaşul, plugarul, meşteşugarul, medicul, advocatul, ministrul sau scriitorul din cancelarie, unul fiecare, se plânge de soarta sa vitregă şi râvneşte In acales timp la soarta altuia. Plugarul fericeşte traiul domnului din cancelarie, acesta râvneşte la soarta ostaşului, iar acesta din urmă preamăreşte tihna şi liniştea cetăţeanului ce şi-a Insugit o meserie liberă. Veşnica nemulţumire. Fiecare din noi ne vedem nenorocit! In meseria ce ne-am ales si fericim pe semenul ce se îndeletniceşte cu »dt«sva. Rari, foarte rari, sunt aceia, cari să spună cu adevărat, că se simt pe deplin mulţumiţi cu ocupatunea ce şi-au ales. Anului care vine, fiecare dintre noi li cerşim Indurarea si mila. Ii cerşim stăruitori cu tot darurile si nu ne gândim că împlinirea acestor rugăminţi atârnă in primul rând de felul cum ne ştim întocmi noi inline traiul vieţii. Căci de unde vine nemulţumirea? Dintr’o dorinţă ce nu pot să mi-o împlinesc. Parlamentul a luat vacanţa Duminică 22 Decemvrie 1929. Sâmbătă 21 Decemvrie s’a închis discuţia generală asupra bugetului pe 1930. Cu acest prilej d-l ministru de finanţe Virgil Madgearu a ţinut un important discurs asupra situaţiei economice a ţarii. In cele următoare dăm şi noi părţile mai de căpetenie din acest frumos discurs. Noul buget s-a spus, că proiectul de budget pe anul 1930, nu ar cuprinde concepţia (planul, împărţeala) noastră economică şi financiară. Acest lucru se va dovedi cât de curând, deocamdată ţin să spun numai atât, că bugetul nostru oglindeşte situaţia economică şi financiară, în care se află astăzi ţara. Pentru a înţelege pe deplin, să ne oprim puţin asupra finanţelor statului în ultimii zece ore deşarte de ac»**' i a r . v. .• i - if'- •• ■de .' ' • • l — i i - ry pf J| .Tljh & 7 X_' ,,'tT4 ' ttt DOi •e .. y î .. w. ,.i. .. m nici un ajutor dinafară. Plecând dela acea iţă greşită, s'a forţat industrializare s'a neglijat cu totul agricultura. La cinci ani după răsboiu s'a întemeiat un puternic credit industrial, când noi nu aveam nici o instituţie de credit agricol. S'a lăsat pe planul al nouălea agricultura, tocmai într’un moment când, după expropriere şi împroprietărire, ea trebuia să fie pe planul întâiu, pentru că forna temelia producţiunii naţionale şi a exportului. Toate legile economice au fost străbătute de un naţionalism fanatic, care a avut ca urmare scoaterea României de pe pieţele din lumea mare. Toate statele făceau o politică economică internaţională, numai noi ne izolam (stăm de lături). Sărăcia de azi In mare măsură a contribuit la sărăcia de astăzi credinţa revalorizării (urcării) leului. S'a crezut că fără ajutor dinafară vom putea ridica leul la valoarea aur, chiar la aceea dinainte de răsboiu. Toată politica a fost îndreptată spre acel făgaş. Munca şi venitul ţării erau cheltuite la susţinerea acestei mari greşeli. Rezultatul a fost, că a înflorit camătă, care a ros şi roade astăzi până la măduvă organismul producţiunii naţionale. Bucate vindeam tot mai puţine în afară, aşa că balanţa noastră comercială, care este 90%/o din exportul agricol, scădea mereu. Intre 1924-1928 a scăzut mult şi exportul vitelor. Exportul nostru a stat ani dearândul, după răsboi, sub stăpânirea taxelor de export. La noi în ţară a fost şi este nevoi de capital. In 1928 au fost în România 2729 desocietăţi cu un capital de 43 miliarde lei. Acest capital prefăcut în lei-aur nu face decit 63o/o din capitalul avut numai de societăţile din Vechiul Regat înainte de răsboi. Starea comerţului şi a Industriei. In industrie şi comerţ vedem că falimentele şi protestele poliţelor s’au ridicat la un număr neobişnuit de mare. Numai la tribunalul din Ilfov-Bucureşti numărul protestelor a fost în anul 1925 de 25.945 în suma 626.000.000 şi în anul 1928 de 83,ooo viloare de aproape două miliarde lei. In acelav timp falimentele au crescut de la 280, câte au fost în 1925, la 336 în 1928. Iată laCe stare tristă ne-a adus politica neghioabă tăcută până acum. Am dat înapoi pe toate terenurile, pe cel industrial, pe cel agricol, precum și pe cel al formării capitalului. De abea la sfârşitul anului 1927, liberării şi an f ii, în ceasul al 12-lea, de ute dela răsboiu încoace. Datoriile moştenite nat toate socotelile, ce met' .^ui face asupra folosirii jjanikv statului, dela răsboiu până astăzi. Dar bătuşi din cifrele ce le avem până acum la îndemână ştim, că avem rămăşiţe de datorii din anul 1927 suma de 1,626.000.000 lei. Din anul 1928 a rămas o datorie de 11,959,000.000 de lei. La căile ferate, din 1919 până în prezent s’a adunat un deficit de 7,115,000.000 lei. Dacă se socotesc toate datoriile şi deficitele statului şi ale căilor ferate, ele se ridică la suma de 20.944.000,000 lei. D-lpreşedinte al consiliului, Iulius Manie a spus de şease luni despre acest deficit, dar fostul ministru de finanţe nu a avut curajul să vină în parlament să se explice şi să răspundă la învinuirile ce i se aduc. Aceasta înseamnă fuga de răspundere. Bugetul statului era îngropat în datorii şi d-l Vintilă Brătianu, fostul ministru de finanţe, se desfăta spunând, că avem exoeți (venit curat), pe când de fapt golurile bugetului erau de mai multe miliarde. Dezastrul financiar iată dar, că văzând cu ochii, metodele guvernărilor trecute au dus ţara la sapă de lemn.. Nu se poate, ca să cheltueşti mai multdecât câştigi şi poţi încasa. La noi nu ştii nimeni nici cât se cheltueşte, nici cât se tuestrează. Legea contabilităţii, ca şi CooSntaţiefc erau, dar nu le respecta nimeni. Ani dearândul am arătat noi acest lucru, dar o spunem acum, că toată alarma noastră a fost întrecută de dezastrul financiar lăsat de guvernele trecute. Cum s'a făcut stabilizarea Bugetul anului trecut s’a făcut în așteptarea stabilizării, iar cel din anul acesta sub steaua stabilizării. Astăzi putem să o spunem deschis, că stabilizarea este pe deplin asigurată le lurii ordine în Veniturile şi cheltuelile sarului Cel dintâiu băgat sincer şcolar al României Un important discurs al dlui V. Madgearu ministrul finanţelor FOAIA POPORULUI Vreau bunăoară să mi cumpăr cutare lucru şi nu am bani trebuincioşi; sunt nemulţumit. Aş mânca cutare fel de mâncare şi nu mi dă mâna; sunt nemulţumit. Ieită prin urmare isvorul tuturor nemulţumirilor. Cu cât omul nutreşte mai multe dorinţe, ce nu poate sau nu are cu ce să şi le împlinească, cu atât acel om e mai nemulţumit si mai răsvrătit. El va alerga si se va strădui mereu să-si mu cumască porunca inimii, dar va fi cu atât mai desamăgit cu cât trutile urmărite vor fi mai îndepărtate. Leacul acestui neajum, ni-i spuneu de frumos tin proverb românesc. Ei zic: „Nu te Inindi de cât atât căi fii ajunge »velitoarea“ Prin urmare, tu omule, stăvilegeşti dorinţele şi mai ales dorinţele nebune. Rămâi la puterile tale, multe, puţine câte o fi şi în măsura lor să-fi îndeplineşti cerinţele cari te ispitesc. Urmând această cale vei fi cruţat de multe dureri si desamăgiri şi pe lângă acestea nu vei mai cerşi anilor ce trec indurarea si mila ce nu le aparţine. Const. Hage« Mi. 1