Foaia poporului, 1931 (Anul 39, nr. 1-52)

1931-01-04 / nr. 1

— ‘g« 2 EH există de 13 ani, în care timp s’a ridicat o generaţie tânără, capabilă de acţiune hotărâtă şi care e crescută în spiritul ideilor bolşevice, cu cari s’a deprins şi în ţelurile lor şi urmările lor în viaţa de toate zilele. Din nefericire, astăzi nu se găsesc în Rusia bărbaţi cari să poată ajunge conducătorii unei mişcări de răsturnare a cârmuirii bolşevice, iar poporul e obosit de luptă şi de cruzimile revoluţiei. Pe de altă parte căpeteniile bolşevicilor se folosesc de toate apucăturile. Lenin şi tovarăşii lui ne sunt prezentaţi în vârful unei piramide mari, a cărei temelie e reprezentată de un popor de peste 100 milioane; el ne este înfăţişat ca un nou Messia cu apostolii lui şi ca mântuitor al omenirii. Un mântuitor, care la nevoe şte să înlăture, sau să măture pur şi simplu, ceea ce i se împotriveşte în cale, chiar dacă e vorba de cultură, civilizaţie sau existenţa unor fiinţe omeneşti. O greşală tot aşa de mare este, ca să credem că valurile bolşevismului vor fi mărginite la Rusia printr’o atitudine (ţinută nepăsătoare) pasivă. Departe de mine gândul de a dori să spun prin aceasta, că ar trebui o intervenţie ofensivă din afară. Câtuşi de puţin! Dar aceasta nu e o chestiune, care să ne privescă în primul rând pe noi, statele mici. Soarta civilizaţiei omeneşti stă în mâinile Angliei, Franţei, Germaniei, Italiei şi Statelor Unite. In ce priveşte România, ea nu este ameninţată de aceste valuri, cu toate că se găseşte în vecinătatea Rusiei. Aceasta mulţumită alcătuirii sociale şi economice a poporului român, care în anii trecuţi nu s’a ajutat numai pe sine, isgonind trupele bolşevice din ţară, ci a îndepărtat după aceea şi bolşevismul din Ungaria, dovedind încă odată, ca pe vremea năvălirilor turceşti, că România e o spadă ascuţită, gata oricând să servească vechiul nostru continent. Europa centrală trebue să se organizeze Pentru a putea lupta cu succes în toate chestiunile, statele din centrul Europei trebue să se organizeze cât mai în grabă într’o confederaţie, din care, după credinţa mea ar trebui să facă parte Polonia, Cehoslovacia, Austria, Iugoslavia, Ungaria, Bulgaria, Grecia şi România. Ţinta acestei puternice confederaţii ar fi crearea unei alianţe economice, apoi o uniune vamală, posibilităţi comune de apărare şi în fine, cu păstrarea suveranităţii fiecărui stat, o alianţă cât mai strânsă cu anumite scopuri şi organe comune. Infăptuindu-se confederaţia acum spusă, s ar înfăptui în parte şi planul lui Briand, adică confederaţia generală europeană. Confederaţia statelor din Europa Centrală ar însemna în acelaş timp şi un puternic zid de apărare împotriva Sovietelor, lucru important nu numai pentru Statele Central- Europene, ci şi pentru celelalte state. Mai târziu se vor putea alipi la această confederaţie şi alte ţări, între cari cea dintâi ar fi dorită Italia. Până la înfăptuirea confederaţiei Fiind întrebat ce crede că ar trebui făcut până la înfăptuirea Confederaţiei Europei Centrale, pentru combaterea crizei, dl I. Maniu a răspuns următoarele: Greaua criză economică şi financiară, ce domneşte astăzi în Europa Centrală şi mai ales în păturile agrare ale populaţiei, stârneşte pe de o parte o mare nelinişte, iar pe de altă parte, reduce puterea de consumaţie a mulţimilor, cea ce e păgubitor şi pentru marile puteri industriale apusene. De aceea trebuesc câştigate credite agricole favorabile cu ajutorul puterilor din Apusul Europei şi trebuesc preschimbate vechile datorii, cari sunt foarte grele. Afară de aceasta, ar fi de încheiat tratate regionale economice pe baze preferenţiale (adică statele să-şi vândă şi să-şi cumpere produsele lor din anumite ţări, pe baza unei înţelegeri), începutul în acest scop s-a şi făcut la conferinţele dela Sinaia şi Varşovia. Pe de altă parte ar trebui să se urmărească scăderea preţurilor pentru produsele industriale în general şi pentru pro fânduri de Anul Nou Doamne ce ciudată e firea omenească!... Fără să-şi dea seama, omul îşi doreşte sfârşitul vieţii. Lucrul acesta pare fals la prima vedere, dar dacă ne uităm la el mai deaproape, ne putem încredinţa că e plin de adevăr. Să pornim de la etatea celei mai fragede copilării. Micul copilaş de 3—4 ani, care pricepe cât de cât, abia apucă să treacă zilele, pentru ca să vină Crăciunul, Paştile, Rusaliile şi alte zile aducătoare de bucurii pentru el. Când ajunge să intre în şcoală, aşteaptă cu nerăbdare să treacă orele de clasă şi să vină Duminica şi vacanţele. In afară de aceasta, fiecare îşi zice: De ar trece odată anul acesta, ca să trec cu o clasă înainte, să pot fi mai mândru, mai bine văzut, mai mare. ---- Eu- -nnsuţin îmiamintesc, că atunci când eram în primei-'* clase de liceu, doriam din tot sufletul să ajung odată în clasele superioare, cari se bucură de mai multă cinste, în toate privinţele. Am ajuns şi în aceste clase, a cincea, a şasea etc. Dar atunci mi s’a născut în suflet o altă dorinţă, aceea de a mă vedea ajuns în clasa cea mai înaltă din liceu, în clasa a opta. Şi m’a stăpânit această dorinţă până când m’am văzut înscris în clasa opta. îndată după înscriere am început a nu mai fi prea încântat de noua mea situaţie. Doriam ceva mai mult, doriam să mă văd odată student la Universitate. Atât mai doresc — îmi ziceam eu — pentru că în calitate de student universitar nu voi avea să mă plâng de nimic; voi fi bine văzut în faţa lumii, voi avea toată libertatea şi în sfârşit mă voi putea conduce singur, după cea mai bună chibzuială a mea. Dar n’a ţinut mult nici această râvnă. Când eram înscris în anul întâi, abia apucam să mă văd scăpat de acest an, (pentru ca să nu mi se mai spună „balic”, cum obişnuiesc studenţii să spună celor din anul I), iar mai apoi să mă văd isprăvit cu studiile, pentru ca să pot păşi în viaţă şi să-mi câştig singur traiul. De acum înainte voi dori să vină timpul când să mă pot căsători, voi aştepta copii, apoi nepoţi şi când mă voi pomeni din ameţeala dorinţelor, voi vedea că am ajuns la capătul vieţii mele. Ce voi mai putea aştepta atunci? Moartea, într’adevăr numai moartea. . . Am pornit dela persoana mea, dar cele acum spuse se potrivesc tuturor muritorilor. Fiecare din noi tinde în conţinu spre mormânt, dar inconştient, adică fără să-şi dea seama. Aşa face plugarul, care aşteaptă cu nerăbdare să vină timpul strângerii recoltei, aşa face funcţionarul ce aşteaptă să vină întâi al fiecărei luni pentru a-şi lua leafa şi tot astfel muncitorul din fabrică, care abia apucă să se facă oraş pentru a părăsi atelierul. Alergăm cu toţii pe întrecute spre nesfârşitul din care ne au născut. De fapt, precum am spus şi mai sus, goana aceasta e inconştientă, căci orice om, tânăr sau bătrân, sărac ori bogat, sănătos sau bolnav, atunci când se vede în preajma morţii îl cuprinde o spaimă grozavă. Toţi ne temem de moarte şi când ne ameninţă, ne agăţăm disperaţi de poala vieţii. In schimb, fără să ne dăm seama, ne-o dorim noi înşine şi ne grăbim spre împărăţia ei nesfârşită. Miau venit aceste gânduri acum, când începem un nou an, anul 1931. I am aşteptat şi pe acesta cu multe nădejdi şi suntem cu toţii nerăbdători să vedem ce ne aduce. Aşteptăm mereu, iar mâine când unele dintre nădejdile noastre se vor împlini şi altele vor fi zădărnicite, vom regreta graba noastră şi vom zice cu părere de rău: a mai trecut un an din viaţă. C. Hogea FÜRIA JUPÚKULUI dusele industriale trebuincioase agriculturii în special. România şi Austria Ca încheiere, redactorul vienez a ţinut să întrebe pe dl.Iuliu Maniu, ce crede despre legăturile dintre Austria şi România, la care preşedintele partidului naţional-ţărănesc a răspuns: Dorinţa mea sinceră şi străduinţele mele sunt îndreptate către legături economice şi culturale cât mai strânse între cele două state. Am fost întotdeauna un admirator al Vienei. Astăzi o admir mai mult ca oricând, pentru că văd limpede cu ce demnitate se menţine într’o vreme atât de nefavorabilă, păstrând toate aşezămintele ei mari culturale şi sociale. Dorinţa României este să întărească şi mai mult legăturile prieteneşti cu Austria, prin toate mijloacele cu putinţă şi mai ales printr’un schimb de mărfuri cât mai puternic pe baza unor învoeli de lungă durată. FM*1. 1 Legea împotriva camerei Ghiarele cămătăriei sunt adânc simţite astăzi de toate păturie socale. Le simte plugarul ce s’a îndatorat spre a-şi jaca o casă, sau pentru a-şi cumpăra un iugăr sau două de pământ. Ie simte negustorul, care vrând nevrând trebue sâ lucreze cu băncile şi le simte funcţionarul, sau industriaşul cari au epucat a se îndatora şi nu au isbutit încă să şi achite datoriile. Desigur, că şi lumea noastră îşi are partea ei de vină, pentru că peste tot vorbind, n’au făcut prea uşor datorii. Dar acum când ne aflăm in faţa unui fact împlinit, nu ne mai vine să cercetăm pricinele răului, ci se întreabă fiecare cum poate să supoarte mai uşor datoria şi cum o poate achia mai curând. Aşa a judecat şi guvernul şi s’a gândit să educă o lege care sâ mai înfrâneze pofta nesăţioasă a unor bănci şi să uşureze situaţia celor ce sunt nevoiţi să ia bani cu împrumut. Legea de care vorbim a fost depuşi la Cameră de dl ministru de judiţie V. Niţescu spre a fi discutată şi dacă e cazul spre a i se aduce unele schimbări. Iată cum sunt liniile generale ale acestui plan de lege: 1. Dobânzile după împrumuturile date nu pot să fie mai mari decât procentul de reescont al Băncii Nationale, plus 5 la suti. 2. Dobânzile convenționale (după învoială N. Red.) nu pot întrece procentul de reescont decât cu cel mult 9 la sută. 3. Oblgațiunea de a plăti dobândă se poate cere numai pentru sume împrumutate in numerar (bani). 4. In caz de proces, dobânzile socotite peste procentul legal nu sunt valabile. 5. Dobânzile se pot lua anticipat (înainte) cel mul pe un timp de 6 luni. 6. După cinci ani, obligaţiunile de dobândă se prescriu. Pentru cei ce calcă dispoziţiunile de mai sus, planul de lege prevede pedepse foarte aspre. Cam acestea sunt prevederile planului de lege împotriva camerei. Ţinem să lămurim pe cititorii noştri că sub cuvântul „reescent" se înţelege dobânda cu care se împrumuţi băncile din ţară la Banca Naţională. Această dobândă e astăzi destul de mare, 9 la sută, dar sperăm că se va mai reduce. Deocamdată atât despre chestiunea cometei. Atunci când se va discuta şi vota legea vom reveni şi vom scrie mai pe larg despre ea.