Foaia poporului, 1932 (Anul 40, nr. 1-52)
1932-01-03 / nr. 1
Anul 40-lea Prețul 3 LEI numărul Duminecă 3 Ianuarie 1932Nrt. 1 Apare* * in fiecare- Duminecă Cea mai veche foaie nafională politică poporală înființata în anul 1892 Apare in fiecare Duminecă —ir —r—r~ . ..... 1 1 Director: N. Bratu, fost deputat. Redacţia şi Administraţia : Sibiu, strada Mitropoliei (Măcelarilor) Nr. 12 ' (lângă Poştă) * Manuscrisele ir»'rate nu se înapoiază . PREŢUL ABONAMENTULUI Pe un an . ..........................Lei 160'— P® o jumătate de an . . . . Lei 80'— PentruAmerica 3 dolari pe un an întreg Pentru societăţi şi autorităţi 300 lei anual INSERATE se primesc la BIROUL ADMINISTRAŢIEI Sibiu, strada Mitropoliei (Măcelarilor) Nr. 12 Preţul inseratelor Un şir petit 8 Lei pentru fiecare publicare Cerem primă de export pentru vite aşa cum este prima de export pentru grâu Orice s ar spune, prima de export de 10.000 lei la vagonul de grâu exportat peste graniţa ţării, a ajutat foarte mult la vânzarea grâului din recolta anului 1931. Trebue să recunoaştem, că dacă Statul nu dădea această primă de 10.000 lei la vagon, s’ar fi vândut mult mai puţin grâu, iar preţul deasemenea ar fi fost mai scăzut. E adevărat, că după înfiinţarea primei, grâul nu s’a urcat cu 10.000 lei la vagon, faţă de mai înainte. La vânzări şi cumpărări, în cuprinsul ţării, prima a fost împărţită între producător şi negustor. Agricultorul a cerut cât a aflat de bine, iar negustorul exportator a dat cât a putut, ţinând şi el socoteală de concurenţa ce o are pe pieţele străine. Fapt este însă, că prin prima de export la grâu, negustorul a fost îndemnat să intre în afacere, să cumpere şi să exporte. S’a şi vândut în anul acesta mai mult grâu, decât în alti ani. In chipul acesta, am primit bani frumoşi din străinătate. Fată de alti ani, preţul a fost mult mai scăzut. Dar fără prima de export, foarte mulţi agricultori n’ar fi putut peste tot să vândă ceva grâu, căci negustorii exportatori n’ar fi putut concura cu grâul altor tari. Spre pildă grâul din Canada si Argentina a fost oferit mai ieftin, decât al nostru.* Așa cum am stat acum câteva luni, în fata recoltei, cu grâu, la fel se desvoltă lucrurile la noi cu vitele: întreagă tara e plină de vite (boi, vacii viţei), porci, oi şi paseri, apoi vin, lână, brânză şi altele. Mai tragică e această situaţie in Ardeal şi Banat, unde populaţia ţărănească se ocupă în prima linie cu creşterea vitelor. Bieţii oameni au diferite vite, apoi cereale sau lemne, dar nu pot vinde nimic. Puţinul ce mai vând, cu chiu cu vai, este pe preţ de batjocură, care nu-i răsplăteşte munca. Ca urmare a acestor stări, omul neputând face vânzare, la rândul său nu poate plătî darea, nici dobânda la bancă, nici să cumpere ceva pentru casă de la negustor sau meseriaş, care în chipul acesta încă ajunge în suferinţă. Dar unde zace răul acesta, că produsele noastre lşa greu se pot vinde în vremea de azi? se va întreba cititorul. Răspund, în faptul, că din zi în zi se îngreunează putinţa de export în alte ţări. In faţa acestor greutăţi, noi nu putem sta cu mâinile în sân, cirebue să ne gândim la măsura de apărare, încă repede, până când nu e prea târziu. Azi mai putem ceva salva, bol. Ca să nu se creadă, că vreau să vin cu „cai verzi pe păreţi“, adecă cu planuri ce nu se pot înfăptui, voi spune înainte, că în această direcţie alte state ne-au întrecut. Sunt ţări, cari dau deja prime de export pentru vite. Spre pildă, Polonia dă o primă de 6 lei la kilogram pentru porcii, cari se exportă în străinătate. Şi vând mulţi perei în Germainia. Tot Polonia este ţara, care s’a îngrijit bine, când a încheiat convenţia comercială cu România, întrucât noi i-am făcut un tarif de transport redus pe căile ferate române. Astăzi Polonia transportă din greu diferite mărfuri, peste România, spre Grecia şi alte ţări din Orient. Iar România ? Stăm şi ne jefuim, aşteptând vremuri mai bune, de sus, de la Sfântul Aşteaptă. Dar tare este situaţia noastră cu exportul vitelor in ţările vecine ? E următoarea: In ţinta lor, de a-şi întări agricultura proprie, aceste ţări pun rămuri tot mai urcate şi cer populaţiei lor să aducă cât mai puţin din altă ţară. Aşa spre pilde, de curând Austria a micşorat foarte mult cota (numărul de vite) ce pot intra din România în Austria. Despre Cehoslovacia (aliata noastră din Mica Intelegere!) se spune, că în timpul din urmă a urcat vama pentru porci la 23 lei de kilogram. La vite are de asemenea o vamă foarte mare. Oarecare speranţă avem în convenţia ce se încheie acum cu Germania. Probabil aci vom primi ceva favor pentru exportul de porumb şi porci din România. La fel avem nădejdi, că în viitor ne va cumpăra Franţa o cantitate tot mai mare de cereale şi diferite animale vite şi oi. Ambele ţări sunt însă cam departe de noi, îndeosebi Franţa, din care cauză joacă rol spesele de transport. * Intre astfel de împrejurări: Ce este de făcut? Cum să ne ajutăm ? Mai putem sta nepăsători? Până când să ne tot văicărim, fără a ne gândi la măsuri de îndreptare? Singurul mijloc pentru a scăpa din ce ne aşteaptă — tot mai rău — este: Statul să dea o primă potrivită, in forma primei la grâu, celor ce exportă în ţări străine vite, paseri, ouă şi alte produse agricole. Paralel cu aceasta, pentru mărfurile agricole destinate exportului, trebue redus simţitor tariful căilor ferete, pe teritorul ţării noastre. Cu aceste două mijloace s’ar ajuta mult exportului. Produsele agricole româneşti ar putea din nou concura cu cele străine. Pe cealaltă parte, grija cea mai mare a guvernelor noastre trebue să fie: încheierea de convenţii comerciale cât mai avantagioase cu acele ţări, unde România poate vinde din produsele ei şi poate să cumpere alte mărfuri industriale ce îi trebue. Problema convenţiilor comerciale devine, de acum înainte, una dintre cele mai vitale pentru România. De la Ministerul de Industrie şi Comerţ aşteptăm tot mai multe lămuriri asupra activităţii ataşaţilor noştri comerciali în străinătate şi a măsurilor ce ministerul de comerţ vrea să le ia. Iar ca toate acestea să ducă la bun sfârşit, harnicii noştri săteni încă să nu uite următoarele: pe câmpiile cele mănoase cultivaţi cereale alese, iar pe văile şi dealurile cele frumoase creşte fiinte de rasă bună. Astfel lucrând vom învinge multe greutăţi în viitor. Nicolae Bratu. « tu», gânduri seat, Viaţă «ori Un an s’a dus. Anul nou a venit cu griji noui şi ne impune o viaţă nouă. Anul în care am intrat a fînut să ne arate, din prag, că nu ne va lăsa să ne legănăm în visuri. El va fi un an de grele încercări pentru toată lumea. Fericirea sau nefericirea din acest an atârnă de felul cum ne vom alege cărarea. Românul cunoaşte o veche cărare, e cărarea spinoasă a cruţării, a cumpătului, a restrângerii, bătătorită de strămoşii noştri, cari au trăit vremuri cu mult mai grele decât cele de astăzi. E singura cărare, care ne poate scoate la larg, la luminiş. Greutăţile clipei nu trebue să ne slăbească nici un moment încrederea în viitor. Ţări şi popoare mai mari şi mai bogate decât noi, trec astăzi prin strâmtorări neasemuit mai grele decât ale noastre. Anglia şi America, au fost sguduite de criză până în adâncul temeliilor lor economice. Germania a • » ajuns la capătul puterilor ei de plată. Peste Franţa, unde s’a adunat tot aurul lumii, au început să se reverse valurile crizei. Lumea se află astăzi la grea răspântie. Să nădăjduim însă, că va găsi calea cea bună, în căutarea căreia au alergat multe capetele luminate ale lumii. Până atunci însă noi să apucăm pe cărarea cruţării şi a cumpătului, care numai la bine ne poate scoate. De amil nou Plecat-a moşneagul spre alte meleaguri Cu pletele-i albe în fire de-argint, » Ce datu-şi-a locul, celor ce ’n şiraguri, Alerg după dânsul grăbind. . Şi iată-i urmaşul, călare el vine, Ca Fătul frumos, pe cal năsdrăvan, Cu plete de aur şi-aduce cu sine Speranţe mai bune. E tânărul an. Un rege cuminte, destoinic şi voie de fur, Munceşte cu zor într’o ţară spre soare răsare. O Doamnel, cerescule Tata, sfântsprijinu-Ţi cer, Ajută-I şi fi călăuză în munca sa sfântă și mare.