Foaia poporului, 1943 (Anul 50, nr. 1-36)

1943-04-25 / nr. 1

J (Serie nouă) Duminecă 25 Aprilie 1943 Nr. 1. ABONAMENTE^ Pe un an Lei­­ 400 j O jum. an Lei 200 Instituţii şi Autorităţi Lei 2000 j Abonament­e de sprijin Lei 5000 ' Urs număr Lsi 5 % ©CA MAI VECHE FOAIE POPORALĂ, ÎNFIINŢATĂ IN ANUL 1892 Apare în fiecare Duminecă sub direcţia unui comitet Inserts* lt Ref. Publ. I, Tribunalul Sibiu atrb Nr. 67—1943. ORDAN AL „ASTREI“ Redactor responsabil: Nic. Nicoară-Dobârceanu Redacţia şi Administraţia: SIBIU, Str.Şaguna6. Telefon 83/A Taxa poştală plătită în numerar, conform aprobării Nr. 96.646/ 1943 ÎNVIERE Hr­ist­os a înv­iuit Pentru a câtea oară se salută fiii nea­mului românesc, dela Tisa pân’ la Nistru, şi mai departe spre răsărit, cu acestea cuvinte de bucurie şi biruinţă ? Câţi ani s’au scurs dela încreştinarea noastră, de-atâtea ori, din Paşti până la înălţarea Domnului, românii de pretutindeni au mărturisit, cu salutul lor, uni­­nnea cea mai mare a Mântuitorului, temeiul tregei noastre credinţe. Anii acestei nezdrun­­nite credinţe şi mărturisiri a lui Hr­ist­os cel viat din morţi vor fi aproape două mii, de noi s a plămădit şi poporul român In vreme sute de ani neamurile ce s’au aşezat în rul nostru, ca năvălitori din pustiurile Asiei, jertfeau la idoli şi se închinau focului, până târzia lor incr­eşti­nare, — nici azi încheiată, românii vesteau în ziua de Paşti, în aşeză­­re lor din munţii şi văile Daciei Traiane, pe­ristos cel înviat din morţi. Strămoşii daci, femeile dace, — mamele noastre cele dintâi, — credeau în nemurirea­­ fiefului şi pe această înaltă credinţă ome­­ască s’a aituit uşor Evanghelia Domnului, virtuţile creştineşti prin cari ne-am ridicat, scurgerea veacurilor, mereu deasupra altor amuri vecine, şi le-am întrecut în omenie eştină, atunci ca şi azi. Este un titlu de ândrie şi de nobleţe, pe care nu trebue să l­ă tem niciodată. In ţara noastră — căci a­oastră era şi este până unde ne ajunge nea­­mul — Hristos n’a fost răstignit niciodată ro­mâni româneşti. Ci a fost altarul Lui altar de smerită în­­cliinare în puţinele zile cu soare şi în multele ploţi grele, şi a­bătute de români. Crucea Lui fost programul vieţii noastre de toate zi­le, şi steagul nostru de luptă, încă strămoşii cei bătrâni, din negura veacurilor, au înţeles că fără purtarea Crucii nu se ajunge la nici o biruinţă mare aici pe pământ. Dar tot din pilda Mântuitorului au înţeles toţi cinstiţii şi vitejii noştri înaintaşi că suferinţa şi lupta cu bărbăţie pentru dreptate nu sunt zadarnice, că după drumul Golgotei vine cu siguranţă învierea. Această credinţă şi nădejde au fost tăria vastră în trecut ca şi azi. Hristos a murit entru adevăr şi dreptate, pentru mântuirea mii, şi lespedea grea de piatră nu L-a pu­rt ţinea în mormânt. Neamul nostru care a iptat şi a pătimit până azi pentru adevărul dreptatea lui, şi cari sunt şi adevărul şi dreptatea lui Dumnezeu, nelacomind la avu­lt şi dreptatea altuia, va birui şi de data zeasta în lupta în care e încleştat. Fariseii cărturarii cari au pecetluit piatra mor­mân­tul Domnului, şi au pus soldaţi de pază, au ezut că au scăpat de El. Dar Mântuitorul înviat a treia zi cu strălucire mare. Aşa vor vedea şi duşmanii ce ne înriun­­­­iră strălucirea învierii neamului românesc, trălucire ce nu va mai fi întunecată. In a­­eastă nebiruită credinţă vă zicem, dragi ce­ Hristos a înviat! I. Agârbiceanu Cuvânt înainte A fost o veche dorinţă a „Astrei“, să scoată o gazetă pentru săteni, ca prin mijlocirea ei să-şi poată trimite gândul ei îndrumător către ţărănime şi să sprijinească activitatea ocrotitoare în despărtăminte şi cercuri culturale săteşti. Şi desigur nu au fost in­terese politice sau gânduri la câștig bănesc, cari au îndreptat conducerea Asociațiunii să se ocupe cu ideea gazetei pentru popor. Niciodată activitatea „Astrei“ n’a fost hotărîtă de interese politice, confe­sionale sau personale. Totdeauna grija pentru vii­torul neamului românesc a fost călăuza gândurilor şi faptelor „Astrei“ şi cum ţărănimea a fost, este şi va trebui să fie chezăşia vigoarei şi viitorului nostru românesc, cum ea a fost şi va trebui să rămână tot­deauna păstrătoarea sângelui, credinţei, a limbei, a legii din străbuni, cum prin ţărănime suntem înrădă­cinaţi în glia strămoşească şi vigoarea ei luptătoare şi jertfitoare ne-a hotărît şi ne va hotărî moartea. Asociaţiunea, alături de bisericile noastre şi sub scutul lor, şi-a îndreptat către ţărănime cu toată dra­gostea ostenelile ei culturale de mai bine de 80 de ani. Şi noi cei de azi nu vrem altceva decât să ne apărăm curăţenia şi tăriaa sângelui românesc, a cre­dinţei şi înţelepciunei străbune, să ne apărăm pămân­tul strămoşesc şi înrădăcinarea în glia românească, pentru ca în acest fel să ne asigurăm vigoarea tru­pească şi sufletească, care să ne facă stăpâni pe soartea noastră. Şi ne vom nizui, din toate puterile, ca să fim iar una cu ţărănimea şi să o ocrotim fră­ţeşte, ca în vremurile vechi de lupte şi suferinţe co­mune, ne vom nizui cu toată tăria, să refacem vechea noastră solidaritate, unirea tuturor în cuget şi simţiri, să combatem tot ceea ce ar putea să ne desbine, să ne slăbească familia şi credinţa şi să fie de folos duşmanilor noştri de totdeauna. Credincioşi Regelui, devotaţi Conducătorului şi recunoscători pentru tot binele, pe care o minte lu­minată şi un suflet cald românesc i-a făcut neamului şi ţării, ne vom trudi şi vom ajuta la conducerea ţării din toate puterile, ca cu o zi mai de­vreme să putem fi toţi fraţii iarăşi împreună şi ca să ne pregătim mai bine ca înainte, pentru ca vitejia şi jertfele scumpei noastre oştiri să nu fie zadarnice, pentru a rămâne stăpâni pe soartea şi glia noastră în vechile şi fire­ştile ei hotare. Binecuvântare O nouă făclie, care să lumineze viaţa sufletească a neamului, este tot ce poate fi mai­nte dorit între împrejurările grele de azi. Şi când mâna care o aprinde este a „Astrei“ noastre, încercată răspânditoare de lu­mină in pătura largă a ţărănimii ardelene, avem che­zăşie deplină că fapta el va da roadele dorite. Pornind la drum şi adresându se cetitorilor din popor acum în preajma praznicului luminos al sf. Paşti, gazeta noastră îşi ia asupra sa îndatorirea de­ a vesti nădejdile cele mari ale învierii pentru sufletele ceti­torilor şi pentru neamul românesc. Cu bucurie împărtăşim arhiereasca Noastră bine­cuvântare pentru cei cari se vor osteni să o scrie şi pentru cei cari o vor ceti spre folosul lor. Hristos a înviaţi Mitropolitul Ardealului Paştile Sus inimile, toţi! Sunt Paştile in ţară, A înviat din morţi După-osănd’ amară Hristos biruitor De viaţă dătător. Sus inimile, fraţii S’a frânt robia morţii Când pentru drept luptaţi Şi staţi in calea sorţii Moşia apărând Pe duşmani alungând. Subt lespezi de mormânt Cad vecinie cel ce-l sapă Dreptatea răstignind Şi ’n ură se adapă: Tâlharii de răscruci, De sângeroase munci. Sus Inima, Români ! Ca şi Hristos din moarte Vom învia stăpâni Pe-o viaţă ’n direptate: Luceafăr viu înfipt Aici în Răsărit! E. VOICU. O noua făclie Cu multă plăcere am primit ştirea că bunul Dumnezeu v’a ajutat să realizaţi una din cele mai vechi şi mai scumpe dorinţe ale „Astrei", preluana vechea şi răspândita gazetă pentru popor „FOAIA POPORULUI", care apare la Sibiu. Dacă în trecut ,,Astra" a avut o menire atât de frumoasă, nu e mai puţin importantă chemarea ei din viitor. Vecinii noştri din răsărit, bolşevicii cei fara de Dumnezeu, de trei ori au încercat să ne cut­roperască Ţara. Bunul Dumnezeu până acum ne-a trimis insa întotdeauna ajutorul Său şi conducători înţelepţi. Pri­mejdia însă rămâne. Propaganda anarhică şi subver­sivă a celor fără de Dumnezeu continuă să ne ame­ninţe atât pe noi cât şi lumea întreagă. Aici este rostul „Astrei“. Şi de aceia, este o ne­cesitate actuală, ca toţi cei buni să dea mâna şi să se apere contra primejdiei ce ne ameninţă. Cum ne învaţă şi sfânta carte, zicând­: „Mai buni sunt doi decât unul... că de va cădea unul, celălalt va ridica pe soţul său. Şi vai celui ce este singur când va cădea, că nu este altul care să-l ridice... şi de se va scula asupra lui unul, cei doi va sta asupra acel­u­ia şi funia cea întreită in curând se va rupe (Eccli 4, 9 12). Căci fratele de frate ajutat, e ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată“ (Pilde 18, 19). Cu ajutorul „FOAIEI POPORULUI“ mai uşor se va putea organiza acum propaganda naţională creş­tină, trimiţând razele culturii creştine până în cele mai depărtate sate şi in colibele cele mai umile. Pentru o reuşită cât mai deplină şi pentru ca şi fie spre folos cât mai mare, acest nou mijloc de pro­pagandă a ideilor bune, implorăm darul bunului Dum­nezeu peste munca Dvoastră folositoare neamului, îm­­părtăşindu-Vă împreună şi tuturor colaboratorilor şi cititorilor toți binecuvântarea Noastră arhierească, Blaj, la 8 Aprilie 1943. Administratorul Apostolic al Mitropoliei Române Unite

Next