Foaia poporului, 1943 (Anul 50, nr. 1-36)

1943-04-25 / nr. 1

Pag. 2. Pe urmele Domnului Neam nou de oameni Neamul omenesc al lui Adam a umplut lumea şi viaţa de nenorociri şi de grele suf­rinţe. Ca şi stră­moşul, urmaşii lui s’au lăsat conduşi în viaţă de pofta ochilor, de pofta trupului şi de trufia vieţii, neferi­­cindu-se pe ei şi pe alţii, schimbând lumea din raiul bucuriei în valea plângerilor. Căci nici o vietate n’a făcut altei vietăţi atâta rău cât a făcut omul altui om, o clasă socială altei clase sociale, un popor altui popor. Iar răul cel mai mare şi l-a făcut omul lui însuşi când s'a lăsat robit de pornirile rele şi păcătoase. Omul trupului, născut din Adam, a fost cea mai nenorocită vieţuitoare până la venirea în lume a Mân­tuitorului. El a venit să nască un neam nou de oa­meni, un neam fericit şi menit fericirii vecinice: nea­mul creştinesc. In locul neamului lui Adam, neamul Domnului Isus Hristos. Acest om nou nu se mai naşte „nici din sânge, nici din o voie trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu“. Prin ce putere, prin ce minune? Prin puterea lui Dumnezeu. „Iată câţi L-au pri­mit pe dânsul — pe Isus Hristos — le-a dat lor pu­tere ca să fie fii ai lui Dumnezeu, celor ce cred întru numele Lui“. In numele Domnului şi Mântuitorului Isus Hristos. Neamul lui Adam e trupesc; neamul lui Isus este sufletesc. In cel dintâi a biruit trupul cu toate pati­mile lui; în cel de al doilea trebue să birue sufletul. Pentru că „de la Dumnezeu sunt născuţi“. Cu alte cuvinte, Mântuitorul a venit în lume ca în om, şi între oameni, să nu mai stăpânească porni­rile şi patimile rele cari i-au nenorocit, ci luminile minţii, îndemnurile bune, voinţa bună, cu toate vir­tuţile sufletului. In locul legii urei şi a duşmăniei, să se aşeze legea iubirii de Dumnezeu şi deaproapele. Aceasta însemnează să fim „născuţi de la Dumnezeu“. Căci Dumnezeu e nemărgenită bunătate şi dragoste, şi aşa trebue să fie şi aceia „cărora le-a dat putere să fie fii ai lui Dumnezeu“. Această putere Dumnezeu o dă tuturor celor ce cred în numele lui Isus, şi o cer de la El. El ne-a asigu­­rat-o prin patima, moartea şi învierea Sa. Creştinul trebue să fie, deci, un neam nou de oa­meni, deosebit de păgâni. Un om în care să birue bi­nele şi să fie înfrânt păcatul. Un om în care să con­ducă sufletul luminat de legea Domnului, şi ajutat de darul Lui. Câtă vreme trăim ca păgânii, în toate păcatele, suntem neam vechiu, neamul lui Adam, neam nou, a lui Hristos şi fii ai lui Dumnezeu, nu ajungem decât când trăim în legea Domnului, ferindu-ne de păcate grele. Pentru a fi neam nou, creştini adevăraţi, tre­bue să-L primim pe Hristos, să credem în învăţătura Lui şi să-i ţinem poruncile. Ori­cine merge pe urmele Mântuitorului — ca om nou în care porunceşte sufletul — e fericit şi în viaţa de aici, şi va fi şi în cea viitoare. Ştim că nu cei lacomi de bunurile vieţii şi nesăturaţi, nici be­ţivii, nici cei întinaţi de poftele trupului, nici ucigaşii, nici hoţii, nici tâlharii, nici cei plini de mândrie, de pismă şi mânie, au vre-o pace în lume, ci se nenoro­cesc pe ei înşişi şi pe cei din jurul lor: familia, so­cietatea, neamul. Iar cei buni, cinstiţi, curaţi şi drepţi, cei milostivi şi iubitori aduc pace şi în sufletele lor şi în sufletul altora. Ei sunt binecuvântarea pământului, şi bucuria şi tăria neamurilor. Ei sunt sămânţă dumnezeiască, ade­văraţi creştini. Dacă sunt şi azi atâtea nenorociri în lume: să­răcie, nedreptate, ură, răzbunare, războaie, revoluţii, ca şi în păgânitate, e semn că neamul cel nou al creş­tinilor adevăraţi, născuţi de la Dumnezeu sunt încă­ puţini. Şi azi se adeveresc cuvintele Evangeliei: „Intru ale sale a venit (Hristos) şi ai săi pe dânsul nu L-au primit“. Noi să nu fim dintre aceştia, ci să-L primim şi să-L ascultăm. PĂRINTELE IOAN ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ FOAIA POPORULUI Anul 50 . Conducătorul şi plugarii AGRICULTORI ŞI SĂTENI DRAGI, Din nou îmi îndrept, gândul de credinţă şi sfatul meu de muncă spre voi. Neamul nostru trece prin ceasuri grele. Niciodată pământul strămoşesc n’a fost mai pri­mejduit, niciodată vetrele părinţilor şi brazda copiilor voştri n’au fost mai ameninţate decât azi. Deaceia trebue să ne unim fapta de vitejie cu braţul de muncă, fiindcă numai astfel Neamul nostru va putea birui. SĂTENI: Aţi ascultat anul trecut chemarea şi sfatul admi­nistraţiei şi v’aţi făcut datoria muncind pământul cu toate greutăţile pe care le-a adus războiul, înzecind ogorul vostru şi ameliorând hrana Ţării. Patria vă este recunoscătoare. Răsăritul de primăvară care începe, ne porunceşte să plecăm din nou la muncă şi din nou să rodim braz­dele noastre. Toţi trebue să umpleţi pământul Ţării de braţele voastre muncitoare, să însămânţaţi şi să îngrijiţi o­­gorul, privindu-l şi prăşindu-l la vreme. Munca aceasta pe care v-o cer, nu este numai hrana voastră şi a copiilor voştri, este rodul Neamu­lui întreg şi al soldaţilor care vă apără pământul. De aceea încingând frăţeşte pământul Ţării şi al tuturor celor care lipsesc de lângă brazdă pentru a-şi face datoria de ostaşi, slujindu-i cu munca, cu unel­tele şi grija voastră, voi asiguraţi drepturile Ne­a­mu­lui, belşugul şi viitorul copiilor voştri. Noi vom continua să vă sprijinim strădania, dâ­r­du-vă unelte şi ajutându-vă cu care şi vite pentru a face la vreme muncile pământului. Românce, mă îndrept spre inimile voastre de mame şi de soţii, pentru ca să vă cer şi vouă să v înfrăţiţi în munca ogorului cu bătrânii şi copii, prin grija pe care trebue s’o daţi gospodăriilor voastre­­ muncii pentru cei plecaţi la luptă. Impliniţi-vă datoria, înlocuind braţele bărbăteşi care s’au dăruit hotarului Ţării. Numai aşa vom zidi România de mâine. Numai aşa veţi trăi în pace, cinste şi belşug. ANTONESCU Mareşal al României şi Conducătorul Statului întărirea proprietăţii Ceiace este registrul de stare civilă pentru om, este registrul funciar sau funduar pentru proprietate. Un om fără extras de stare civilă, este un nomad, un vagabond, un om fără căpătâi, un pământ, o casă sau orice proprietate nemişcătoare, neînscrisă în registrele funciare, este o proprietate nesigură, rătăcită şi su­pusă ttuuror prevaricaţiunilor. Omul care n’a simţit şi nu simte, puterea, reazi­­mul şi căldura binefăcătoare a proprietăţii, este în­tocmai ca omul fără Dumnezeu, care n’a simţit şi n’a priceput tăria şi sprijinul ce i-l dă credinţa în exis­tenţa unei atotputernicii divine. Proprietatea te leagă de bunul pe care-l stăpâneşti, întocmai cum copilul se leagă de pieptul hrănitor al mamei sale. Proprie­tatea este stratul cald şi roditor al fructului libertăţii, siguranţei şi independenţei, căci prin ea se pune omul la adăpost de asprimea grijilor, ce-l pândesc la fie­care pas şi tot prin ea răsbeşte cu uşurinţă piedicile şi multiplele lipsuri, ce-i stau în cale în cursul vieţii sale. Dacă aşa un bun preţios este proprietatea pentru viaţa individului în general şi viaţa ţăranului român în special, cum se explică oare că noi românii am pus pe al doilea plan cea mai însemnată instituţie ce-a ocrotit şi ocroteşte la alte popoare, de mulţi ani, drep­tul sacru de proprietate? Românul care e legat de glie mai mult decât oricare cetăţean al altei ţări, trebuia învrednicit demult cu o aşezare sigură şi folositoare în scopul apărării şi păstrării patrimoniului său. N’a fost învrednicit cetăţeanul nostru până azi cu un ase­menea mijloc, potrivit­ pentru conservarea bunului său, pentru că întotdeauna a fost mai uşor să te ocupi întâi de lucrurile mici şi pe urmă cele mai grele să le laşi pe seama altora. Credem însă că mult nu va trece şi acolo unde există Cărţi funciare învechite şi stri­cate, vor fi refăcute, iar acolo unde nu sunt deloc se vor face, căci nu se mai poate închipui azi, proprie­tate naţională agricolă bine închegată, reforme agrare şi românizare, fără cadastru şi fără cărţi funciare. Din mai multe puncte de vedere, cărţile funciare, prezintă o însemnătate covârşitoare, atât în organiza­rea proprietăţii private cât şi în organizarea economică a Statului: 1. După chipul cum sunt organizate, cărţile fun­ciare formează pentru titularul proprietăţii înscrise, o probă sigură că el este adevăratul proprietar asupra prin cărţile funciare întregei întinderi măsurate şi stabilită în cartea fun­ciară. 2. Cărţile funciare sunt publice, în înţelesul că oricine le poate cerceta, încredinţându-se de cuprinsul lor, de situaţia bunului, de toţi proprietarii anteriori (dinaintea sa), dacă imobilul este sau nu ipotecat şi în sfârşit de orice fel de sarcini ce apasă imobilul înscris. 3. Cel cu proprietate înscrisă în cartea funciari ușor va găsi împrumut până la valoarea bunului tre­cut în această carte, spre deosebire de acela care ne­­având transcrisă proprietatea pe numele său, cu greu va găsi credit oricâtă proprietate extra­tabulară va avea, prin urmare din punct de vedere al asigurării creditului, însemnătatea cărţilor funciare este în afară de orice discuţie. 4. Bunurile transcrise în cărţile funciare sunt amănunţit arătate, în întindere, calitate, situaţie şi raporturile juridice ce stau la baza dreptului de pro­­prietate, aşadar în virtutea acestui caracter al specia­lităţii, cel ce cumpără un bun este în măsură să cu­noască dintr’un început ceia ce cumpără, fără feamă de-a se ’nşela sau de-a fi înşelat. 5. Actele în legătură cu cărţile funciare se re­zolvă în ordinea intrării şi al înregistrării, cel intrat mai degrabă este luat în seamă, nu data actului este dătător de ton; prin urmare cel care s’a grăbit cu înregistrarea actului este socotit ca primul dobândi­tor, afară de cazul când a ştiut că mai sunt şi alţi dobân­­ditori înaintea lui. întâietatea este deci un alt semn deosebit ce caracterizează orânduirea cărţilor funciare­6. Când bunurile imobiliare sunt exact transcrise în cărţile funciare şi în toată întinderea lor, stabilirea impozitelor de către Stat va fi foarte uşoară şi precisă, pentru că atunci cu greu îşi vor mai putea sustrage unii bunurile de la impuneri şi nici de aceia nu vor mai fi, care să plătească impozitele altora. 7. Dar cărţile funciare mai sunt un mijloc sigur de-a înlătura procesele de hotărnicii şi de proprie­tate cari sunt aşa de multe la noi, tocmai din cauză că proprietatea rurală nu-şi are un aşezământ cadastral bine organizat. Acestea sunt în linii mari însuşirile principale ale Cărţilor funciare, în lipsa cărora nici când, nu va pu­tea spune Statul, că-şi are bine organizată economi­.’ agricolă, oricâte îmbunătăţiri de alt ordin, ar aduce acestei economii. L. I. A. Răsplătirea plugarilor harnici La Bucureşti s’a făcut zilele trecute împărţirea, diplomelor şi a premiilor acordate plugarilor vred­nici, care au ajutat guvernul ţării la sporirea pro­ducţiei agri­ole. împărţirea premiilor s’a făcut în sala Institutului de Cercetări Agronomice, de către dl Prof. Mihail Antonescu, vicepreşedintele Consiliului de Miniştri. Se aflau de faţă mai mulţi membri ai guvernului, profesorii facultăţii de agronomie şi delegaţiile ţăra­nilor din diferitele regiuni ale ţării.

Next