Foaia poporului, 1945 (Anul 52, nr. 1-50)

1945-01-01 / nr. 1

Aanul 52 (Serie noae) Nr. 1 LA ANUL NOU, 1945. Exemplarul Lei CEA MAI VECHE FOAIE POPORALĂ, ÎNFIINŢATĂ IN ANUL 139? Ap­are în fiecare Duminecă sub direcţia unui comitet I&ICRS, in Reg. Pubi. II Tribunului Sibiu sub Nir. 57—1943. Organ al Asociaţiunii „Astra,, Redactor responsabil: Nic. Nicoară-Dobârceanu „ţineţi cu poporul Ca să nu rătăciţi...** Redacţia şi Administraţia SIBIU, Str. La­guna 6. Telefon 83/A Teaca poştală plătită In numerar, conform aprobării Nr. 90.64611943 AN NOU In pragul anului nou războiul bău­tu e încă cu furie. Nădejdile din cursul verii trecute, că vom intra într’un an al păcii, chiar dela începu­tul lui, nu s’au împlinit. Prorocciile ce se fac acum sunt toate hotărîte în a ne încredința că totuși anul 1945 va aduce pacea mult dorită prin lumea însângerată şi prăbuşită. Viitorul e în mânile lui Dumnezeu şi de milostivirea lui să ne rugăm, în prag de an nou, să ridice cu o zi mai degrabă greul blestem ce a copleşit lumea, din pricina nebu­niei celor mândri şi lacomi la avu­tul altuia.­ La sfârşit de an vechiu fiecare popor aruncă o privire asupra ră­nilor nouă ce le-a primit în cursul anului trecut şi se pipăe cu înfri­gurare să vadă unde nu-l doare trupul istovit. Căci nu este popor ale cărui răni să nu se înmulţească cu fiecare zi de continuare a răz­boiului. Neamul nostru românesc a fost dintre cele mai crud încercate, deşi nici mândrie drăcească, nici lăcomie omenească, nu l-a scos din aşezarea lui paşnică, ci viforul pornit de alţii. Nenorocul nostru este cel din veacuri: aşezarea noa­stră într’un ţinut peste care, de mii de ani, bat toate vânturile turbate, unde se întâlnesc toate încăerările mari dintre neamuri. Şi după cum în natură, când se porneşte o mare vijelie, nu se cruţă nimic, ci totul e culcat la pământ, aşa şi în sân­geroasele încăerări dintre popoa­rele ce visează stăpânia lumii, cele m­ici, cele nevinovate, nu pot scăpa, ci sunt silite să sângereze un rând cu cele mari. Totuşi, deasupra puterilor brutale ale firii ştim că stăpâneşte o forţă mai mare care poartă grije de lume, şi care după trecerea furtunii, face să crească iar viaţa, să rodească, să biruiască. Cel atotputernic vede, l­a acest sfârşit de an, că trupul neamului nostru e plin de răni din creştet până în tălpi, şi unde nu sunt răni sunt vânătăi de lovituri grele. El ştie din ce cauză noi am fost siliţi să aducem nenumăratele jertfe, când noi n’am fi dorit de­cât să trăim în pace în patria noa­stră, ajunsă în sfârşit, dela 1918, a tuturor românilor. Ştie că nu sun­tem vinovaţi, de niciuna din neno­rocirile ce au căzut asupra ome­nirii, şi dreptatea Lui nu va suferi ca aceste jertfe să rămână până la urmă zadarnice. Cu speranţa aceasta în siguranţa dreptăţii dumnezeeşti, să intrăm în noul an. Pentru noi ea este mai însemnată, mai de preţ chiar de­cât sfârşitul războiului. O pace care să ne lase cu toate rănile pe trupul ţării şi al neamului, nu dorim. Mai bine ne continuăm jertfa până se 313. Urare pentru Anul 1945 Mulţi ani, multi bani, Spaimă in duşmani... Viată lungă, Bani in pungă Pe tot anul să o’ajungă! Sănătate, Spor la toate, Ce sunt cu dreptate Şi aşa mai departe... Fericire, norocire, Peste 'ntreaga fire, Bucurie n căsnicie. An cu flori in pălărie! Or­gănoase, vaci lăptoase, Gânduri sănătoase Şi fete frumoase... Peşti în baltă, lemn sub baltă Şi-o mândruţă ’naltă. Iarbă multă pe făneţe, Mai multe şi mândre ospeţe Cu iubite fete, Chef la tinereţe Şi la bătrâneţe... Minte ’n şcoală, Carne ’n oală, Sănătate fără boală Piară pofta de-o răscoală! Haine nouă, grâu când plouă Şi un preţ mai mic la ouă, Ca să ne-ajungă şi nouă. Abate din drum puhoiul Şi curmă de grabă războiul Să vină feciorii acasă Să se strângă tofi la masă, Să tremure grinda de chiot şi joc !n ţara aceasta săracă ’n noroc... Fă, Doamne, ca să sporească. Peste ţara românească Dragostea între cei de-un sânge Şi ’ntrun cerc pe toţi îi strânge Precum strângi în teasc boboşii Ca să piară săndăcoşii... Răposatul 1944 „Noi nu avem vreme de urat Căci mai avem la semănat**... Mari frământări politice în Grecia In ultimele zile frământările politice din Grecia însoţite şi de un dureros razboiu civil, au stârnit o atenţie deo­sebită în toate cercurile politice şi di­plomatice internaţionale. In cele din urm­ă d. Churchil, primul ministru al Marii Britanii, însoţit de d. Eden, mi­nistrul afacerilor externe, s’au văzut si­liţi a face o călătorie în capitala Gre­ciei, la Atena, pentru a ajuta la îm­păcarea celor două tabere — aceea a „ Elias “-iştilor (organizaţia politică de vor lumina zorile viitorului la care avem tot dreptul Şi zările acestea trebue să răsară! L­AGÂRBICEANU stânga) şi gruparea guvernamentală, sprijinită de englezi. Pricina care a deslănţuit războiul civil între cele două tabere, greceşti este aceea că „Elias“-iştii doresc or­ganizarea Greciei pe temelii republi­cane, iar ceilalţi sunt pentru păstrarea monarhiei şi a actualei forme de gu­vernământ. Ţinându-se o conferinţă a tuturor par­tidelor, se pare că deocamdată s’a ajuns la numirea unei regenţe, căreia îi revine sarcina, ca împreună cu o co­­misiune internaţională să conducă ple­biscitul (votarea obştei) privitoare la statornicirea pe viitor a nouii forme de guvernare în Grecia. v­e aduce anul, ce­ aduce ceasul Adevărul cuprins în judecata de mai sus s a desprins din experienţa de veacuri a poporului român. Ade­vărul nu-i numai pentru lucrurile şi­­ întâmplările mărunte, ci se descopere şi în marile întâmplări şi evenimente­ istorice. ‘ Pentru cei cari trăim azi e deajur să aruncăm o privire asupra desfâ­­şurârii războiului în cei cinci ani scurşi, pentru a întări şi noi vorb rămasă din bătrâni. Da, vedem­­ noi, câ nu aduce anul ce aduce cea­sul! Evenimentele nu se petrec aşa cum le prevăd oamenii; luptele nu se desfăşoară aşa cum pornesc căpete­niile armatelor; situaţiile politice nu se limpezesc aşa cum le prevăd di­plomaţii ! La tot pasul sar din ascunzişul lucruri neprevăzute, cari schimbă­ mersul întâmplărilor, cari răstoarnă­ combinaţiile oamenilor, cari adeseori umplu de uimire şi pe cei mai inţe­lepţi. E o dovadă aceasta că în des­făşurarea evenimentelor, pe lângi mintea şi voinţa omului, mai este o altă înţelepciune şi o altă voinţă, cau poate răsturna ori ce alcătuire o­me­nească, ori ce rezultat la care o­mu­lui ii pare intr’un moment dat, a­i ajuns. „ Cine, la începutul anului trecut, ar fi putut prevedea situaţia din Europa şi din lumea întreagă, aşa cum ea se vede la sfârşitul lui ? Câte nea­junsuri nu au izbucnit în mersul eve­nimentelor, şi cari le-au dat alt decât cel prevăzut de oameni? Şi e aşa de aproape de omenească să spunem că tot aş­­vor petrece lucrurile şi în viitor?! numărate necunoscute ne a.scris încă. 'U Dar din cele petrecute până ar? un adevăr sa statornicit, ca in1 cursul istoriei dealtfel. Că mânala cunoscută ce intervine în evenime­tele istorice nu lasă niceun arbe să crească până în cert că tot ce° câştigă, trecător, prin putere, prin vi­lență şi nedreptate, nu poate rămâne în picioare. Nemţii au ajuns oda până la Volga şi până la toate m rile ce încunjură Europa. Şi a cinci ani ar fi foarte buce şşi poată mântui fora lor, pe­ cea căreia se duce azi războiul. „N’aduce anul ce-aduce cea Cele văzute sunt şi rămân ne­cioase în faţa celor nevăzute lui nu-i este dat să cunoas­tuielile mai înalte decât dur izbeşte cu capul de toţii pereţii de patimile lui. Ceasul mântuirii neamului rovrâ­nesc va bate, când Atotputernicul lv crede că a sosit vremea să bati. „Morile lui Dumnezeu macină înce dar sigur“, spune o vorbă râmai din bătrâni.

Next