Foaia poporului, 1945 (Anul 52, nr. 1-50)
1945-01-01 / nr. 1
Aanul 52 (Serie noae) Nr. 1 LA ANUL NOU, 1945. Exemplarul Lei CEA MAI VECHE FOAIE POPORALĂ, ÎNFIINŢATĂ IN ANUL 139? Apare în fiecare Duminecă sub direcţia unui comitet I&ICRS, in Reg. Pubi. II Tribunului Sibiu sub Nir. 57—1943. Organ al Asociaţiunii „Astra,, Redactor responsabil: Nic. Nicoară-Dobârceanu „ţineţi cu poporul Ca să nu rătăciţi...** Redacţia şi Administraţia SIBIU, Str. Laguna 6. Telefon 83/A Teaca poştală plătită In numerar, conform aprobării Nr. 90.64611943 AN NOU In pragul anului nou războiul băutu e încă cu furie. Nădejdile din cursul verii trecute, că vom intra într’un an al păcii, chiar dela începutul lui, nu s’au împlinit. Prorocciile ce se fac acum sunt toate hotărîte în a ne încredința că totuși anul 1945 va aduce pacea mult dorită prin lumea însângerată şi prăbuşită. Viitorul e în mânile lui Dumnezeu şi de milostivirea lui să ne rugăm, în prag de an nou, să ridice cu o zi mai degrabă greul blestem ce a copleşit lumea, din pricina nebuniei celor mândri şi lacomi la avutul altuia. La sfârşit de an vechiu fiecare popor aruncă o privire asupra rănilor nouă ce le-a primit în cursul anului trecut şi se pipăe cu înfrigurare să vadă unde nu-l doare trupul istovit. Căci nu este popor ale cărui răni să nu se înmulţească cu fiecare zi de continuare a războiului. Neamul nostru românesc a fost dintre cele mai crud încercate, deşi nici mândrie drăcească, nici lăcomie omenească, nu l-a scos din aşezarea lui paşnică, ci viforul pornit de alţii. Nenorocul nostru este cel din veacuri: aşezarea noastră într’un ţinut peste care, de mii de ani, bat toate vânturile turbate, unde se întâlnesc toate încăerările mari dintre neamuri. Şi după cum în natură, când se porneşte o mare vijelie, nu se cruţă nimic, ci totul e culcat la pământ, aşa şi în sângeroasele încăerări dintre popoarele ce visează stăpânia lumii, cele mici, cele nevinovate, nu pot scăpa, ci sunt silite să sângereze un rând cu cele mari. Totuşi, deasupra puterilor brutale ale firii ştim că stăpâneşte o forţă mai mare care poartă grije de lume, şi care după trecerea furtunii, face să crească iar viaţa, să rodească, să biruiască. Cel atotputernic vede, la acest sfârşit de an, că trupul neamului nostru e plin de răni din creştet până în tălpi, şi unde nu sunt răni sunt vânătăi de lovituri grele. El ştie din ce cauză noi am fost siliţi să aducem nenumăratele jertfe, când noi n’am fi dorit decât să trăim în pace în patria noastră, ajunsă în sfârşit, dela 1918, a tuturor românilor. Ştie că nu suntem vinovaţi, de niciuna din nenorocirile ce au căzut asupra omenirii, şi dreptatea Lui nu va suferi ca aceste jertfe să rămână până la urmă zadarnice. Cu speranţa aceasta în siguranţa dreptăţii dumnezeeşti, să intrăm în noul an. Pentru noi ea este mai însemnată, mai de preţ chiar decât sfârşitul războiului. O pace care să ne lase cu toate rănile pe trupul ţării şi al neamului, nu dorim. Mai bine ne continuăm jertfa până se 313. Urare pentru Anul 1945 Mulţi ani, multi bani, Spaimă in duşmani... Viată lungă, Bani in pungă Pe tot anul să o’ajungă! Sănătate, Spor la toate, Ce sunt cu dreptate Şi aşa mai departe... Fericire, norocire, Peste 'ntreaga fire, Bucurie n căsnicie. An cu flori in pălărie! Orgănoase, vaci lăptoase, Gânduri sănătoase Şi fete frumoase... Peşti în baltă, lemn sub baltă Şi-o mândruţă ’naltă. Iarbă multă pe făneţe, Mai multe şi mândre ospeţe Cu iubite fete, Chef la tinereţe Şi la bătrâneţe... Minte ’n şcoală, Carne ’n oală, Sănătate fără boală Piară pofta de-o răscoală! Haine nouă, grâu când plouă Şi un preţ mai mic la ouă, Ca să ne-ajungă şi nouă. Abate din drum puhoiul Şi curmă de grabă războiul Să vină feciorii acasă Să se strângă tofi la masă, Să tremure grinda de chiot şi joc !n ţara aceasta săracă ’n noroc... Fă, Doamne, ca să sporească. Peste ţara românească Dragostea între cei de-un sânge Şi ’ntrun cerc pe toţi îi strânge Precum strângi în teasc boboşii Ca să piară săndăcoşii... Răposatul 1944 „Noi nu avem vreme de urat Căci mai avem la semănat**... Mari frământări politice în Grecia In ultimele zile frământările politice din Grecia însoţite şi de un dureros razboiu civil, au stârnit o atenţie deosebită în toate cercurile politice şi diplomatice internaţionale. In cele din urmă d. Churchil, primul ministru al Marii Britanii, însoţit de d. Eden, ministrul afacerilor externe, s’au văzut siliţi a face o călătorie în capitala Greciei, la Atena, pentru a ajuta la împăcarea celor două tabere — aceea a „ Elias “-iştilor (organizaţia politică de vor lumina zorile viitorului la care avem tot dreptul Şi zările acestea trebue să răsară! LAGÂRBICEANU stânga) şi gruparea guvernamentală, sprijinită de englezi. Pricina care a deslănţuit războiul civil între cele două tabere, greceşti este aceea că „Elias“-iştii doresc organizarea Greciei pe temelii republicane, iar ceilalţi sunt pentru păstrarea monarhiei şi a actualei forme de guvernământ. Ţinându-se o conferinţă a tuturor partidelor, se pare că deocamdată s’a ajuns la numirea unei regenţe, căreia îi revine sarcina, ca împreună cu o comisiune internaţională să conducă plebiscitul (votarea obştei) privitoare la statornicirea pe viitor a nouii forme de guvernare în Grecia. ve aduce anul, ce aduce ceasul Adevărul cuprins în judecata de mai sus s a desprins din experienţa de veacuri a poporului român. Adevărul nu-i numai pentru lucrurile şi întâmplările mărunte, ci se descopere şi în marile întâmplări şi evenimente istorice. ‘ Pentru cei cari trăim azi e deajur să aruncăm o privire asupra desfâşurârii războiului în cei cinci ani scurşi, pentru a întări şi noi vorb rămasă din bătrâni. Da, vedem noi, câ nu aduce anul ce aduce ceasul! Evenimentele nu se petrec aşa cum le prevăd oamenii; luptele nu se desfăşoară aşa cum pornesc căpeteniile armatelor; situaţiile politice nu se limpezesc aşa cum le prevăd diplomaţii ! La tot pasul sar din ascunzişul lucruri neprevăzute, cari schimbă mersul întâmplărilor, cari răstoarnă combinaţiile oamenilor, cari adeseori umplu de uimire şi pe cei mai inţelepţi. E o dovadă aceasta că în desfăşurarea evenimentelor, pe lângi mintea şi voinţa omului, mai este o altă înţelepciune şi o altă voinţă, cau poate răsturna ori ce alcătuire omenească, ori ce rezultat la care omului ii pare intr’un moment dat, ai ajuns. „ Cine, la începutul anului trecut, ar fi putut prevedea situaţia din Europa şi din lumea întreagă, aşa cum ea se vede la sfârşitul lui ? Câte neajunsuri nu au izbucnit în mersul evenimentelor, şi cari le-au dat alt decât cel prevăzut de oameni? Şi e aşa de aproape de omenească să spunem că tot aşvor petrece lucrurile şi în viitor?! numărate necunoscute ne a.scris încă. 'U Dar din cele petrecute până ar? un adevăr sa statornicit, ca in1 cursul istoriei dealtfel. Că mânala cunoscută ce intervine în evenimetele istorice nu lasă niceun arbe să crească până în cert că tot ce° câştigă, trecător, prin putere, prin vilență şi nedreptate, nu poate rămâne în picioare. Nemţii au ajuns oda până la Volga şi până la toate m rile ce încunjură Europa. Şi a cinci ani ar fi foarte buce şşi poată mântui fora lor, pe cea căreia se duce azi războiul. „N’aduce anul ce-aduce cea Cele văzute sunt şi rămân necioase în faţa celor nevăzute lui nu-i este dat să cunoastuielile mai înalte decât dur izbeşte cu capul de toţii pereţii de patimile lui. Ceasul mântuirii neamului rovrânesc va bate, când Atotputernicul lv crede că a sosit vremea să bati. „Morile lui Dumnezeu macină înce dar sigur“, spune o vorbă râmai din bătrâni.