Libertatea Noastră, 1952 (Anul 2, nr. 1-24)

1952-01-01 / nr. 1

2 LIBERTATEA NOASTRA Colţul Agricol îngrijirea Animalelor înainte şi după Fătare Desvoltarea pe care în ultimii ani a luat-o creşterea animalelor ca R. P. M. a f­ăcut ca măreaţa operă de refacere a ţării să se simtă din ce în ce mai mult. Toate acţiunile duse în vederea sporirii nu­mărului de animale, precum şi de îmbunătăţire a raselor existente au avut la temelia lor sprijinul neprecupeţit al Partidului şi al Guvernului. Niciunul dintre ţăranii mun­citori conştienţi nu a lipsit cu animalele de la staţiunile comunale de montă, pe care Statul le-a înzestrat cu cei mai buni reproducători. Iată care sunt, în general, sfaturile după care trebuie să se conducă orice ţăran muncitor care ţine în curtea lui animale, mai ales că în această perioadă cele mai multe femele care au fost date la montă au prins făt, adică au rămas pline. Vacilor şi iepelor pline va trebui să li se rezerve o por­ţiune din grajd unde să stea singure, liniştite. Grajdul va fi spaţios, luminat, curat, bine aerisit dar fără să aibă curenţi, căci altfel ele pot răci foarte repede. Aşternu­tul este bine să se facă din pae de grâu, — deoarece sunt moi, — şi va trebui schimbat zilnic, odată pe săptămână procedându-se la desinfecţie generală cu creo­­lină sau apă de var. Temperatura grajdului să fie potrivită. Uşile adăpostu­lui trebuiesc făcute mai largi, pentru a se evita lovirea sau strivirea pântecelor, atunci când vitele sunt scoase afară la aer. Cu femelele pline va trebui să ne purtăm cu blân­deţe, fără a le lovi sau goni prea repede. In primele luni ale sarci­­nei, curăţenia corporală se va face în mod obişnuit cu peria şi ţesala, afară de ulti­mele 2—3 luni, când se va întrebuinţa numai peria. In timpul iernii, atât vacile cât şi iepele pline trebuesc scoase zilnic la plimbare câte 1-2 ore. O mare atenţie trebuie să dăm alimentaţiei acestor fe­mele pline, pentru că de fel­ cum vom şti să le hrănim va depinde şi desvoltarea viitorului produs ce se va naşte. începând cu luna a 4-a de sarcină, animalele vor trebui să primească hrană de mai bună calitate, bogată în substanţe hrănitoare, deci un fân corespunzător, nemuce­găit, care să poată fi mâncat cu plăcere. Hrana nu trebuie dată în cantităţi prea mari, deoarece umflă stomacul ani­malelor şi îngreunează buna desvoltare a făturui. Dease­­meni, o alimentaţie rău pre­gătită în limpid sarcinei va face ca şi produşii să fie slabi şi rău desvoltaţi. Să nu facem greşeala de a da, în special vacilor pline, borho­turi fermentate sau uruieli mucegăite. Adăparea femelelor pline se va face cu mare grije, apa prea multă producând o apă­sare asupra învelişului în care se află fătul, iar apa prea rece putând provoca adeseori avorturi. Cu o lună înaintea fătării, nu se vor mai da vacilor pline grăunţe în cantităţi prea mari. In raţia lor vom mai pune făină de oase şi sare de bucătărie în părţi egale. Vacile pline trebuesc hrănite şi adăpate de 3 ori pe zi şi cu 60 de zile înainte de fă­tare nu vor mai fi mulse. Ţăranii muncitori cunosc din experienţă data la care va făta vaca. Dacă fătarea s’a făcut normal, după câteva ore se produce şi aruncarea învelitorilor fătului ; dacă fătarea are loc iarna iar vaca, din cauza sforţărilor, este nă­duşită, s’o frecăm bine cu o pânză uscată de sac, s’o aco­perim cu pături şi să-i dăm să bea puţină apă călduţă în care am pus o mână de mălai. După fătare, se va schimba imediat aşternutul. Câteva zile după fătare, vacile vor fi ţinute la grajd să se odih­nească. In primele zile se va da fân puţin dar de bună calitate, iar cantitatea zilnică de hrană se va mări apoi treptat, pentru că după 2 săp­tămâni să ajungă la normal. O alimentaţie la fel de bună va trebui dată şi iepelor pline. O cantitate prea mare de furaje le poate produce umflarea stomacului şi cons­­tipaţia. In primele 6 luni de sarcină, se pot da paie de grâu de primăvară. La sfâr­şitul perioadei de sarcină, este bine a se da iepelor pline sfeclă furajeră sau mor­covi. In U.R.S.S., în alimentaţia iepelor fătătoare se între­buinţează grăunţele încolţite. Adăparea lor se va face cu mare grije, mai ales iarna când apa rece le poate pro­voca avorturi. Iepele pline vor trebui să facă zilnic mişcări uşoare, pentru că astfel vor păstra sarcina mai bine şi vor făta mai uşor. Cu 3 săptămâni înainte de fătare, iepele vor fi scutite de orice sforţări. Pentru că iapa să nu răcească după fătare, e bine s’o fre­căm cu o cârpă aspră şi usca­tă. Două săptămâni după fătare, iapa nu va fi pusă la nici o muncă. Adăpatul iepe­lor se va face cam la 2—3 ore după naştere cu apă căl­duţă, iar cantitatea de ali­mente nu va fi prea mare, înainte de a li se da hrana, iepele pline vor fi mai întâi adăpate. O atenţie deosebită va tre­bui să dăm şi oilor, acum în majoritatea lor pline. Oilor pline nu este recomandabil a li se da numai aceleaşi ali­mente, — spre exemplu co­ceni, — aşa cum se obişnue­şte iarna la noi. Oricare ar şi raţia zilnică, din ea nu trebue să lipsească sarea de bucătărie şi făina de oase. In timpul iernii, când fri­gul este mare şi cum oile nu prea sunt pretenţioase la mâncare, se pot da alimente inferioare, de exemplu pae. Un lucru ce trebue reţinut este adăpatul cu apă caldă în mod obligatoriu, la un ceas după fătare, pentru că oaia să nu răcească. Aceeaş îngrijire atentă va trebui dată şi scroafelor pline. De felul cum vom şti să ne îngrijim în lunile cu sar­cină şi după fătare, va de­pinde starea de sănătate şi producţia lor pentru viitor. Scroafele trebuesc hrănite în aşa fel, încât să fie pregătite pentru fătare şi pentru pro­ducţia de lapte necesară creş­terii purceilor până la înţăr­care. Oricare va fi hrana ce se va da scroafelor pline, din ea nu trebue să lipsească creta, făina de oase şi sarea, atât de necesare pentru vii­toarea desvoltare a purceilor tineri. In timp de iarnă, când lipseşte nutreţul verde, se poate da scroafelor sfeclă tocată, la care se adaugă o jumătate kilogram pleavă de­­ cereale. Este recomandabil­­ a se da şi cartofi fierţi sau opăriţi. In primele 2 luni de sar­cină, alimentaţia va fi cea obişnuită şi abia în ultimele 2 luni atenţia noastră va fi deosebită. Este foarte nime­rit a se da în acest timp tărâţe de grâu, care au darul de a feri scroafele pline de constipaţie. Hrănirea scroa­felor pline se va face de 3 ori pe zi, la aceleaşi ore. In fiecare zi se vor face plim­bări de câte 2—3 ore, iar iarna numai o oră pe zi. Cu 2—3 zile înainte de fătare, scroafele pline nu se vor mai scoate la plimbare. In graj­dul unde va făta scroafa, trebuie să se afle în perma­nență o troacă plină cu apă curată, deoarece după fătare scroafele beau deobicei foarte multă apă. In primele 5—10 ore după fătare, scroafa nu va primi niciun fel de hrană ci i se va pune numai apă la dispoziţie. După acest timp, scroafei este bine să i se dea 200—300 grame tărâţe de grâu sau uruială de ovăz. Uruiala de grâu va spori cel mai mult cantitatea de lapte a scroafei. In toate aceste raţii se vor adăuga, în mod obligatoriu, 20 grame sare de bucătărie, 40 grame cretă şi 20 grame făină de oase. După 5 zile de la fătare, scroafele se vor putea scoate la plim­bare, singure. Să ne îndreptăm toată aten­ţia asupra îngrijirii animale­lor, atât înainte cât şi după fătare. Cu ajutorul U. R. S. S.-ului şi în ţările de democraţie populară se electrifica agricultura Escavatoarele „maşini uriaşe de cărat pământ" primite din U.R.S.S. lucrează pentru Planul Cincinal Lucrările de la Centrala hidroelectrică de pe Volga

Next