Foaia Noastră, 1966 (Anul 10, nr. 1-24)
1966-01-01 / nr. 1
R EA LARGĂ o nouă etapă a „escaladării99 „Acesta este războiul pe care noi îl escaladăm in Vietnam şi ii vom escalada şi mai mult.” Declaraţia aparţine vicepreşedintelui S. U. A., Humphrey, şi a fost făcută in cadrul unei campanii întreprinse de cercurile oficiale americane pentru recrutarea de personal medical şi personal civil afectat conflictului din Vietnam. Ea oglindeşte actuala stare de spirit din cercurile conducătoare americane şi confirmă afirmaţiile tot mai insistente ale presei despre „o nouă etapă” în războiul din Vietnam, pe care Statele Unite intenţionează să o inaugureze. Discuţiile despre „noua etapă” au coincis cu ultima vizită făcută la Saigon de McNamara. După cum se ştie această călătorie, neprogramată în calendarul oficial al Pentagonului, s-a desfăşurat într-o serie de conferinţe ale lui McNamara cu celelalte oficialităţi militare ale S.U.A. din Vietnamul de sud. Aflat la Saigon, titularul Pentagonului a dezvăluit de fapt scopurile reale ale misiunii sale, arătînd că ea ar urmări să studieze faptele existente pentru o angajare sporită a Statelor Unite. El a spus astfel că „bombardamentele aeriene împotriva R. D. Vietnam vor fi continuate cu şi mai multă intensitate” şi in acelaşi timp s-a referit la o sporire a efectivelor militare ale S.U.A. . Observatorii politici americani susţin că recomandările aduse de McNamara din Vietnam ar reprezenta o simplă confirmare a unor planuri elaborate de Pentagon în ultima lună, pentru o serioasă lărgire a războiului dus de Statele Unite împotriva poporului vietnamez. în această direcţie există mărturiile unor comentatori cunoscuţi din presa americană. Drew Pearson scrie astfel în Washington Post că nu de mult la reşedinţa din Texas a preşedintelui Johnson au avut loc „dezbateri secrete cu privire la politică”, interpretate de el ca o consacrare a extinderii amestecului în Vietnam, în acelaşi timp Joseph Alsop, unul dintre ziariştii iniţiaţi în problemele cele mai secrete ale politicii externe americane, scria în New York Herald Tribune. „Ca de obicei în zilele noastre, Administraţia Johnson va intîrzia fără îndoială în a informa ţara asupra a ceea ce s-a hotărît exact la Saigon. Este însă de pe acum cit se poate de limpede că ministrul apărării McNamara a luat hotăriri importante şi putem chiar presupune ce anume hotărîri...” Alsop „presupune” astfel că se prevede o intensificare a bombardamentelor aeriene „de la media de 10 mii tone de bombe lansate pe lună, la media ameţitoare de 40 de mii tone .. Totodată, el vorbeşte despre „evidenţa unei sporiri ulterioare a efectivelor terestre ale S.U.A. la Saigon”. In această ordine de idei, New York Times scria că „la Washington se aşteaptă ca războiul din Vietnam să se transforme într-un conflict de mari proporţii în care cel puţin 350 000 de soldaţi americani să fie angajaţi în luptă”. Ziarul citează o sursă informată potrivit căreia în cursul consultărilor lui McNamara la Saigon a fost examinată posibilitatea creşterii efectivelor americane pînă la aproximativ 400 000 de oameni. In acest scop este luată în considerare mobilizarea a şase divizii şi eventual, după cum afirmă tot Alsop, o înrolare a gărzii naţionale şi a unităţilor de rezervă. Noua etapă a „escaladării”, anunţată, ca de obicei, de presă şi de unele oficialităţi, dovedeşte că în cercurile politice extremiste şi cele militare din Statele Unite se perseverează în continuare pe o linie deosebit de periculoasă de extindere deliberată a războiului. Este ceea ce James Reston scria zilele acestea că se prezintă sub forma unor „dezastre liniştite”. „Americanii, scria el, au trecut de la o forţă mică, de 700 de «consilieri» necombatanţi la o forţă expediţionară de luptă ... Noi am ajuns aici pe etape. In aceste perioade liniştite, consilierii din Vietnam au devenit «asistenţi»; «asistenţii» au pilotat avioanele, dar nu au deservit tunurile; apoi au deservit tunurile dar nu le-au folosit decit atunci cînd au fost atacaţi; apoi au «ripostat» împotriva atacurilor asupra propriilor noastre baze; apoi împotriva atacurilor asupra bazelor sud-vietnameze; apoi s-au angajat în patrulări intense pentru a menţine pe inamic departe de bazele noastre, în cele din urmă, au primit ordinul «Să cerceteze şi să distrugă», să «caute» să localizeze şi să combată inamicul”. Şi Reston conchide: „un fel de fatalism melancolic pare să fi cuprins spiritele” ... Ştirile privind planurile de intensificare a războiului agresiv dus de S.U.A provoacă o îngrijorare firească în cercurile largi ale opiniei publice internaţionale. Din ceea ce scrie presa americană, şi chiar din unele declaraţii oficiale, rezultă că Statele Unite se pregătesc să aprindă flacăra războiului şi în ţările vecine cu Vietnamul, şi anume in Laos şi Cambodgia. Se pare că planurile discutate la Saigon şi pe care McNamara le-a propus iniţial prevăd o extindere a bombardamentelor americane împotriva teritoriilor din Laos controlate de forţele Pater Lao şi a unor teritorii cambodgiene. Purtătorul de cuvînt al Departamentului de State, McCloskey, declară că Statele Unite îşi continuă zborurile de recunoaştere asupra Laosului. Dar nu este vorba numai despre aceasta. New York Herald Tribune, în articolul publicat de Alsop şi menţionat înainte, susţine că se prevede o atacare directă a Laosului „cu consimţămintul tacit al prinţului Suvanna Fumma”. Căutînd să explice aceste noi acţiuni agresive, observatorii politici sunt de părere că ele ar fi determinate de eşecurile pronunţate suferite de Statele Unite în ultimul timp în luptele din Vietnamul de sud. Se are în vedere nu numai aspectul militar al problemei ci totodată implicaţiile sale politico-diplomatice şi bineînţeles serioasa înfrângere pe care au suferit-o încercările S.U.A. de a se prezenta drept adept al „tratativelor” în problema vietnameză. Preşedintele Johnson a reluat ideea „tratativelor” la începutul lunii decembrie. Secretarul de stat Rush a susţinut aceeaşi opinie. Dar în cercurile politice din Statele Unite şi din întreaga lume există sentimentul duplicităţii pe care s-a situat diplomaţia americană. După cum se subliniază la Hanoi (ziarul Nhan Dan) „guvernul american nu a adoptat niciodată o atitudine serioasă în ce priveşte o soluţionare politică corectă a problemei vietnameze”. Intre timp, în Vietnamul de sud forţele patriotice continuă să-şi desfăşoare ofensivele împotriva agresorilor. După o scurtă perioadă de acalmie, unităţile F.N.E. au dezlănţuit noi atacuri puternice în apropierea Saigonului, în apropiere de localitatea Dan Tieng, unde au avut loc săptămîna trecută lupte violente, în vecinătatea bazei Ciu Lai şi în alte zone. Intensificarea acţiunilor agresive americane în Vietnam este condamnată cu indignare de opinia publică internaţională. In numeroase ţări se desfăşoară viguroase acţiuni de protest împotriva acţiunilor şi planurilor S.U.A. de extindere a operaţiilor împotriva poporului vietnamez. In Republica Democrată Vietnam, Ministerul de Externe a dat publicităţii o declaraţie în care se protestează împotriva acţiunilor de escaladare a războiului. în declaraţie se cere să se pună capăt războiului agresiv, să înceteze bombardarea teritoriului R. D. Vietnam şi să se respecte drepturile naționale fundamentale ale poporului vietnamez. FOAIA NOASTRĂ COLABORARE ŞTIINŢIFICĂ MAGHIARO-ROMÂNĂ La Academia Maghiară de Ştiinţe a fost semnat planul de muncă pe anul 1966 al convenţiei de colaborare ştiinţifică dintre Academia Maghiară de Ştiinţe şi Academia Republicii Socialiste România. Planul de muncă a fost semnat de academicianul László Mátrai din partea maghiară, iar din partea română de către academicianul Emil Pop Anglia evită conflictul armat cu Rhodesia Două detalii care fac cît o amplă expunere asupra problemei sud-rhodesiene. Un „om misterios”, client „european independent” (France Presse) a cumpărat 10 000 tone de zahăr din Rhodesia (500 000 lire sterline) care au fost încărcate pe un vas cu destinaţia Statele Unite cu puţin înainte de a fi anunţată decizia guvernului american de a anula importurile de zahăr din această ţară. Ziarul „Sunday Mail” din Salisbury afirmă că afacerea a fost încheiată cu „atît de multă discreţie” încît nici măcar Asociaţia rhodesiană a zahărului nu va putea cunoaşte vreodată numele clientului.. Al doilea detaliu: avioanele engleze trimise să apere pe teritoriul Zambiei instalaţiile hidroelectrice aflate pe teritoriul Rhodesiei, în apropiere de graniţă, sunt de tipul „Javelin” sau, după cum spunea ministrul de externe zambian, „demodate”. Se pune întrebarea: cîţi „oameni misterioşi” operează la ora actuală pentru a face ca aşa-zisele sancţiuni economice să devină doar o acoperire pentru operaţia Smith şi o scuză pentru cei ce nu vor să se compromită direct în această operaţie? O înaltă oficialitate engleză scria într-un ziar că „sancţiunile vor fi în cele din urmă eficace şi nu trebuie să se dea dovadă de nerăbdare dacă acest lucru cere timp”. Deocamdată nu există nici cel mai mic indiciu că măsurile economice luate ar putea răsturna pe Smith. Dimpotrivă, toate faptele arată că „timpul” acordat IW Smith va constitui doar răgazul necesar reorganizării activităţii economice a Rhodesiei astfel încît să se facă faţă, cu ajutorul coaliţiei „misterioase”, tuturor represaliilor economice. Aceasta cu atît mai mult cu cît avioanele ,,Javelin” nu aduc pentru regimul de la Salisbury alt mesaj decît că în ce priveşte intervenţia militară a Angliei nu are a se teme de nimic. De altfel, în acelaşi articol amintit mai înainte înalta oficialitate engleză dădea asigurări ferme: „Noi am indicat clar o dată şi încă o dată că nu vom invada Rhodesia şi nu vom intra în conflict armat cu forţele controlate de regimul ilegal al lui Smith”. Bine că cel puţin i se spune „ilegal”! Mai mult, în articol se precizează că, chiar şi în cazul întreruperii curentului electric furnizat de hidrocentrala Kariba (care lucrează pentru minele de cupru din Zambia), Anglia va folosi diferite mijloace pentru „a para situaţia creată fără însă a provoca vărsare de sînge”. Te pomeneşti că în loc de avioane moderne se va recurge la transportarea de generatoare electrice care să furnizeze energia necesară minelor de cupru. Ar fi interesant de ştiut cum va reacţiona Smith la astfel de „represalii”. în lumina acestor fapte este explicabil de ce Organizaţia Unităţii Africane a replicat cu atîta vehemenţă dînd glas hotărîrii statelor membre de a obţine răsturnarea lui Smith chiar cu preţul forţei şi în primul rînd al forţei statelor africane. N. L. ATAC ÎMPOTRIVA AMERICANILOR La Saigon patrioţii din Vietnamul de sud au atacat o cazarmă a soldaţilor americani. în urma atacului 14 soldaţi americani şi-au pierdut viaţa, iar 129 au fost răniţi, în clişeu. Cazarma şi maşinile distruse ale americanilor