Foaia Noastră, 1966 (Anul 10, nr. 1-24)

1966-01-01 / nr. 1

R­ EA LARGĂ o nouă etapă a „escaladării99 „Acesta este războiul pe care noi îl escaladăm in Vietnam şi ii vom escalada şi mai mult.” Declaraţia aparţine vicepreşe­dintelui S. U. A., Humphrey, şi a fost făcută in cadrul unei campanii întreprinse de cercurile oficiale americane pentru recru­tarea de personal medical şi per­sonal civil afectat conflictului din Vietnam. Ea oglindeşte ac­tuala stare de spirit din cercu­rile conducătoare americane şi confirmă afirmaţiile tot mai in­sistente ale presei despre „o nouă etapă” în războiul din Vietnam, pe care Statele Unite intenţionează să o inaugureze. Discuţiile despre „noua etapă” au coincis cu ultima vizită fă­cută la Saigon de McNamara. După cum se ştie această călăto­rie, neprogramată în calendarul oficial al Pentagonului, s-a desfă­şurat într-o serie de conferinţe ale lui McNamara cu celelalte oficialităţi militare ale S.U.A. din Vietnamul de sud. Aflat la Saigon, titularul Pentagonului a dezvăluit de fapt scopurile reale ale misiunii sale, arătînd că ea ar urmări să studieze faptele existente pentru o angajare spo­rită a Statelor Unite. El a spus astfel că „bombardamentele ae­riene împotriva R. D. Vietnam vor fi continuate cu şi mai multă intensitate” şi in acelaşi timp s-a referit la o sporire a efectivelor militare ale S.U.A. . Observatorii politici americani susţin că recomandările aduse de McNamara din Vietnam ar re­prezenta o simplă confirmare a unor planuri elaborate de Pen­tagon în ultima lună, pentru o serioasă lărgire a războiului dus de Statele Unite împotriva popo­rului vietnamez. în această di­recţie există mărturiile unor co­mentatori cunoscuţi din presa americană. Drew Pearson scrie astfel în Washington Post că nu de mult la reşedinţa din Texas a preşedintelui Johnson au avut loc „dezbateri secrete cu privire la politică”, interpretate de el ca o consacrare a extinderii ames­tecului în Vietnam, în acelaşi timp Joseph Alsop, unul dintre ziariştii iniţiaţi în problemele cele mai secrete ale politicii ex­terne americane, scria în New York Herald Tribune. „Ca de obicei în zilele noastre, Admi­nistraţia Johnson va intîrzia fără îndoială în a informa ţara asu­pra a ceea ce s-a hotărît exact la Saigon. Este însă de pe acum cit se poate de limpede că minis­trul apărării McNamara a luat hotăriri importante şi putem chiar presupune ce anume ho­­tărîri...” Alsop „presupune” astfel că se prevede o intensificare a bom­bardamentelor aeriene „de la media de 10 mii tone de bombe lansate pe lună, la media ame­ţitoare de 40 de mii tone .. Totodată, el vorbeşte despre „evidenţa unei sporiri ulterioare a efectivelor terestre ale S.U.A. la Saigon”. In această ordine de idei, New York Times scria că „la Washington se aşteaptă ca răz­boiul din Vietnam să se trans­forme într-un conflict de mari proporţii în care cel puţin 350 000 de soldaţi americani să fie an­gajaţi în luptă”. Ziarul citează o sursă informată potrivit căreia în cursul consultărilor lui McNamara la Saigon a fost examinată posi­bilitatea creşterii efectivelor a­­mericane pînă la aproximativ 400 000 de oameni. In acest scop este luată în considerare mobili­zarea a şase divizii şi eventual, după cum afirmă tot Alsop, o înrolare a gărzii naţionale şi a unităţilor de rezervă. Noua etapă a „escaladării”, anunţată, ca de obicei, de presă şi de unele oficialităţi, dovedeşte că în cercurile politice extre­miste şi cele militare din Statele Unite se perseverează în conti­nuare pe o linie deosebit de periculoasă de extindere delibe­rată a războiului. Este ceea ce James Reston scria zilele aces­tea că se prezintă sub forma unor „dezastre liniştite”. „Ame­ricanii, scria el, au trecut de la o forţă mică, de 700 de «consi­lieri» necombatanţi la o forţă expediţionară de luptă ... Noi am ajuns aici pe etape. In aceste perioade liniştite, consilierii din Vietnam au devenit «asistenţi»; «asistenţii» au pilotat avioanele, dar nu au deservit tunurile; apoi au deservit tunurile dar nu le-au folosit decit atunci cînd au fost atacaţi; apoi au «ripostat» îm­potriva atacurilor asupra pro­priilor noastre baze; apoi împo­triva atacurilor asupra bazelor sud-vietnameze; apoi s-au anga­jat în patrulări intense pentru a menţine pe inamic departe de bazele noastre, în cele din ur­mă, au primit ordinul «Să cerce­teze şi să distrugă», să «caute» să localizeze şi să combată ina­micul”. Şi Reston conchide: „un fel de fatalism melancolic pare să fi cuprins spiritele” ... Ştirile privind planurile de in­tensificare a războiului agresiv dus de S.U.A provoacă o îngri­jorare firească în cercurile largi ale opiniei publice internaţionale. Din ceea ce scrie presa america­nă, şi chiar din unele declaraţii oficiale, rezultă că Statele Unite se pregătesc să aprindă flacăra războiului şi în ţările vecine cu Vietnamul, şi anume in Laos şi Cambodgia. Se pare că planurile discutate la Saigon şi pe care McNamara le-a propus iniţial prevăd o extindere a bombarda­mentelor americane împotriva teritoriilor din Laos controlate de forţele Pater Lao şi a unor teritorii cambodgiene. Purtătorul de cuvînt al Departamentului de State, McCloskey, declară că Sta­tele Unite îşi continuă zborurile de recunoaştere asupra Laosului. Dar nu este vorba numai despre aceasta. New York Herald Tri­bune, în articolul publicat de Alsop şi menţionat înainte, susţi­ne că se prevede o atacare di­rectă a Laosului „cu consimţă­­mintul tacit al prinţului Suvanna Fumma”. Căutînd să explice aceste noi acţiuni agresive, observatorii po­litici sunt de părere că ele ar fi determinate de eşecurile pro­nunţate suferite de Statele Unite în ultimul timp în luptele din Vietnamul de sud. Se are în ve­dere nu numai aspectul militar al problemei ci totodată implica­ţiile sale politico-diplomatice şi bineînţeles serioasa înfrângere pe care au suferit-o încercările S.U.A. de a se prezenta drept adept al „tratativelor” în proble­ma vietnameză. Preşedintele Johnson a reluat ideea „tratati­velor” la începutul lunii decem­brie. Secretarul de stat Rush a susţinut aceeaşi opinie. Dar în cercurile politice din Statele Uni­te şi din întreaga lume există sentimentul duplicităţii pe care s-a situat diplomaţia americană. După cum se subliniază la Hanoi (ziarul Nhan Dan) „guvernul american nu a adoptat niciodată o atitudine serioasă în ce pri­veşte o soluţionare politică co­rectă a problemei vietnameze”. Intre timp, în Vietnamul de sud forţele patriotice continuă să-şi desfăşoare ofensivele împo­triva agresorilor. După o scurtă perioadă de acalmie, unităţile F.N.E. au dezlănţuit noi atacuri puternice în apropierea Saigonu­­lui, în apropiere de localitatea Dan Tieng, unde au avut loc săptămîna trecută lupte violente, în vecinătatea bazei Ciu Lai şi în alte zone. Intensificarea acţiunilor agre­sive americane în Vietnam este condamnată cu indignare de opi­nia publică internaţională. In numeroase ţări se desfăşoară vi­guroase acţiuni de protest îm­potriva acţiunilor şi planurilor S.U.A. de extindere a operaţiilor împotriva poporului vietnamez. In Republica Democrată Viet­nam, Ministerul de Externe a dat publicităţii o declaraţie în care se protestează împotriva ac­ţiunilor de escaladare a războiu­lui. în declaraţie se cere să se pună capăt războiului agresiv, să înceteze bombardarea teritoriului R. D. Vietnam şi să se respecte drepturile naționale fundamen­tale ale poporului vietnamez. FOAIA NOASTRĂ COLABORARE ŞTIINŢIFICĂ MAGHIARO-ROMÂNĂ La Academia Maghiară de Ştiinţe a fost semnat planul de muncă pe anul 1966 al convenţiei de colaborare ştiinţifică din­tre Academia Maghiară de Ştiinţe şi Academia Republicii Socialiste România. Planul de muncă a fost semnat de academicianul László Mátrai din partea maghiară, iar din partea română de către academi­cianul Emil Pop Anglia evită conflictul armat cu Rhodesia Două detalii care fac cît o amplă expunere asupra proble­mei sud-rhodesiene. Un „om misterios”, client „eu­ropean independent” (France Presse) a cumpărat 10 000 tone de zahăr din Rhodesia (500 000 lire sterline) care au fost încărcate pe un vas cu destinaţia Statele Unite cu puţin înainte de a fi anunţată decizia guvernului ame­rican de a anula importurile de zahăr din această ţară. Ziarul „Sunday Mail” din Salisbury afirmă că afacerea a fost în­cheiată cu „atît de multă discre­ţie” încît nici măcar Asociaţia rhodesiană a zahărului nu va pu­tea cunoaşte vreodată numele clientului.. Al doilea detaliu: avioanele engleze trimise să apere pe te­ritoriul Zambiei instalaţiile hi­droelectrice aflate pe teritoriul Rhodesiei, în apropiere de gra­niţă, sunt de tipul „Javelin” sau, după cum spunea ministrul de externe zambian, „demodate”. Se pune întrebarea: cîţi „oa­meni misterioşi” operează la ora actuală pentru a face ca aşa-zi­­sele sancţiuni economice să devi­nă doar o acoperire pentru ope­raţia Smith şi o scuză pentru cei ce nu vor să se compromită di­rect în această operaţie? O înaltă oficialitate engleză scria într-un ziar că „sancţiunile vor fi în cele din urmă eficace şi nu trebuie să se dea dovadă de nerăbdare dacă acest lucru cere timp”. Deo­camdată nu există nici cel mai mic indiciu că măsurile econo­mice luate ar putea răsturna pe Smith. Dimpotrivă, toate faptele arată că „timpul” acordat IW Smith va constitui doar răgazul necesar reorganizării activităţii economice a Rhodesiei astfel în­cît să se facă faţă, cu ajutorul coaliţiei „misterioase”, tuturor represaliilor economice. Aceasta cu atît mai mult cu cît avioanele ,,Javelin” nu aduc pentru regi­mul de la Salisbury alt mesaj decît că în ce priveşte interven­ţia militară a Angliei nu are a se teme de nimic. De altfel, în acelaşi articol amintit mai înain­te înalta oficialitate engleză dă­dea asigurări ferme: „Noi am indicat clar o dată şi încă o dată că nu vom invada Rhodesia şi nu vom intra în conflict armat cu forţele controlate de regimul ilegal al lui Smith”. Bine că cel puţin i se spune „ilegal”! Mai mult, în articol se precizează că, chiar şi în cazul întreruperii cu­rentului electric furnizat de hidrocentrala Kariba (care lu­crează pentru minele de cupru din Zambia), Anglia va folosi di­ferite mijloace pentru „a para situaţia creată fără însă a pro­voca vărsare de sînge”. Te po­meneşti că în loc de avioane moderne se va recurge la trans­portarea de generatoare electrice care să furnizeze energia nece­sară minelor de cupru. Ar fi interesant de ştiut cum va reac­ţiona Smith la astfel de „repre­salii”. în lumina acestor fapte este explicabil de ce Organizaţia Uni­tăţii Africane a replicat cu atîta vehemenţă dînd glas hotărîrii statelor membre de a obţine răs­turnarea lui Smith chiar cu pre­ţul forţei şi în primul rînd al forţei statelor africane. N. L. ATAC ÎMPOTRIVA AMERICANILOR La Saigon patrioţii din Vietnamul de sud au atacat o cazarmă a soldaţilor americani. în urma atacului 14 soldaţi americani şi-au pierdut viaţa, iar 129 au fost răniţi, în clişeu. Cazarma şi maşinile distruse ale americanilor

Next