Noi, românii din Ungaria, 1992 (Anul 2, nr. 1-52)
1992-01-10 / nr. 1-2
NOI 10 IANUARIE 1992 r Din cuprins: Ministrul culturii din România la Budapesta Ultimele zile ale anului au însemnat multă animaţie în viaţa politică şi diplomatică, în acest context ocupă un loc distins vizita efectuată de Ludovic Spiess, ministrul culturii din România la Budapesta. Eminentul artist de talie mondială, azi ministru în România, a discutat şi cu reprezentanţii de frunte ai minorităţii române din Ungaria. (Pag. a 5-a) Intelectuali - intelectualitate Ce înseamnă să fii intelectual - dar şi ce înseamnă o intelectualitate, drept categorie socială, este o problemă mai actuală ca oricînd, asupra căreia meditează dr. Gheorghe Santău, abordînd această temă din mai multe aspecte. Scrierea concludentă trebuie să dea de gîndit, stîrnind reflecţii multiple. (Pag. a 6-a) Limbajul poetic eminescian... ... este şi azi un izvor de delectare artistică şi învăţătură a limbajului ales, inegalabil de frumos. Despre acest lucru ne convinge profesorul dr. Victor Iancu prin articolul ilustrativ pentru „Limba noastră”. (Pag. a 7-a) Învâţâmîntul nostru prin oglinda conştiinţei noastre Titlul puţin cam lung dezbate însă o temă de maximă actualitate, într-o accepţiune logică, acomodată condiţiilor de învăţămînt din Chitighaz, prin prisma profesoarei Florica Santău. (Pag. a 8-a) Am constituit o societate culturală... ... ne informează Lucia Borza, scriind despre constituirea Societăţii Culturale a Românilor din Budapesta. Scopuri şi ţeluri, năzuinţe şi planuri se conturează într-un cadru al speranţei încrezătoare. (Pag. a 16-a) împarati cu tri ficiori... ... este o poveste din Chitighaz care poate să satisfacă atît gustul cititorilor tineri, cît şi al cititorilor iubitori ai folclorului valoros şi autentic. (Pag. a 30-31-a) Gheorghe Botye Redacţia:5701 Gyula. Petőfi tér 2. Pf.: 95. Telefon: 766/62-607,61-789. Telex: 83-460. Editor responsabil: József Horn, director general Editura: Hírlapkiadó Vállalat, 1085 Budapest Vili, Blaha Lujza tér 3. Tiparul: Mozi Nyomda Leányvállalat, 5600 Békéscsaba, Luther u. 5/b. Director responsabil: György Garai Index: 25291 Saptaminal al Uniuni Románk* din Ungaria. Redactor-şef: Alexandru Holopan Colectivul de redacţie: Eva Ruja Bányai, Edda Illyés, Theriu Juhász, Ştefan Oroian redactor responsabil, Ana Radies Repisky Tehnoredactare computerizată: REZONANTE AVE MARIA! AVE CAESAR! Ca în orice an, luna decembrie şi sărbătorile de iarnă copleşesc oamenii cu emoţii puternice, multiple. Nerăbdare şi curiozitate, aşteptare şi plăcere, entuziasm şi precipitaţie, toate aceste sentimente se învălmăşesc într-un vîrtej ameţitor - dar de obicei plăcut de ameţitor. Fiindcă în faţa pomului de Crăciun cu toţii ne simţim iarăşi copii, ne simţim buni, sănătoşi, fericiţi, încrezători... Sfîrşitul anului 1991 a fost asemănător şi totuşi deosebit. Dacă cu doi ani în urmă am stat cu emoţie în faţa televizorului şi al aparatelor de radio, urmărind evenimentele dramatice din România, de astă dată ropotul armelor din ţara vecinilor de la miazăzi ne-a tulburat în permanenţă. Iar neliniştea noastră nu putea fi însemnată de numeroasele posturi de radio care transmiteau cîntece de Crăciun şi concerte festive. Pentru mine, „Ave Maria’’ de Gounod sau Schubert înseamnă întotdeauna o revelaţie. Să-l ascult pe Pavarotti sau pe Silvia Sass este întotdeauna o sărbătoare a sufletului. Precum şi „Stille Nacht’’ sau „ O Tannenbaum”, cîntat de băieţii cu voci de arhangheli ai corului Wiener Sängerknaben înseamnă minunea Crăciunului. Ei, în zilele trecute, aceste voci de aur nu m-au liniştit. Ave Maria a sunat emoţionant, m-au trecut fiorii. Dar nu numai fiorii minunii artistice m-au copleşit, ci şi emoţiile neliniştii, ai nesiguranţei. Fiindcă posturile de radio şi canalele diferitelor societăţi de televiziune au emis nu numai muzică paşnică, armonioasă, linştitoare de sărbători, ci şi ştiri. Ştiri sumbre, ştiri deprimante, ştiri dezolante. Numărul tot mai mare al cetăţenilor din Iugoslavia învecinată care nu mai au nici casă, nici masă, creşterea numărului de refugiaţi e dezolant, iar imaginea unor soldaţi, care în tranşee şi-au făcut pom de Crăciun, agăţînd de el grenade şi patroane de puşcă a fost de-a dreptul zguduitoare. Măcelul, bombardamentele, prăpădul permanent, iraţional m-a uimit, minimalizînd pînă şi necazurile noastre zilnice... Nu m-am dezmeticit numai cînd am văzut şirul imaginilor transmise din Parlament, unde „deştepţii noştri” au discutat iarăşi despre noi impozite, noi legi ale asigurării sociale, noi posibilităţi de a ne sugruma existenţa - nici aşa prea uşoară. Semnificatia blîndă a unui cîntec - Ave Maria - s-a înnegurat de umbra altui salut dur şi agresiv - Ave Caesar - morituri de salutant! Ne reîntoarcem în antichitate? Dăm uitării veacuri de progres?! -ilda- 2