Foia de Agricultură Practică, 1859 (Anul 2, nr. 7-10)
1859-07-01 / nr. 7
1061 limitele legistații au pusu în stăpănirea mea; amu rescumpăratu, deci, de o mie de ori pentru odată pămăntul ce vă ceremu, și prin urmare, nu vă mai suntemu datori cu nimică și nici nu vă mai dămu ceva; înse au zisu: voiu vita totu că tu amu plătitu pănă acumu, nu voiu pune la cocotelă robiea mea, perderea muncei de viecuri a străbuniloru mei, horoperiile ce tirania vostră au făcutu trupului și sufletului meu, astăzi vrau se cumpăra de la noi capitalul ce nu puteți a mi lu lua, ca arta să mă scapu de această rentă vecinică care mă șerbește pe vecie. „Așadar împroprietărirea țeraniloru nu este, cumu o pretindu privilegiații, nici o despoiere care să samine cu aceea ce au eserciatu boierii asupra rezeșilor, nici o lege agrarie, ci curatu numai o substituire a dreptului realu de posesie, dreptului nominalu de proprietate, prin mijlocirea cumpărărei rentei. (Din Apestionu esonomișeu des Ringhiraptes Danp'iennes.) Opinia dlui A. G. Golescu. Spre a respunde la o broșură anonimă, întitulată „starea socială din Principatele Dunărene, broșură ce calomniea mișcarea din 1848 a Romhiei, D. Golescu au publicatu în Paris, în limba francesă, scrierea „despre dărămarea șerbiei din Principatele Dunărene.” D. Golescu crede că chestiunea servagiului primeasă și resumele„ pre toate celelalte, vetr” că ea singură assigureasă viitorul politicu a lu țerei; și că fără dănea toate celelalte avorteasă din pricina lipsei de razimu în marea maesă a poporului. Chestiunea servagiului este, clară, cea mai mare și cea mai importantă din tote acele politice și sociale ce se agitasă în mijlocul nostru. Olmenii care sunt de idea această și carii au îmbrățoșatu cu căldură mișcarea nacională din 1848 nu au fostu boierii cei mari, ci cățira numai din aceștia împreună cu toți boierii cei mici și cu totă mases Oamenii poporului. din 1848 n'au fostu nici comuniști, nici socialiști, nici împărțitori, ci au fostumli alinte de toate nacionali și politici. Mișcarea acestora trebuie a fise razime pe reforme sociale, după cumu s' cunoscutu această nevoie de toți oamenii politici carii știu foarte bine că păzirea libertăților naționale nu se pote încredința de căiu gloatei poporului.. Instinctul acestuia au găsit resunetu în inima Omeniloru dela 1848. Patrioții romăni dela 1848 au crezutu că șerbia țeranului este isvorul din care au tote relele și tote nenorocirile țerei. Șerbe țeranilor s'au susținutu în țeară de cătră străini, carii cu dănea au perdutu neatărnarea nacioală. Boierii noștri au cunoscutu această pricină de prăpădenie ce au moștenit'o, după cumu au mărturisitu la 1746 și 1740, ca unu blăstămu de la strămoși. Grecii s'au folosit de această mărturisire și au căutatu a'și atribui meritul de a emancipa pe țerani. grecii cu fățărnicie au pusu în locul sărvațiului absolutu o șerbie cunoscută supt nume de regimele urbarie . Acestu regimne serbește o parte din pămăntul boierilor în folosul țeranilor și supune pe aceștia supt o îndoită apăsare. Urbariul au ruinatu țeranii, au despopuratu țeara și au stinsu toată virtutea de patrie. Guvernămăntul celu mai bunu din lume nu pote se facă nimică împrotiva riciului radicalu alu sistemului urbarialu și împrotiva avusurilor ce sunt nedeslipite da dănsul. De acea regulamentul organicu, adoptăndu urbariul, n'au făcutu altă decătu se continuese regimele împilărei, eăcăndul cu multu mai păgubitoriu pentre țerani de cătu ce nu fusese mai 'nainte supă Domnii fanarioți. Ispita făcută supt regulamentu au dovedit că și supt domnii pămănteni continuinduse regimele impusu de Greci în viecul al IIIle, n'au datu decătu resultate funcere. De aceea patrioții din 1848 nu au putut se conservesc regiunile urbariulu, care putea să șteargă și cele mai de pe urmă respirații ale independinței nacionale. Ei, dară, după pilda ce li s'au datu la 1746, și la 1831, au recunoscutu și au proclamatu anticul dreptu. asupra ținerei pămăntului ce posădau de atătea viucuri. Ei au recunoscutu totu odată și dreptul feudalu ce era cășligul proprie- zes-.