Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)

1889-05-28 / nr. 1

AiHlL 11 1, (S5) Un !No. 10 bani. Apare Joia şi Duminica. Administraţia la Tipografia Lucrătorilor Români Asociaţi laşi DuiliMtiL£& Mai 1SS9, *■ ANUNCIURI. Pagina IV 20 1». rândul . IV 30. „ Inseefiim­ şi reali»i Rândul b ....50. Iaşi, în 27 mai 1889. APA ÎN PIUA. Junimiştii, nu numai la guvern, dar în oposiţie, ţin a dovedi lumei, cu Şi­ ce preţ, că sunt o adevărată paj­işte pe capul acestei ţări. ■ Isbutind, prin c­a piezişe, a pune lâna pe putere, făr’a avea încrederea t­rei, făr’a avea vr’un partid sau făr’a nstitui, cel puţin, un grup politic cu dacioi în ţară, cu un program de evernament bine determinat , afară ■Sră de vestita petiţie de la Iaşi, care­­fost activitatea acestor domni, în timp­­ un an de di­e cât au deţinut pu-I rea, pr­in graţia Regelui? Care le-au şi reformele şi îmbunătăţirile în­­oduse? Care le-a fost actele memi­­torii prin cari­ au căutat să se reco­mande, pe viitor, încrederei naţiunei ? Totă activitatea lor s’a ţărmurit nu­m­ai In intrigi de culise, în tripotage eschine, în temeneli şi prosternări la c­epţile tronului, numai şi numai pen­­u a se putea mănţine la artere. Chiar de la început am spus juni­miştilor că bunele graţii ale palatului nu sunt proptele destul de tăvi pentru susţinea un guvern impopular, care o are încrederea ţărei. Şi predice­­rea nostră s’a realisat. După un an e svârcoliri spasmotice, ei au călrut, încă într’un mod ruşinos, ne lăsând l» amintire » trecerei lor pe la guvern cât sporirea datoriei publice, gho­­­dituri patriotice ca afacerea Goetz, egerile lor curate, înecarea rescolei itenilor în sânge şi acte pe cât de arbitrare, pe atât şi de revo­tătore. Şi, într’un întreg an de guvernă­­tent junimist, ţara ntr s’ă putut­ alege u nimic alta de cât cu pagube şi ma­­jinale, şi morale, ţinută fiind, sau an­iireg, pe loc, în calea, progresului. Se cre­­a, odată cu căderea juni­­m­ştilor, că totă acesta comedie va în­­sta şi că ţara, scăpată de guvernele ersonale, intrata în calea ei normală, a recâştiga timpul perdut. Erore mare. Junimiştii, dacă n’au lucrat absolut imic cât timp au fost la guvern, nu or fă­lese nici pe alţii să lucreze. Furioşi de ruşinosa lor cădere, ei au hotărât să facă o oposiţie siste­­matică guvernului d-lui Lascar Catar­iu — care ar avea pete buna-voinţă ă facă ceva — şi au şi pus în execu­­tune hotărârea lor. Mai ântâi, ei au hotărât să ţie Ca­mera în loc, printr’o serie nesfârşită de nterpelări, cere de care mai ridiculil, pentru a îndepărta, cât mai mult, pu­nerea budgetului în discuţiunea Ca­merei. In curând însă epuisând subiectile interpelărilor, aşa caraghilze cum erau bili, recurseră la altă tactică. De­şi budgetul pe anul acesta fi­nanciar e propria lor operă, de­şi el a fost cu de amănuntul discutat şi modificat de comisiunea budgeteră, în care partizanii actualului guvern nu erau în majoritate, junimiştii s’au ho­tărât să facă o opoziţie sistematică la votarea budgetului şi să dispute acest teren de lupta guvernului, palmac cu pal­mac. Şi, secondaţi de câţi­va liberali ca şi de cei unul sau doi radicali din Ca­meră,­­şi-au pus hotărârea în execu­ţie ne, aşa că, de­şi Camera a lucrat, aprope fără întreru­pere, o sessiune de şapte luni de zile — lucru ne­mai­pomenit încă în analile parlamentare — de­şi diurnele mandatarilor naţiunei au absorbit, in acest timp, o bună parte din banii contribuabililor, cari­ ar fi putut fi întrebuinţaţi pentru alte scopuri, mult mai folositore ţărei de­cât intrigile junimiste, budgetul n’a fost votat nici până astă-z­i. Credem că acest scandal p­arlamen­­tar ar trebui să înceteze o dată şi toţi omenii de bine sunt datori a lucra in acest sens. Din doue una : Dacă guvernul actual nu are încre­derea ţărei, în genere, şi a Parlamen­tului, în special, n’are de cât opoziţia să-l răsturne. Dacă are acestă încredere, atunci la ce atâtea piedici, la ce atâta întârziere în votarea budgetelor pe cari ţar­a aş­teaptă să le vadă votate cu un mo­ment mai curând ? Nu pretindem să se acorde guver­nului actual budgetele, în bloc, fără nici o discuţie, după cum Camera tre­cută a făcut greşala a le acorda ju­nimiştilor. Din contra, cerem ca ele să fie dis­cutate, dar discutate într uo mod demn şi serios, dar nu din spiritul de ran­­cună. A mai continua să se bată apa în piuă, după cum s-a bătut de la no­vembre şi pănă astă-ţ­i, e mai mult de­cât o greşală, e chiar o crimă, de care cei vinovaţi vor trebui să’şi dea samă înaintea alegătorilor. Primăria de Iaşi. III. In numerile trecute am arătat un numer de taxe ilegale ce se percep de cătră pimăria locală, în detrimentul co­­ntrolului şi în paguba cetăţenilor, căci ei sunt aceia cari plătesc la urma Urmei obiectele de consumaţiune, cari se scumpesc din causa acestor taxe i­­legale şi a pedicilor ce se pun liberii desvoltări a comerciului. Am demonstrat pănă la evidenţă a­­ceste nelegiuiri cari s’au făptuit din trei cause : 1. Că legile şi regulamentele co­munale fiind făcute la diferite epoce, se contrariază unele pe altele şi cu le­gile organice constituţionale, promul­gate posterioramente regulamentelor vechi. Unele sunt din timpul lui Răz­­van-Vodă! Acestea nu sunt cunoscute nici de cetăţeni, nici de consilieri şi, nefiind codificaţi, abia se pot găsi prin dosarele colbăite şi fese de vechime pe care le posedă primăria, în archiva sa, un adevărat muzeu de antichităţi. 2. Că acele regulamente, făcute în diferite timpuri şi de diferite capaci­tăţi eforiceşti, sunt pline de lacune, contrarietăţi şi chichiţe. 3. Că edilii cari s'au succedat la comună, mai cu samă cei actuali, pun un mare zel, într’adevăr, la aplicarea lor, dar lucrează în contra intereselor comunei, despoind pe comercianţi şi cetăţeni. Am alis şi o repetăm : este absolută nevoie de a se reciti tote legile pen­tru taxe. Este un lucru elementar că taxele mari sunt un stimulent puternic pen­tru contrabandă şi ele se încasează cu mari dificultăţi. Deci, trebuesc numai­de­cât proporţionate. Dar să continuăm a desvolta o altă serie de taxe ilegale şi vexatorii. După lege, mărfurile care trec tran­sit, fiind împachetate, sunt supuse u­­nei verificări cu declaraţiunea. (Vei fi regulam, percepem tax. com. Art. 81). Art. 81 mai prevede apoi că: „iden­titatea mărfurilor espediate transit vor fi asigurate prin plumbuirea coletelor; numărul plum­burilor, pentru fie­care colet, nu vă putea fi mai mare de­cât patru. Comercianţii vor avea facultatea de a întruni, prin legături, două sau mai multe colete sau saci întro singură po­vară; în asemenea cas plumburiii nu se vor pune pe fie­care colet sau sac în parte, ci pe coletul format prin întru­nirea lor Ce se întâmplă însă? Prin regula­ment, prevertându-se că se va plăti 25 bani de fie­care plumb, primăria a gă­sit nimerit să speculeze şi cu plum­burii?, dând ordin, tot prin ajutorul de primar d. P. Niţescu ca, iu contra dis­­posiţiunilor categorice ale regulamen­tului, să se aplice pe fie-care pachet diintr’un colet patru plumburii Mai mult de cât atâta. Pănă la des­tituirea d-lui P. Niţescu, se plumbuia fie-care căpăţină de zahar!.... Cine se îndoeşte de aceste revoltă­tor© nelegiuiri, n’are de cât să cerce­teze şi să se informeze la biurourile de percepţie. Dar să trecem mai departe. Pentru fote mărfurile şi liquidele, sub curent de a se verifica identitatea lor cu facturile şi declaraţiile, se în­casează taxa de cantariat şi cotit. Măr­furile destinate a trece transit se asi­­gurează cu plumbi ! ! Pentru ce se face acesta? Oare în cărţile de trăsură şi în facturi mărfurile nu sunt verificate de vamă, pentru cantitate şi greutate? Până dem­arji, se făcea şi o altă spe­­culaţiune mai spoliatori©. Negustori­lor, cari introduce­au liquide, li sa cerea o declaraţi­une scrisă, conform art. 80 din regulament, cerând­u-li-se să indice câtă cantitate au. Unul declara, de pildă, că are 100 litruri aproximativ. Se optia îndată şi, dacă se gasea mai pu­ţin, era obligat să plătească conform declaraţiunei, pentru că nu se putea încassa mai puţin de cât declara, chi­tanţa de încassare trebuind să cores­pundă cu decl­araţia, pentru ca să nu se impute perceptorului că comite vre-o fraudă! Dacă cura­va era mai mult, se confisca marfa, pentru că a făcut o declaraţie falsă ! Aceste sunt fapte constante. Ori şi cine se pote convinge cetind plânge­rile comercianţilor şi hotărîrea comu­nei, prin care se revine asupra aces­tei disposițiuni medievale. Numai după intervenirea d-lui preș

Next