Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)
1889-05-28 / nr. 1
AiHlL 11 1, (S5) Un !No. 10 bani. Apare Joia şi Duminica. Administraţia la Tipografia Lucrătorilor Români Asociaţi laşi DuiliMtiL£& Mai 1SS9, *■ ANUNCIURI. Pagina IV 20 1». rândul . IV 30. „ Inseefiim şi reali»i Rândul b ....50. Iaşi, în 27 mai 1889. APA ÎN PIUA. Junimiştii, nu numai la guvern, dar în oposiţie, ţin a dovedi lumei, cu Şi ce preţ, că sunt o adevărată pajişte pe capul acestei ţări. ■ Isbutind, prin ca piezişe, a pune lâna pe putere, făr’a avea încrederea trei, făr’a avea vr’un partid sau făr’a nstitui, cel puţin, un grup politic cu dacioi în ţară, cu un program de evernament bine determinat , afară ■Sră de vestita petiţie de la Iaşi, carefost activitatea acestor domni, în timp un an de die cât au deţinut pu-I rea, prin graţia Regelui? Care le-au şi reformele şi îmbunătăţirile înoduse? Care le-a fost actele memitorii prin cari au căutat să se recomande, pe viitor, încrederei naţiunei ? Totă activitatea lor s’a ţărmurit numai In intrigi de culise, în tripotage eschine, în temeneli şi prosternări la cepţile tronului, numai şi numai penu a se putea mănţine la artere. Chiar de la început am spus junimiştilor că bunele graţii ale palatului nu sunt proptele destul de tăvi pentru susţinea un guvern impopular, care o are încrederea ţărei. Şi predicerea nostră s’a realisat. După un an e svârcoliri spasmotice, ei au călrut, încă într’un mod ruşinos, ne lăsând l» amintire » trecerei lor pe la guvern cât sporirea datoriei publice, ghodituri patriotice ca afacerea Goetz, egerile lor curate, înecarea rescolei itenilor în sânge şi acte pe cât de arbitrare, pe atât şi de revotătore. Şi, într’un întreg an de guvernătent junimist, ţara ntr s’ă putut alege u nimic alta de cât cu pagube şi majinale, şi morale, ţinută fiind, sau aniireg, pe loc, în calea, progresului. Se crea, odată cu căderea junimştilor, că totă acesta comedie va însta şi că ţara, scăpată de guvernele ersonale, intrata în calea ei normală, a recâştiga timpul perdut. Erore mare. Junimiştii, dacă n’au lucrat absolut imic cât timp au fost la guvern, nu or fălese nici pe alţii să lucreze. Furioşi de ruşinosa lor cădere, ei au hotărât să facă o oposiţie sistematică guvernului d-lui Lascar Catariu — care ar avea pete buna-voinţă ă facă ceva — şi au şi pus în executune hotărârea lor. Mai ântâi, ei au hotărât să ţie Camera în loc, printr’o serie nesfârşită de nterpelări, cere de care mai ridiculil, pentru a îndepărta, cât mai mult, punerea budgetului în discuţiunea Camerei. In curând însă epuisând subiectile interpelărilor, aşa caraghilze cum erau bili, recurseră la altă tactică. Deşi budgetul pe anul acesta financiar e propria lor operă, deşi el a fost cu de amănuntul discutat şi modificat de comisiunea budgeteră, în care partizanii actualului guvern nu erau în majoritate, junimiştii s’au hotărât să facă o opoziţie sistematică la votarea budgetului şi să dispute acest teren de lupta guvernului, palmac cu palmac. Şi, secondaţi de câţiva liberali ca şi de cei unul sau doi radicali din Cameră,şi-au pus hotărârea în execuţie ne, aşa că, deşi Camera a lucrat, aprope fără întrerupere, o sessiune de şapte luni de zile — lucru nemaipomenit încă în analile parlamentare — deşi diurnele mandatarilor naţiunei au absorbit, in acest timp, o bună parte din banii contribuabililor, cari ar fi putut fi întrebuinţaţi pentru alte scopuri, mult mai folositore ţărei decât intrigile junimiste, budgetul n’a fost votat nici până astă-zi. Credem că acest scandal parlamentar ar trebui să înceteze o dată şi toţi omenii de bine sunt datori a lucra in acest sens. Din doue una : Dacă guvernul actual nu are încrederea ţărei, în genere, şi a Parlamentului, în special, n’are de cât opoziţia să-l răsturne. Dacă are acestă încredere, atunci la ce atâtea piedici, la ce atâta întârziere în votarea budgetelor pe cari ţara aşteaptă să le vadă votate cu un moment mai curând ? Nu pretindem să se acorde guvernului actual budgetele, în bloc, fără nici o discuţie, după cum Camera trecută a făcut greşala a le acorda junimiştilor. Din contra, cerem ca ele să fie discutate, dar discutate într uo mod demn şi serios, dar nu din spiritul de rancună. A mai continua să se bată apa în piuă, după cum s-a bătut de la novembre şi pănă astă-ţi, e mai mult decât o greşală, e chiar o crimă, de care cei vinovaţi vor trebui să’şi dea samă înaintea alegătorilor. Primăria de Iaşi. III. In numerile trecute am arătat un numer de taxe ilegale ce se percep de cătră pimăria locală, în detrimentul controlului şi în paguba cetăţenilor, căci ei sunt aceia cari plătesc la urma Urmei obiectele de consumaţiune, cari se scumpesc din causa acestor taxe ilegale şi a pedicilor ce se pun liberii desvoltări a comerciului. Am demonstrat pănă la evidenţă aceste nelegiuiri cari s’au făptuit din trei cause : 1. Că legile şi regulamentele comunale fiind făcute la diferite epoce, se contrariază unele pe altele şi cu legile organice constituţionale, promulgate posterioramente regulamentelor vechi. Unele sunt din timpul lui Răzvan-Vodă! Acestea nu sunt cunoscute nici de cetăţeni, nici de consilieri şi, nefiind codificaţi, abia se pot găsi prin dosarele colbăite şi fese de vechime pe care le posedă primăria, în archiva sa, un adevărat muzeu de antichităţi. 2. Că acele regulamente, făcute în diferite timpuri şi de diferite capacităţi eforiceşti, sunt pline de lacune, contrarietăţi şi chichiţe. 3. Că edilii cari s'au succedat la comună, mai cu samă cei actuali, pun un mare zel, într’adevăr, la aplicarea lor, dar lucrează în contra intereselor comunei, despoind pe comercianţi şi cetăţeni. Am alis şi o repetăm : este absolută nevoie de a se reciti tote legile pentru taxe. Este un lucru elementar că taxele mari sunt un stimulent puternic pentru contrabandă şi ele se încasează cu mari dificultăţi. Deci, trebuesc numaidecât proporţionate. Dar să continuăm a desvolta o altă serie de taxe ilegale şi vexatorii. După lege, mărfurile care trec transit, fiind împachetate, sunt supuse unei verificări cu declaraţiunea. (Vei fi regulam, percepem tax. com. Art. 81). Art. 81 mai prevede apoi că: „identitatea mărfurilor espediate transit vor fi asigurate prin plumbuirea coletelor; numărul plumburilor, pentru fiecare colet, nu vă putea fi mai mare decât patru. Comercianţii vor avea facultatea de a întruni, prin legături, două sau mai multe colete sau saci întro singură povară; în asemenea cas plumburiii nu se vor pune pe fiecare colet sau sac în parte, ci pe coletul format prin întrunirea lor Ce se întâmplă însă? Prin regulament, prevertându-se că se va plăti 25 bani de fiecare plumb, primăria a găsit nimerit să speculeze şi cu plumburii?, dând ordin, tot prin ajutorul de primar d. P. Niţescu ca, iu contra disposiţiunilor categorice ale regulamentului, să se aplice pe fie-care pachet diintr’un colet patru plumburii Mai mult de cât atâta. Pănă la destituirea d-lui P. Niţescu, se plumbuia fie-care căpăţină de zahar!.... Cine se îndoeşte de aceste revoltător© nelegiuiri, n’are de cât să cerceteze şi să se informeze la biurourile de percepţie. Dar să trecem mai departe. Pentru fote mărfurile şi liquidele, sub curent de a se verifica identitatea lor cu facturile şi declaraţiile, se încasează taxa de cantariat şi cotit. Mărfurile destinate a trece transit se asigurează cu plumbi ! ! Pentru ce se face acesta? Oare în cărţile de trăsură şi în facturi mărfurile nu sunt verificate de vamă, pentru cantitate şi greutate? Până demarji, se făcea şi o altă speculaţiune mai spoliatori©. Negustorilor, cari introduceau liquide, li sa cerea o declaraţiune scrisă, conform art. 80 din regulament, cerându-li-se să indice câtă cantitate au. Unul declara, de pildă, că are 100 litruri aproximativ. Se optia îndată şi, dacă se gasea mai puţin, era obligat să plătească conform declaraţiunei, pentru că nu se putea încassa mai puţin de cât declara, chitanţa de încassare trebuind să corespundă cu declaraţia, pentru ca să nu se impute perceptorului că comite vre-o fraudă! Dacă curava era mai mult, se confisca marfa, pentru că a făcut o declaraţie falsă ! Aceste sunt fapte constante. Ori şi cine se pote convinge cetind plângerile comercianţilor şi hotărîrea comunei, prin care se revine asupra acestei disposițiuni medievale. Numai după intervenirea d-lui preș