Fulgerul, 1911-1912 (Anul 4, nr. 1-52)
1911-11-07 / nr. 1
ANUL IV No. 1 ABONAMENTE Pe an . Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul III 30 „ Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. 8 lei. 4 „ Un număr 10 bani. Luni 7 Noemmbrie 1911 ABONAMENTE Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » Inserţiuni şi reclame ♦ 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT Apare in fiecare Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ aşi Strada Ştefan cel Mare 4. Cu numărul acesta „Fulgeril“ păşeşte în al patrulea an, existenţei sale. Şi pentru cine ir moaşte greutăţile ce are de înhnpinat un ziar care nu se bije pe sprijinul vreunui partid poitic sau macar pe acel al unor oameni bine-voitori, trei ani .O apariţie regulată, fără greş, asamnă ceva. Sprijinul bine-voitor pe care ctitorii noştri ni l-au dat până cum, şi care a asigurat existenţa aestui ziar, e o dovadă că el ţepere o lipsă simţită şi că am mitt a ne face datoria. E Tari pe această credinţă, păşim I' încredere în al patrulea an al I'istenfei noastre, cu hotărârea i? a ne face datoria aşa cum v-am făcut-o şi până astăzi, de a nu cruţa rău!, fără nici o con- Uderaţie de partid sau de persane şi de a releva binele, ori? unde ar veni el. Neavând nici adversari de comutut nici prieteni de aparat, vom intinua a merge pe calea ade i rului şi a dreptăței. Redacfia Şovinism Muntenesc Cu toate că au trecut 50 de ani ( ‘ la închierea tovărăşiei dintre ■oldoveni şi Munteni, fraţii de pîste Milcov nu numai că n au ui- o deosebirea ce exista între asociţi, dar, în şovinismul lor, cauta, săpa mai adâncă brazda de marcare între ei şi noi. Tot ce Muntean, după principile lor, trebue favorizat, trebue Sălţat. Tot ce nu poartă marca muntenismului şi mai cu deosebiri marca bucureştenismului, trefle înjosit, anihilat. I La toate ministerile domneşte ; eiaşi mentalitate. Muntenii au ■ ate favorurile, lor li se dau totslujbele, cu ei se împănează tate administraţiile Ţărei, şi, nu- mai acolo unde’i desăvârşită ne■itinţă a se face altfel, încap şi Moldovenii. I Unde însă şovinismul munte- U3SC atinge culmea, sunt ministerele de finance şi cel de războiu. I* La administraţiile financiare, la jgr editul agricol, la Regia monohlurilor Statului şi ţnai cu samăle vămi, slujbele sunt îmbâcsite ■3 Munteni, iar Moldovenii sunt lăsaţi pe cel din urmă plan, ca a c^ncea roată la căruţă. I Am văzut la vămi numindu-se IIispectori oameni cu desăvârşire trăiri de cunoştinţe în materie mmala, oameni cu desăvârşire ignoranţi, cari au avut însă meritul a trece prin biurourile ministerului de finance, unde nu se ţineau decât de intrigi şi de linguşiri, şi trecându-se peste drepturile funcţionarilor de carieră, cari muncesc câte de 20—30 ani, în mod inteligent prin vămi, dar cari au păcătui de a nu fi papugii de Bucureşti şi nici macar Munteni. La ministerul de războiu, lucrurile se prezintă în mod şi mai îngrijitor încă . Ofiţeri capabili şi destonici, cari au dat dovezi şi de buni administratori şi de pricepuţi conducători ai trupei, sunt lăsaţi să mucegăească uitaţi câte în vr’un colţ de provincie, pentru motivul că sunt Moldoveni, dar nulităţi patente, cari însă au meritul de a se fi născut dincolo de Milcov şi norocul de a se bucura de protecţia cutărui sau cutărui om politic, sunt avansaţi cu răpegiunea electricităţei, la cele mai înalte ranguri ale comandamentului. Mai cu samă proporţia avansărilor de la rangul de căpitan înainte, e izbitoare între Munteni şi Moldoveni. Această stare de lucruri nu poate fi decât păgubitoare armatei, şi prin urmare siguranţei Statului român. Mulţime de ofiţeri capabili, cari ar putea fi de mult folos Ţărei, dezgustaţi sau atingând limita de vrâstă, părăsesc rândurile armatei şi se retrag în viaţa privată. Unde vom ajunge cu acest nenorocit sistem de favoritism pentru unii şi de nedreptăţire pentru alţii? Nu cred oare reprezentanţii Ţărei, aleşi de partea de dincoace de Milcov, că s’ar cuveni să intervie, cu toată energia, în cauză şi să caute a curma acest rău care periclitează consolidarea Statului român? Nu se va găsi oare deputatul sau senatorul moldovan care să dea semnalul de alarmă? şi în interesul tuturor, cum d. e. ca fiecare avocat să stea în biuroul seu şi să aştepte clienţii, totuşi vedem în fiecare zi, de la carele 9 dimineaţă, în sălile judecătoriilor de ocoale şi a tribunalelor câte 10—15 avocaţi, tineri şi bătrâni, întovărăşiţi fiecare de câte un telal, cari trag de mânecă pe bieţii înpricinaţi spre co şi angaja câte-un avocat de ocazie, şi de aici se naşte o concurenţă aşa de scandaloasă, încât onorarul se reduce,, pănă la un leu. E dlar de datoria avocaţilor cari ţin la demnitatea lor şi la prestigiul corpului din care fac parte, ca să se gândească la măsurile salutare ce treime luate spre a scoate tineritul din mocirla în care a căzut şi a pune frâu apucăturilor unor bătrâni cari au alunecat pe o pantă mai uricioasă decât acea a tineritului nevoiaş. In timpul din urmă mai multe ziare au arătat, rând pe rând, rările în cari sufere corpul avocaţilor, cu fapte precise, aşa că, fără a le mai repeta, rămâne ca toate acestea să se discute în congres şi să se fie măsuri în consecinţă, pentru îndreptare. Să sperăm că, acest congres va aduce roadele dorite şi nu se va sfârşi numai cu un banchet şi cu discursuri goale. Congresul avocaţilor Astăzi şi mâne are loc marele congres al avocaţilor din Ţară. Chestiunile ce se vor dizbate sunt de o însemnătate capitală, faţă cu înmulţirea numărului avocaţilor, care a atras după sine o concurenţă nereală şi face de scade zi cu zi prestigiul corpului. E dar neaparat trebuitor ca desbaterile şi rezoluţiile ce se vor lua să fie de aşa natură, încât să lecuiască rănile de cari sufăr astăzi avocaţii. In adevăr, deşi este o lege pentru avocaţi, care prevede măsuri serioase Doctorul C. Lippe A plecat de la noi după 50 ani de practică medicală. A venit în Ţară odată cu Nemţii şi Polonii cari s’au stabilit aici. A plătit însă aceasta cu preţul multor sacrificii. A fost cel mai bun practician. Primii zece ani s-a ocupat cu moşitul. Această branşă a medicinei i-a adus, însă, o mulţime de neplăceri şi de două ori a fost sub stare de acuzare, fiind închis la penitenciar, de unde numai prin mari jertfe s a putut elibera. A studiat la Lemberg şi a nostrificat diploma în Bucureşti. A fost cel mai abil medic pentru copii, având darul de a diagnostica diferitele boli numai privind pe unii bolnavi, aprofundandu-se ind resturile lor. A colindat prin toate mahalalele, niciodată în trăsură, sacrificându-se pentru micii suferinzi. Viaţa i-a fost amărâtă prin perderea fiului seu. El e o figură istorică prin faptul că a funcţionat ca cel întăi preşedinte al congresului sionist din Basel. A fost un talmudist şi un filosof de valoare. L-am văzut citind, pănă în ultimele zile, toate epocile de ştiinţă şi de medicină, şi nu reprezenta tipul medicului învechit şi scos din modă. A suferit mult, fiind chiar bătut de un evreu botezat şi de multe ori batjocorit în stradă de cei pe cari i-a smuls din ghiarele morţei. Acum un an, a avut marea durere de a perde pe soţia sa, care, în tot timpul vieţei, i-a fost o tovarăşă credincioasă. A plecat tăcut, plângând, neîntovărăşit de cât de câţiva prieteni şi numai de trei colegi. Intr’un mic orăşel din Austria, aproape un sat ţărănesc, am văzut un medic serbându-şi jubileul de 25 ani de practică medicală. Toţi locuitorii, cu femeile şi copii au făcut ovaţii medicului şi familiei sale, cu muzica în frunte, şi-au iluminat casele, au oficiat un serviciu divin la biserică şi au înmânat medicului 100 de galbeni. La noi, l-au trimis de două ori la puşcărie... Se cuvenea ca cineva din partea oficialităţii să vie la gară pentru acela care, timp de cinci decenii, a salvat sute de copii, chiar şi fără onorariu. Sic transit gloria mundi ! Voi vizita pe acest martir bătrân în vara anului viitor. Dr. GOLDENSTEIN Scad proporţiile Când cu inaugurarea statuei lui Mihail Kogălniceanu, liberalii lansasă ştirea că, cel mai târziu pănă la 15 octombre, vor ţinea în Iaşi o formidabilă întrunire publică, la care va asista toată suflarea liberală din Ţară, cu şeful ei cu tot. A trecut 15 octombre şi evenimentul n’a avut loc. Se zicea că el a fost amânat pentru ziua de 30 octombre, când iarăşi a fost din nou amânat. De astă dată se zice că întrunirea se va ţinea la 18 noembre, dar în proporţii cu mult mai meschine. La ea nu vor participa decât liberalii din localitate, cărora şeful le va face distinsa onoare de a veni şi a le cuvânta. Noi însă, cam cunoaştem sentimentele ce le hrăneşte laşului d. Ionel Brătianu, suntem sceptici şi tare ne îndoim devenirea sa la Iaşi la ultima dată fixată. In aşa împrejurări, bănuim că proporţiile întrunirei vor fi scăzute încă. Ea se va ţinea, poate, la club, fără şeful suprem şi fără şeful local, căruia nu-i prea place să ştie scările clubului, cu oratori de alde I. Botez, Sârbovici, Săndulescu, etc. Psichologia politică (Urmare) Psichologia politică se formează din materiale deosebite, din cari principalele sunt: psichologia individuală, psichologia mulţimei, şi în fine aceia a raselor. Profesorii învăţământului nostru politic consideră, desigur, aceste cunoştinţe ca foarte nefolositoare, căci ele nu se găsesc menţionate în nici unul din programele lor. La şcoala de ştiinţe politice pare că chiar se ignorează existenţa acestor noţiuni. Nu-i straniu să auzi că cutare a fost primit şi recunoscut ca doctor în ştiinţele politice, fără că acel cineva să fi auzit vreodată vorbind de unele cunoştinţe, cari sunt considerate ca baza politicei? Câteva date tradiţionale formează singurul bagaj psichologic al unor mediocri oameni politici. Ei se găsesc, din această cauză, absolut dezorientaţi în faţa unor probleme noi de o importanţă oarecare şi despre care rutina lor, singură, nu le dă nici o indicaţiune şi nu le arată nici o soluţiune. Impulsiunile mişcătoare a diferitelor partide, devenind călăuza lor, greşelile ce le comit, în astfel de împrejurări, sunt nenumărate. Lista chiar limitată a acestora ar fi prea lungă pentru a număra greşelile comise în aceşti din urmă ani. Greşală periculoasă de psichologie a fost separaţiunea bisericei de stat, acordându-se clericilor o independenţă şi o putere pe care cei mai catolici din Regi n’ar fi putut-o tolera. Greşală fundamentală de psichologie sunt principiile noastre de educaţiune cu totul diferite de acele cari au condus Germania spre a realiză toate progresele sale ştiinţifice, industriale şi economice. Greşala de psichologie, un mare număr din legile noastre cu pretenţiuni umanitare. * Greşală de psichologie, mereu, această utopică speranţă de a reface societăţile prin decrete şi a crede că un popor poate să