Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1912-11-05 / nr. 1

ANUL V No. 19 Un număr­­ 10 bani. ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 _ ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul . HI 30 „ „ Inserţiunî şi reclame 50 bani rândul. ai ZIAR INDEPENDEN Apare în fie­care Luni-----­Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefanu^1 UMar^ 4. L­uni o ixperiore izi* ABONAMENTE Pe an Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. 8 lei 4 » Pentru Cititori Cu numărul acesta «Fulgerul» Ipăşeşte în al cincilea an al exis­­­tenţei sale. I Nu putem începe noul nostru Ian, fără aduce călduroasele noas- I tre mulţumiri numeroşilor noştri cititori a căror sprijin numai a a­­­sigurat regulata apariţie a ziaru­lui nostru. Ne­având nici prieteni de apa­rat, nici duşmani de combătut cu ori­ce preţ, «Fulgerul» va conti­nua şi pe viitor a ţinea numai ca­lea bună a adevărului şi a drep­­tăţei, biciuind fără cruţare răul, ori de unde ar porni, şi scoţând în evidenţă meritul real. Ca şi în trecut, binele obştesc şi interesul general vor fi singura pârghie care ne va mişca. Ne place a crede că, în aseme­nea condiţiuni, bine-voitorul con­curs al cititorilor noştri nu ne va lipsi, pentru a asigura mai depar­te regulata apariţie a acestui ziar, a căruia existenţă de patru ani, datorită numai sprijinului cititori­lor sei, e o dovadă că «Fulgerul» acopere un gol simţit, după cum e dovadă că am ştiut să ne fa­cem datoria. Redacţia. Drepturile noastre în Balcani­ ­. Independenţa Românilor din Balcani. Dacă noi, cei din România, am avut, în trecut, tot dreptul umanitar şi intere­sul civilizator să pregătim pentru inde­pendenţă pe Greci, Sârbi­a şi Bulgari, fă­când pentru aceasta sacrificii nu numai de bani şi de sânge, dar, ceva mai de samă încă , riscând, în aparenţă, viitorul naţional al Românilor din Balcani, cu a­­tât mai mult ne-am păstrat acelaş drept şi pentru aceşti Români, cărora ştim şi vom şti să le pregătim cu atât mai mult independenţa naţională, de cum am fă­cut-o pentru celelalte neamuri creştine de-acolo. Realizarea independenţei Neamului nos­tru din Balcani dorim s’o facem făr’a căşuna vr’o pagubă în dreptul real al celorlalte neamuri, şi anume, nelăsând ca aceste neamuri, scoase din minţi prin uşoarele succese militare câştigate acum contra Turciei, să încalce ţinuturile ro­mâneşti (numească-se acestea ast­fel, sau aromâne, cuţovlache, ţinţare, etc.) după cum nici Românii nu trebue să în­calce pe cele greceşti, sârbeşti sau bul­găreşti. Dreptul nostru întru apararea fraţilor noştri Români din Balcani e sfânt, căci provine din obligaţia de neam şi şi cu atât mai impunător pentru o acţiune urgentă, cu cât, prin forţa lucrurilor i-am lăsat pe aceşti fraţi ai noştri tocmai la urmă, odată cu Albanezii, când - la caz de ne­voie noi toţi urmaşii Romei—vom mo­dela definitiv atât independenţa reciprocă a diverselor neamuri din Balcani, cât şi Marea Confederaţie O­rient-Europeană din­tre ele. Acuma este momentul când noi, cei din România, trebue să primim de la a­­lianța celor trei state balcanice (escep­­tăm pe Muntenegru) un salut de recu­noştinţă pentru tot ceea ce, în trecut, Ţara noastră a făcut pentru dezrobirea lor şi să ne trimeată declaraţiunea greco­­sârbo-bulgară că asupra Neamului Ro­mân din Balcani vor revărsa compen­­zaţiile a tot binelui ce România l-a făcut pănă acum pentru neatârnarea popoare­lor creştine din Balcani. Şi dacă aceste trei state balcanice nu vor înţelege obligaţia ce-o a­u faţă de noi şi de fraţii noştri din Balcani, atunci va trebui să înceapă acţiunea puternică a celor 18 milioane din care ai format Neamul nostru. PRO DOMO In Ţara noastră se petrec, la lu­mina zilei, lucruri ne mai­pomenite. Avem guvern la cârmă fără şef, de­oare­ce preşedintele con­siliului de miniştri nu i de­cât un simplu membru al partidului con­servator, iar şeful partidului con­servator democrat un simplu mi­nistru. Socot că, pentru demnitatea u­­nui şef de partid, această situaţie nu-i de loc măgulitoare, căci nu-i de admis — chiar atunci când se face o conlucrare — ca şeful real să fie pus sub prezidenţia altora, fără ca, prin aceasta, să se aducă o jignire întregului său partid. In cazul când venirea d-lui P. P. Carp la putere a fost nedreaptă, trebuia ca Acela care l-a adus să fie tras la răspundere, şi, dacă nu­­ răspunzător, toate prerogativele ce i le acordă Constituţia să fie res­trânse. Altmintrelea suveranitatea naţională cade şi nu trebue să în­găduim nimănui să-şi bată joc de poporul acesta. Dacă statele balcanice au re­purtat victorii peste victorii în contra Turcilor, faptul se dato­­reşte numai suveranităţii naţio­nale, căci fie­care om în parte ştie ceia ce are de făcut , pe când la noi alegerile sunt o parodie, ca şi toate partidele politice ce urmează succesiv la putere. Noi Românii nu mai putem pune nici o bază pe oamenii noştri politici sub domnia Regelui Carol I. Din momentul ce voinţa noastră e stăpânită de voinţa Altuia, nu să mai poate vorbi de libertate şi democraţie şi nu se poate spune că Suveranul aparţine Ţărei ca o repreze­ntaţiune vie a Constituţiu­­nei sale. Un singur om a fost, în timpul din urmă, care şi-a putut forma un partid puternic pe baza prin­­cipiilor democratice, dar şi pe a­cesta Coroana l-a înjosit şi l-a compromis în faţa opiniei publice. Faţă cu aceste împrejurări şi faţă cu modul în care se vor face alegerile viitoare, nu putem spune că Ţara va fi reprezentată în Par­lament, cu toate unanimităţile ce poate să le obţie guvernul actual, căci adevăratul partid al Ţărei nu se compune din speculanţi şi linguşitori, cari amăgesc mulţimea la cluburi şi prin întruniri publice. Dar ori­ cât de mare ar fi nu-­ mărul sofiştilor ce înconjoară di­nastiile, şi ori­ cât de mare ar fi puterea acestora faţă de societate, ei nu vor putea râpi Poporului Suveran dreptul la viaţă. * fc. PAUCISMULTA 1 _j Nimic fără Duhul sfânt. ..U „M. EMINESCU'T C stere. (Discurs rostit la clubul - — ■“ - i liberal din localitate), DdUkM Când discursul l-ai rostit, a fost lumea fermecată, Dar acei cu judecată. Spun , că şeful, a vorbit, De pe lumea ceia­l­altă. Buletinele de vot De­sigur că, pentru acei ce se aleg ca reprezentanţi ai Naţiunei, in Cor­purile Legiuitoare, contra voinţei gu­vernului, mandatul de deputat sau de senator e o sarcină ce reclamă sacri­ficii, în loc de a fi o sursă producă­toare de foloase materiale, de avan­taje realizate prin stăruinţă făcute pe la ministere şi înaltele autorităţi din capitală, prin tripotaje şi prin a­faceri patriotice necurate. Se pare însă că aceasta nu era de ajuns a garanta partidele politice con­tra candidaţilor independenţi, şi, pen­tru realizarea acestei garantări, par­tidul liberal, sub pretextul de a asigura secretul votului, a făcut Statul să se dedea la speculă cu buletinele de vot. Şi s­capul a fost atins, căci, astă­zi, numai candidaţii impuşi de cluburile politice, cari dispun de fonduri elec­torale, sau cei cu dare de mână îşi pot îngădui luxul de a candida la alegeri, costul buletinelor, exorbitant de mare, fiind o pedică reală pentru cei cu punga mai puţin bine garni­sită. Oare aceasta însamnă dreptate şi democraţie? De ce cărţile de alegători să fie gratuite, de ce chiar călătoria alegă­torilor pe c. f. r. să fie gratuită în timpul perioadei electorale, iar pentru buletinele de vot Statul să perceapă o taxă, şi încă o taxă speculatoare ? Nu constitue oare acest fapt o mă­sură vexatoare, luată cu intenţia de a înlătura din alegeri o sumă de oa­meni inteligenţi şi doritori de a şi sa­crifica timpul şi munca pentru binele public. Nu evidenţiază această măsură do­rinţa de a îndepărta de la viaţa po­litică numeroase elemente de valoare, cu atât mai de valoare cu cât le re­pugnă a purta zgarda cutărui sau cutârui club politic ? D. Take Ionescu, care se pretinde a fi quintesenţa democratismului din Ţara românească, are cuvântul. D. C. Stere şi Colegiul I D. C. Stere proporanistul, ţărănistul, a început să întoarcă spatele democraţiei, şi nu fără motiv binecuvântat. Principiile ce le-a afişat pănă astă­zi îl indicau, în alegerile pentru Cameră, să candideze la colegiul ţărănesc, d-sa pre­tinzând a avea în deosebită dragoste ţă­rănimea. Cu toate acestea s’a păzit, ca dracu de tămâe, sa fie consequent acestei in­­dicaţiuni, ştiind prea bine că’şi-a mâncat lefteria faţă cu alegătorii colegiului III de când, făgăduindu le pământ de hrană, te-a dat, în schimb, pământ de vecinică odihnă. Şi părăsind pe rurali, credeţi că d. Stere s’a mulţumit să se facă simplu târgovăţ? Ţî-ai găsit ! D-sa vrea să’şi deie aere de mare boer şi, sub aripa protectoare a guvernului, şi în special a fostului seu cartelat, trage nă­dejde să se aleagă la colegiul I. In acest scop a şi pornit, apostoleşte, în vizite electorale. Tare ne temem însă că alegătorii a­­cestui colegiu îi vor cânta vechiul refren: Giaba vii, giaba te duci, numai rupi nişte papuci! şi-l vor trânti cel puţin un balotaj, cu tot avantajul de a nu avea contracandidat. Contrarul ar fi să dezesperăm de indepen­denţa celui mai independent colegiu din Ţară, căci ce artă ar putea însemna a­­legerea d-lui Sterea la colegiul I, de­cât că marii proprietari şi alegătorii titraţi— cu prezumţiune deci de cultură—plătesc mai puţin de­cât ruralii, în chestie de independenţă politică şi de tărie de ca­racter ? Mârzescu-Meisner Intre cei cari solicită încrederea alegă­torilor colegiului 2 de Cameră, stau faţă în faţă d-nii Gh. Gh. Mărzescu şi C. Meisner. Cel întâi se prezintă în luptă cu pro­priile sale forţe—sprijinul ce i-l dă clu­bul din care face parte fiind iluzoriu­ — cel de-al doilea se prezintă sub scutul protector al poliţiei. Intre aceşti candidaţi, pentru alegătorul colegiului 2 de Iaşi, care totdeauna a dat dovadă de discernământ,—dus adese­ori chiar pănă la îndărătnicie, când admi­nistraţia sa încercat să’i violenteze con­ştiinţa,—alegerea nu va fi greu de făcut. Ce reprezintă d. Meisner în acest oraş? Care-i alegătorul colegiului 2 de Ca­meră căruia să’i fi făcut cea mai neîn­semnată îndatorire?

Next