Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)
1912-11-05 / nr. 1
ANUL V No. 19 Un număr 10 bani. ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 _ ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul . HI 30 „ „ Inserţiunî şi reclame 50 bani rândul. ai ZIAR INDEPENDEN Apare în fiecare Luni-----Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefanu^1 UMar^ 4. Luni o ixperiore izi* ABONAMENTE Pe an Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. 8 lei 4 » Pentru Cititori Cu numărul acesta «Fulgerul» Ipăşeşte în al cincilea an al existenţei sale. I Nu putem începe noul nostru Ian, fără aduce călduroasele noas- I tre mulţumiri numeroşilor noştri cititori a căror sprijin numai a asigurat regulata apariţie a ziarului nostru. Neavând nici prieteni de aparat, nici duşmani de combătut cu orice preţ, «Fulgerul» va continua şi pe viitor a ţinea numai calea bună a adevărului şi a dreptăţei, biciuind fără cruţare răul, ori de unde ar porni, şi scoţând în evidenţă meritul real. Ca şi în trecut, binele obştesc şi interesul general vor fi singura pârghie care ne va mişca. Ne place a crede că, în asemenea condiţiuni, bine-voitorul concurs al cititorilor noştri nu ne va lipsi, pentru a asigura mai departe regulata apariţie a acestui ziar, a căruia existenţă de patru ani, datorită numai sprijinului cititorilor sei, e o dovadă că «Fulgerul» acopere un gol simţit, după cum e dovadă că am ştiut să ne facem datoria. Redacţia. Drepturile noastre în Balcani . Independenţa Românilor din Balcani. Dacă noi, cei din România, am avut, în trecut, tot dreptul umanitar şi interesul civilizator să pregătim pentru independenţă pe Greci, Sârbia şi Bulgari, făcând pentru aceasta sacrificii nu numai de bani şi de sânge, dar, ceva mai de samă încă , riscând, în aparenţă, viitorul naţional al Românilor din Balcani, cu atât mai mult ne-am păstrat acelaş drept şi pentru aceşti Români, cărora ştim şi vom şti să le pregătim cu atât mai mult independenţa naţională, de cum am făcut-o pentru celelalte neamuri creştine de-acolo. Realizarea independenţei Neamului nostru din Balcani dorim s’o facem făr’a căşuna vr’o pagubă în dreptul real al celorlalte neamuri, şi anume, nelăsând ca aceste neamuri, scoase din minţi prin uşoarele succese militare câştigate acum contra Turciei, să încalce ţinuturile româneşti (numească-se acestea astfel, sau aromâne, cuţovlache, ţinţare, etc.) după cum nici Românii nu trebue să încalce pe cele greceşti, sârbeşti sau bulgăreşti. Dreptul nostru întru apararea fraţilor noştri Români din Balcani e sfânt, căci provine din obligaţia de neam şi şi cu atât mai impunător pentru o acţiune urgentă, cu cât, prin forţa lucrurilor i-am lăsat pe aceşti fraţi ai noştri tocmai la urmă, odată cu Albanezii, când - la caz de nevoie noi toţi urmaşii Romei—vom modela definitiv atât independenţa reciprocă a diverselor neamuri din Balcani, cât şi Marea Confederaţie Orient-Europeană dintre ele. Acuma este momentul când noi, cei din România, trebue să primim de la alianța celor trei state balcanice (esceptăm pe Muntenegru) un salut de recunoştinţă pentru tot ceea ce, în trecut, Ţara noastră a făcut pentru dezrobirea lor şi să ne trimeată declaraţiunea grecosârbo-bulgară că asupra Neamului Român din Balcani vor revărsa compenzaţiile a tot binelui ce România l-a făcut pănă acum pentru neatârnarea popoarelor creştine din Balcani. Şi dacă aceste trei state balcanice nu vor înţelege obligaţia ce-o au faţă de noi şi de fraţii noştri din Balcani, atunci va trebui să înceapă acţiunea puternică a celor 18 milioane din care ai format Neamul nostru. PRO DOMO In Ţara noastră se petrec, la lumina zilei, lucruri ne maipomenite. Avem guvern la cârmă fără şef, deoarece preşedintele consiliului de miniştri nu i decât un simplu membru al partidului conservator, iar şeful partidului conservator democrat un simplu ministru. Socot că, pentru demnitatea unui şef de partid, această situaţie nu-i de loc măgulitoare, căci nu-i de admis — chiar atunci când se face o conlucrare — ca şeful real să fie pus sub prezidenţia altora, fără ca, prin aceasta, să se aducă o jignire întregului său partid. In cazul când venirea d-lui P. P. Carp la putere a fost nedreaptă, trebuia ca Acela care l-a adus să fie tras la răspundere, şi, dacă nu răspunzător, toate prerogativele ce i le acordă Constituţia să fie restrânse. Altmintrelea suveranitatea naţională cade şi nu trebue să îngăduim nimănui să-şi bată joc de poporul acesta. Dacă statele balcanice au repurtat victorii peste victorii în contra Turcilor, faptul se datoreşte numai suveranităţii naţionale, căci fiecare om în parte ştie ceia ce are de făcut , pe când la noi alegerile sunt o parodie, ca şi toate partidele politice ce urmează succesiv la putere. Noi Românii nu mai putem pune nici o bază pe oamenii noştri politici sub domnia Regelui Carol I. Din momentul ce voinţa noastră e stăpânită de voinţa Altuia, nu să mai poate vorbi de libertate şi democraţie şi nu se poate spune că Suveranul aparţine Ţărei ca o reprezentaţiune vie a Constituţiunei sale. Un singur om a fost, în timpul din urmă, care şi-a putut forma un partid puternic pe baza principiilor democratice, dar şi pe acesta Coroana l-a înjosit şi l-a compromis în faţa opiniei publice. Faţă cu aceste împrejurări şi faţă cu modul în care se vor face alegerile viitoare, nu putem spune că Ţara va fi reprezentată în Parlament, cu toate unanimităţile ce poate să le obţie guvernul actual, căci adevăratul partid al Ţărei nu se compune din speculanţi şi linguşitori, cari amăgesc mulţimea la cluburi şi prin întruniri publice. Dar ori cât de mare ar fi nu- mărul sofiştilor ce înconjoară dinastiile, şi ori cât de mare ar fi puterea acestora faţă de societate, ei nu vor putea râpi Poporului Suveran dreptul la viaţă. * fc. PAUCISMULTA 1 _j Nimic fără Duhul sfânt. ..U „M. EMINESCU'T C stere. (Discurs rostit la clubul - — ■“ - i liberal din localitate), DdUkM Când discursul l-ai rostit, a fost lumea fermecată, Dar acei cu judecată. Spun , că şeful, a vorbit, De pe lumea ceialaltă. Buletinele de vot Desigur că, pentru acei ce se aleg ca reprezentanţi ai Naţiunei, in Corpurile Legiuitoare, contra voinţei guvernului, mandatul de deputat sau de senator e o sarcină ce reclamă sacrificii, în loc de a fi o sursă producătoare de foloase materiale, de avantaje realizate prin stăruinţă făcute pe la ministere şi înaltele autorităţi din capitală, prin tripotaje şi prin afaceri patriotice necurate. Se pare însă că aceasta nu era de ajuns a garanta partidele politice contra candidaţilor independenţi, şi, pentru realizarea acestei garantări, partidul liberal, sub pretextul de a asigura secretul votului, a făcut Statul să se dedea la speculă cu buletinele de vot. Şi scapul a fost atins, căci, astăzi, numai candidaţii impuşi de cluburile politice, cari dispun de fonduri electorale, sau cei cu dare de mână îşi pot îngădui luxul de a candida la alegeri, costul buletinelor, exorbitant de mare, fiind o pedică reală pentru cei cu punga mai puţin bine garnisită. Oare aceasta însamnă dreptate şi democraţie? De ce cărţile de alegători să fie gratuite, de ce chiar călătoria alegătorilor pe c. f. r. să fie gratuită în timpul perioadei electorale, iar pentru buletinele de vot Statul să perceapă o taxă, şi încă o taxă speculatoare ? Nu constitue oare acest fapt o măsură vexatoare, luată cu intenţia de a înlătura din alegeri o sumă de oameni inteligenţi şi doritori de a şi sacrifica timpul şi munca pentru binele public. Nu evidenţiază această măsură dorinţa de a îndepărta de la viaţa politică numeroase elemente de valoare, cu atât mai de valoare cu cât le repugnă a purta zgarda cutărui sau cutârui club politic ? D. Take Ionescu, care se pretinde a fi quintesenţa democratismului din Ţara românească, are cuvântul. D. C. Stere şi Colegiul I D. C. Stere proporanistul, ţărănistul, a început să întoarcă spatele democraţiei, şi nu fără motiv binecuvântat. Principiile ce le-a afişat pănă astăzi îl indicau, în alegerile pentru Cameră, să candideze la colegiul ţărănesc, d-sa pretinzând a avea în deosebită dragoste ţărănimea. Cu toate acestea s’a păzit, ca dracu de tămâe, sa fie consequent acestei indicaţiuni, ştiind prea bine că’şi-a mâncat lefteria faţă cu alegătorii colegiului III de când, făgăduindu le pământ de hrană, te-a dat, în schimb, pământ de vecinică odihnă. Şi părăsind pe rurali, credeţi că d. Stere s’a mulţumit să se facă simplu târgovăţ? Ţî-ai găsit ! D-sa vrea să’şi deie aere de mare boer şi, sub aripa protectoare a guvernului, şi în special a fostului seu cartelat, trage nădejde să se aleagă la colegiul I. In acest scop a şi pornit, apostoleşte, în vizite electorale. Tare ne temem însă că alegătorii acestui colegiu îi vor cânta vechiul refren: Giaba vii, giaba te duci, numai rupi nişte papuci! şi-l vor trânti cel puţin un balotaj, cu tot avantajul de a nu avea contracandidat. Contrarul ar fi să dezesperăm de independenţa celui mai independent colegiu din Ţară, căci ce artă ar putea însemna alegerea d-lui Sterea la colegiul I, decât că marii proprietari şi alegătorii titraţi— cu prezumţiune deci de cultură—plătesc mai puţin decât ruralii, în chestie de independenţă politică şi de tărie de caracter ? Mârzescu-Meisner Intre cei cari solicită încrederea alegătorilor colegiului 2 de Cameră, stau faţă în faţă d-nii Gh. Gh. Mărzescu şi C. Meisner. Cel întâi se prezintă în luptă cu propriile sale forţe—sprijinul ce i-l dă clubul din care face parte fiind iluzoriu — cel de-al doilea se prezintă sub scutul protector al poliţiei. Intre aceşti candidaţi, pentru alegătorul colegiului 2 de Iaşi, care totdeauna a dat dovadă de discernământ,—dus adeseori chiar pănă la îndărătnicie, când administraţia sa încercat să’i violenteze conştiinţa,—alegerea nu va fi greu de făcut. Ce reprezintă d. Meisner în acest oraş? Care-i alegătorul colegiului 2 de Cameră căruia să’i fi făcut cea mai neînsemnată îndatorire?