Gazeta de Sud, ianuarie 1998 (Anul 4, nr. 858-880)

1998-01-05 / nr. 858

J. GAZETA de SUD IMM—BwM ACTUALITATE 858 /luni, 5 ianuarie 1998 Președintele Constantinescu răspunde monarhiei: Nu Vă prezentăm declarația fostului suveran al României în legătură cu decizia de a-și trans­mite drepturile succesorale fiicei sale, principesa Margareta. Această declarație a provocat neliniște în cadrul unor partide care au calificat gestul fostului monarh ca pe o tentativă de reinstaurare neconstituțională a monarhiei: „Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtășesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Cînd a fost scrisă Constituția din 1923, pe care am repus-o în drepturi la sfîrșitul războiului și pe care comuniștii au înlăturat-o acum cincizeci de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi și erau excluse de la succesiunea la tron. De atunci multe s-au schimbat. Femeile acum votează și sunt alese în poziții de mare responsabilitate peste tot. Cele mai multe de­mocrații europene au făcut demult aceste schimbări. Constituțiile monarhiilor moderne au fost și ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am sugerat niciodată că tradițiile noastre ar trebui păstrate împotriva realităților prezente. în acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile și prerogativele mele cînd Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. Nu am crezut niciodată că românii au nevoie de zeci de ani ca să revină la normalitate, cum unii sociologi au sugerat. Sunt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecțiune și încredere, în același fel în care au fost înconjurate reginele Elisabeta, Maria și Elena, cu aceeași afecțiune și speranță cu care a fost înconjurată, alături de mine, regina Ana. Statutul familiei va fi amendat în consecință în viitorul apropiat. Conștient de respon­sabilitățile mele constituționale, pun soarta ei și a mea, ca întotdeauna, în mîinile poporului român. Finalmente, poporul va decide ceea ce eu doresc astăzi. Dar cred că înțelegeți de ce acum și nu în altă zi am dorit să vă împărtășesc punctul meu de vedere“. Declarația președintelui Emil Constantinescu , PDSR și PD l-au tras de mînecă pe președinte Președintele Emil Constantinescu și­­a prezentat sîmbătă seara poziția referi­toare la situația ex-regelui Mihai. Prezentăm în continuare textul inte­gral al declarației Președintelui Constan­tinescu: „Dragi compatrioți. Poate că s-ar fi cuvenit ca oamenii po­litici să fi dat dovadă de mai multă de­cență, pentru a lăsa poporului român, atît de încercat în ultimul an, răgazul de a-și sărbători în liniște Crăciunul și Anul Nou. Avînd însă în vedere situația creată, pre­cum și solicitarea expresă adresată Pre­ședintelui României de către PDSR și PD, după consultările pe care le-am avut cu liderii partidelor din majoritatea parla­mentară și cu primul-ministru, sunt în mă­sură să fac următoarele precizări: 1. In calitate de Președinte al Româ­niei, declar că, pe durata mandantului meu, nu voi iniția și nu voi accepta schim­barea actualei forme de guvernămînt. Consecvent angajamentelor asumate în campania electorală, precum și faptului că, la învestirea mea, am jurat că voi respecta Constituția în vigoare, orice altă opțiune din partea mea ar fi și ilegală, și imorală. Ținînd seama de poziția tuturor partidelor parlamentare privind faptul că un referen­dum pe tema modificării actualei forme de guvernămînt nu este oportun, pot să afirm că această problemă este închisă. 2. Cît privește statutul fostului suve­ran, iau act de poziția exprimată de Gu­vernul României la 2 ianuarie 1998, con­form căreia acesta are dreptul de a se sta­bili în țară cu condiția respectării Consti­tuției din 1991, a autorităților statului ale­se în mod legal de către poporul român, și a protocolului de stat, îmi exprim de ase­menea acordul față de propunerea Guver­nului ca statutul regelui Mihai, în calitate de fost șef al statului român, să fie regle­mentat prin lege de către Parlamentul Ro­mâniei. 3. După ce, în calitate de mediator în­tre puterile statului, și între stat și societate, am luat act și am răspuns îngrijorării ex­primate de PDSR față de respectarea Con­stituției și a autorității instituției prezi­dențiale, nu pot să nu constat că nici prin­cipalul partid de opoziție, nici președintele său, fost el însuși șef al statului român, nu au avut nici un fel de reacție atunci cînd liderul unui partid din actualul parlament și fost aliat la guvernare al PDSR, a pro­pagat de la tribuna Parlamentului și prin presă idei cu totul potrivnice democrației, cînd a afirmat în mod iresponsabil că șeful statului român este agent străin, cînd a amenințat deschis cu violența, cu o justiție sumară și cu închisoarea pe reprezentanții aleși ai poporului sau ai puterii judecă­torești, cînd a calomniat fără rușine per­soane publice cu o conduită ireproșabilă. Aceste acțiuni și atitudini anti-democra­­tice, îndreptate împotriva unor instituții fundamentale ale statului român, nu au suscitat niciodată, după alegerile din 1996, nici măcar o delimitare, și cu atît mai pu­țin un protest din partea PDSR: în tot acest răstimp, PDSR a preferat el însuși să deni­greze continuu situația din România, in­clusiv prin denunțuri adresate ambasa­delor străine și forurilor internaționale. 4. în calitate de garant al independen­ței, suveranității și unității statului român, declar că nu voi tolera nici o acțiune poli­tică, individuală sau colectivă, care ar pu­tea pune în pericol, direct sau indirect, a­­ceste atribute inalienabile ale statului sau stabilitatea democratică a țării. Declar că nu voi înceta să veghez la respectarea de­plină a libertății de opinie a fiecărui ce­tățean, și în genere la respectarea întocmai a tuturor libertăților democratice. în ace­lași timp însă nu voi tolera ca vreo forță politică, oricum s-ar intitula ea, să pună în pericol integritatea și unitatea statului ro­mân, propunînd partide și politici separa­tiste. Nu voi tolera ca vreo forță politică, oricum s-ar intitulat ea, să afecteze încre­derea românilor și a comunității interna­ționale în stabilitatea internă a țării. Ți­nînd seama de stabilitatea coaliției majo­ritare în actualul Parlament, desemnat prin alegeri libere, democratice și necon­testate de nici o forță politică, de reglemen­tările prevăzute în Constituția României și de opțiunea majorității cetățenilor ei, nu există în prezent nici un temei, nici legal, nici de fapt, pentru a organiza înainte de termenul stabilit prin lege consultarea elec­toratului. Pot, de aceea, să afirm că nici problema alegerilor anticipate nu prezintă nici un fel de oportunitate. 5. România se află, în anul care abia a început, în fața unor provocări de o covîr­­șitoare importanță pentru prezent și pen­tru viitor, în mare măsură, anul 1998 va decide asupra succesului reformei econo­mice, asupra capacității noastre de a rea­liza o reformă globală, cum va decide și asupra perspectivelor noastre de integrare în structurile europene și euro-atlantice. Dincolo de interese mărunte de grup sau de partid, interesul general al țării ne cere să construim, cu acea cumpănire, solida­ritate și responsabilitate care sunt proprii poporului român, o perspectivă clară pen­tru dezvoltarea României în secolul care urmează. Mă adresez, de aceea, tuturor forțelor politice responsabile, fie ele la pu­tere sau în opoziție; tuturor liderilor de opinie și mai ales tuturor cetățenilor Ro­mâniei: să lăsăm de-o parte discordia, să privim cu credință și cu speranță la pro­priul nostru viitor și să lucrăm împreună pentru binele țării și al fiecăruia dintre ce­tățenii ei. în final doresc să urez tuturor celor care-și petrec acum concediul «Sărbători Fericite!»; să le mulțumim celor care acum lucrează și tuturor un an mai bun. “ Președintele Emil Constantinescu a precizat, în intervenția televizată de sîmbătă, că declarația sa referitoare la garantarea ac­tualei forme de guvernămînt are la origine solicitarea expresă adresată de PDSR și de PD. Liderul PD, Petre Roman, a fost primul om­­ etic care a reacționat la anunțul fos­tului suveran de a se stabili în țară și de a o numi pe principesa Margareta succesoare a drepturilor și prerogativelor sale. Roman a declarat că a participat la dineul oferit de fostul suveran cu condiția ca întîlnirea să fie lipsită de sensuri politice contrare Consti­tuției. Petre Roman a declarat că președintele României, care veghează la respectarea Con­stituției, trebuie să exprime un punct de ve­dere în legătură cu acest fapt. Roman a considerat că decizia Regelui Mihai de a o numi pe Margareta succesoare a sa este nepotrivită. La rîndul său, PDSR i-a cerut președin­telui țării să adopte o atitudine clară și tran­șantă în legătură cu intenția fostului suveran de a se stabili în țară și cu desemnarea prin­cipesei Margareta ca succesoare a sa. PDSR i-a solicitat președintelui să ceară Regelui Mihai să se angajeze în fața parlamentului și să semneze o declarație clară că renunță la revendicarea tronului și la averile Casei Re­­gale. De asemenea, PDSR și-a exprimat in­tenția ca, în cazul în care președintele Con­stantinescu nu dă curs solicitărilor sale, să inițieze procedura de suspendare din funcție a șefului statului, într-un comunicat comun, semnat de Ion Diaconescu și Mircea Ionescu-Quintus, PNȚCD și PNL au declarat la 2 ianuarie că Regele Mihai este îndreptățit să se stabileas­că în România, avînd obligația să respecte Constituția și legile țării. Cele două partide istorice au precizat că desemnarea Princi­pesei Margareta ca succesoare a fostului su­veran este legată de „aspectul general al for­mei de guvernare, care nu poate fi modifi­cată decît prin voința poporului“. în același timp, în comunicat se apreciază că schim­barea formei de guvernare nu este de actua­litate; într-un comunicat al Biroului de presă al Casei regale se precizează că acest anunț „nu are intenția de a naște dispute de nici un fel“. De asemenea, se arată că fostul suveran percepe aceste dispute ca fiind inoportune într-un moment atît de crucial ca acela prin­ care România trece astăzi. Reacția guvernului Președintele Emil Constantinescu a a­­nunțat sîmbătă într-o declarație televizată, că pe durata mandatului său nu va iniția și nu va accepta schimbarea actualei forme de guvernămînt. Anunțul președintelui, la solicitarea PDSR și PD, este o reacție la declarația Regelui Mihai, din 30 decembrie, potrivit căreia intenționează să se stabilească în țară, iar principesa Margareta să preia toate drepturile și prerogativele sale. Guvernul a anunțat că fostul suveran, Mihai I, are dreptul de a se stabili în țară „cu condiția respectării formei de guvernămînt statornicite de Constituție, a autorității sta­tului alese în mod legal și a protocolului de stat“, într-un comunicat dat publicității la 2 ianuarie, guvernul precizează că statutul Regelui Mihai, în calitate de fost șef al sta­tului și eventualele drepturi la locuință, indemnizație și protecție vor fi reglemen­tate prin lege. De asemenea, se arată că posibilitatea transmiterii acestor drepturi va fi stabilită tot prin lege, de către au­toritățile legale. Ion Iliescu consideră șubrede garanțiile șefului statului Președintele PDSR, Ion Iliescu, este de părere că declarația președintelui Constan­tinescu prin care se garantează păstrarea actualei forme de guvernămînt pe parcursul mandatului prezidențial este „slăbuță și nu răspunde solicitărilor formulate de PDSR și PDL. Iliescu a declarat ieri că președintele țării a lăsat loc echivocului, declarația sa ne­­fiind tranșantă și clară. Liderul PDSR con­sideră că șeful statului a vădit necunoașterea Constituției asigurînd populația că nu va ini­ția schimbarea formei de guvernare. Iliescu a spus că, potrivit Constituției, nu sînt ad­mise referendumuri în privința formei de guvernămînt a țării. în același timp, președintele PDSR a arătat că,„deși cu întîrziere, este bine că Emil Constantinescu s-a decis să se delimiteze de pretențiile absurde ale fostului suveran“. în opinia lui Ion Iliescu, președintele României i-a jignit pe oamenii politici afir­­mînd că prin reacțiile lor la declarațiile Re­gelui Mihai puteau da dovadă de mai multă decență. Iliescu a spus că indecent a fost pre­ședintele Constantinescu pentru că a apărut în public alături de fostul rege. El i-a acuzat de indecență și pe liderii politici și membrii guvernului care „s-au lăsat convocați la di­neul regal“ și i-au pus la dispoziție fostului rege vile oficiale ale statului. Liderul PDSR a mai spus că apelul pe care președintele l-a adresat tuturor facto­rilor politici responsabili pentru depășirea discordiei ar fi trebuit să-l îndrepte către el însuși, nu către forțele de opoziție. Grupuj realizat de Cosmin STUPARU După ce scena politică româ­nească a fost inflamată în ultimul timp de o serie de chestiuni, dintre care unele au tins să devină ade­vărate scandaluri („episodul Seve­rin“, finalizat prin demisia minis­trului de externe, interminabilul spectacol al remanierii guverna­mentale, „mesajul promonarhist“ semnat și de trei membri ai cabi­netului, demisia ministrului trans­porturilor, Traian Băsescu) și care au pus sub semnul întrebării coe­rența și soliditatea actualei coaliții majoritare, inițiativa dinastică a fostului suveran Mihai I la dineul din seara zilei de 30 decembrie 1997 a venit să toarne gaz peste un foc deja aprins. în esență, această inițiativă cuprinsă în discursul lui Mihai - pe care ziarul nostru îl re­produce - vine să desemneze suc­cesiunea, cităm, „în toate drepturile și prerogativele“, a prințesei Marga­reta, întîia născută a celui care e­­xact cu cincizeci de ani în urmă, își semna abdicarea de la domnie. Totodată, Mihai I atrage atenția că legea fundamentală care a operat pînă la instaurarea regimului bol­șevic­­ este vorba de Constituția din 1923­­ și care interzicea succesiu­nea femeilor la tron (un fel de lege salică a țării noastre) este vetustă și inoperantă la finele mileniului doi. Așa cum, de altminteri, era previzibil, această declarație a pro­vocat reacții dintre cele mai diverse din partea clasei politice, prinsă, cum s-ar spune, pe picior greșit de o precipitare neprevăzută a ceea ce am putea numi chestiunea monar­hică. Aceasta cu atît mai mult cu cît încă nu se uscase cerneala pe decla­rațiile prilejuite de publicarea in­tenției familiei regale de a se stabili definitiv în România, intenție con­siderată de partidele actualei puteri ca un pas spre normalitate și de o­­poziție ca un grav atentat la Con­stituție. Președintele țării, Emil Con­stantinescu, a considerat necesar să-și întrerupă minivacanța de sărbători pentru a da citire unei declarații către națiune, transmisă în direct de toate posturile de tele­viziune. Emil Constantinescu a pus punctul pe i, afirmînd tranșant că în calitate de președinte al Româ­niei nu va iniția și nu va accepta, pe durata mandatului său, schimbarea actualei forme de guvernămînt, precizînd că, la învestire, a jurat că va respecta Constituția în vigoare, orice altă opțiune ar fi ilegală și imorală. Luînd în considerare și poziția tuturor partidelor parla­mentare, președintele a arătat că un referendum pe tema modificării formei de guvernămînt este o pro­blemă închisă. Deci o atitudine cla­ră, fără echivoc. Partidele din opoziție - deși susțineau același lucru - au făcut notă discordantă mai mult prin ton, pe de-o parte, și prin unele acuze aduse puterii (prin care se sugerea­ză o vagă complicitate vizînd resta­urarea monarhiei, o mai veche ma­rotă folosită inclusiv în campania electorală din toamna anului 1996), pe de altă parte. Dacă PDSR con­sideră chestiunea monarhică „o stafie a trecutului care tulbură li­niștea poporului român în ceas de sărbătoare“, PRM este mult mai dur, cerînd în mod direct „expul­zarea familiei regale, pentru atentat la siguranța națională“. Chiar și cei mai înfocați mo­­narhiști, care nu-și ascund această opțiune, deși sunt membri - unii dintre ei marcanți - ai unor partide aflate la putere (PNȚCD și PNL) au primit declarația de la 30 decem­brie a fostului suveran ca un duș re­ce, grăbindu-se să afirme că, în actualele condiții, provocarea unei crize constituționale ar echivala cu o catastrofă națională: într-adevăr, România traver­sează o profundă criză­­ și aici nu ne referim doar la aspectele econo­mice, deși acestea sunt cele mai im­portante­­ criză care a început o da­­tă cu prăbușirea regimului comu­nist și este departe de a se fi sfîrșit. Dimpotrivă, anul 1998 este un an crucial pentru reforma româneas­că, după ce anul trecut s-a încheiat fără rezultate concludente, fiind considerat de cei mai mulți analiști pe jumătate pierdut din acest punct de vedere. Instituțiile statului de­mocrat, croite în grabă după 1989, abia și-au început procesul de con­solidare, iar structura societății ro­mânești, așa cum este ea astăzi, în­că nu reflectă stabilitatea caracte­ristică unei democrații (existența unei clase mijlocii de proprietari, crearea clasei manageriale, menți­nerea în limite suportabile a sără­ciei etc.). Opțiunea integrării în structurile euro-atlantice presupu­ne nu numai victorii în plan politic, ci mai ales o compatibilitate în plan economic, tradusă în performanță. Or, aceasta nu este posibilă în con­diții de instabilitate internă. Iar o eventuală consultare electorală - fie că se referă la alegeri anticipate, fie la revizuirea formei de guvernă­mînt - ar antrena inevitabil o ac­centuare deloc oportună a fermen­ților potențiali ai instabilității in­terne, folositoare poate unor obscu­re grupuri de interese, dar în nici un caz națiunii române, în acest fel, 1998 ar fi, inevitabil, un an complet pierdut pe planul reformei, reformă care, repetăm, se află într-un punct crucial. România nu își poate per­mite acest lux - acum mai puțin ca oricînd. Mai mult, așa cum rezultă fără excepție din toate sondajele de opinie, nici măcar nu și-l dorește. Rămîne încă un semn de între­bare. De ce s-a hotărît fostul suveran să-și desemneze iluzoria succesiune tocmai în acest moment, la doar cî­teva zile după ce pusese la încercare nervii opoziției (și nu numai) și, evi­dent, ai electoratului care susține această opoziție, afirmîndu-și in­tenția de a se stabili definitiv în țară? Dacă această intenție, firească, a fost considerată ca atare, capitolul doi, cel privind succesiunea, i-a obligat și pe cei care simpatizează, dacă nu cu instituția monarhică, măcar cu per­sonajul care este Mihai I și cu sem­nificația lui istorică la o reacție dură. Dacă nu ca formă, măcar ca fond. Probabil - și aici nu ne rămîne decît să intrăm în domeniul supozițiilor - vina o poartă niște consilieri care au supraestimat capitalul de simpatie al ultimului rege al României și au subestimat capacitatea actualei coa­liții de a face front comun atunci cînd își simte amenințate, în mod direct, interesele. Pentru că, dincolo de inerentele fricțiuni, condimentate cu piperul balcanic, actuala coaliție, ca orice coaliție din toate vremurile și din orice punct geografic, este în­zestrată cu un intrinsec instinct de conservare, menit să-i asigure su­praviețuirea politică. Din acest unghi de vedere, inițiativa dinastică a fostului suveran a picat ca nu ca în perete. Indirect, Mihai I a lovit toc­mai în amicii săi de pe scena politică și a alimentat discursul adversarilor acestora. O „mișcare“ ce va fi greu de digerat de primii și intens exploatată de cei din urmă. • Eugen Ovidiu CHIROVICI Regele și crize Sticluța cu vitriol de George STANCA Gerontocrați, dude și caramu­ri Nu putem spune că nu am avut o articulație între anii ’97-’98 plină de spectaculos. Să o luăm metodic cu demisia lui Severin, care demult trebuia înfăptuită, conform graficului. Căci și așa ea s-a cam suprapus peste cea a lui Băsescu și nu a fost bine. Este, monșer, ceva de groază cu PD-ul ăsta! Are acest partid atîtea vedete de zici că-i Hollywood, nu alta. Numai fițe, numai scheme, ochi peste cap, genunchi scoși prin crăpătura rochiei despicate să se vadă chiloțeii lipsă, leșinuri spectaculoase, superstaruri, soro, nu altceva. Că d-aia vin și zic, ar fi mai bună o guvernare monocoloră, țărănistă, să știm una și bună. Ce, URSS nu era condus numai de bunici, de o gerontocrație, care va să zică? De se supăra Brejnev pe Kosîghin că i-a furat trotineta. Ce dacă o să se supere Diaconescu pe Galbeni că i-a furat telecomanda de la trenulețul CDR sau că la „popa prostu“ i-a ascuns regele? Numai că, uite, regele nu stă as­cuns, nu joacă șo­ tron, ci dă­­ tron, dă tronul fiicei sale, încâlcind Legea salică, anunțînd treaba asta chiar de Anul Nou și stricîndu-i vacanța extenuatului nostru președinte. Acum înțelegem noi cum era cu miniștrii monarhiști în frunte cu demisionarul Caramitru. Mă miram eu ca omul acesta, cine a zis că-i histrion?, cu o linie verticală a caracterului demnă și de neurmat, Caramitru, după ce a fost lîngă Iliescu în CPUN, apoi în Alianță, apoi mai știm și noi pe unde, să nu sară el în altă barcă, cea a regalității. Că-i lipsea din colecție acestui Hamlet de politichie a fi sau a nu fi cu alt partid. Ceh, grec și patriot național, monșer. Cît despre gestul regal, m-a luat pe nepregătite, nu l-am per­ceput în totalitate așa că nu mai comentez pînă nu aflu totul. Nu vreau să fiu nedrept cu acest om care a suferit destul de pe urma tatălui său, Carol II, de pe urma mareșalului Antonescu, apoi a Anei Pauker, a lui Dej și a comuniștilor în general. I-a mai dat Dum­nezeu pe cap nici mai mult, nici mai puțin de cinci fete plus o nevastă. Cum să reziste, săracul?Și, rău că nu glumesc, judec doar omenește și-l înțeleg. Fabulînd puțin, aș vrea să-l văd pe prințul consort Duda ju­­cînd și el un caramitrian Hamlet, a fi sau a nu fi soțul Reginei României?

Next