Gazeta de Sud, martie 2000 (Anul 6, nr. 1519-1545)
2000-03-01 / nr. 1519
’ | I I l t . , I I * Pentru ca un partid să aibă o voce în mass-media, să poată obține locuri la alegeri pentru membrii săi, să poată menține sedii, consultanți, salariați și echipamente, are nevoie de bani. Acești bani pentru partide vin din două surse - cotizațiile membrilor, donații, sprijin, ajutoare din partea simpatizanților și subvenții de la stat. Subvențiile de la stat vin numai pentru partidele parlamentare. Celelalte se bazează pe membri și simpatizanți. Cotizațiile individuale sunt mici și rare. Donațiile firmelor sunt mult mai importante. De ce o firmă ar plăti o mașină, o chirie, o mie de afișe, bilete de avion sau orice alte de sprijin pentru un paranod politic? Pentru firmele de stat, răspunsul e simplu. Primesc ordin de sus și plătesc. Pentru firmele particulare, răspunsul este chiar mai simplu: oamenilor care conduc aceste firme le place sau nu le place , cum sunt făcute legile și reglementările actuale. Oamenilor care au firme și care produc jumătate din avuția națională le place sau nu le place cum este condusă România. Deci unele firme private vor contribui la partidele din opoziție, iar altele vor contribui la partidele aflate la putere. Destul de corect. Și foarte democratic. La urma urimei, nu este nimic anormal în a sprijini un partid să vină la putere pentru a face legi mai bune. Anormal este că, imediat ,după alegeri aceste partide , uită tot. „O piedică în calea uitării“ ar fi ca finanțările directe și indirecte către partidele politice să fie publice. Dar nu știu de ce o voce interioară îmi spune că va mai curge multă cianură pe Tisa pînă se va întîmpla așa ceva. Sunt un partizan decis al finanțării partidelor de către societatea civilă. Și nu din alt motiv decît acela că, dacă nu plătim noi, plătesc alții. Amintițivă doar de scandalul Kohl (cu firme militare rusești care voiau comenzi germane pentru echipamentele de luptă sovietice rămase în armata germană după unificare) sau de scandalul Al Gore (cu firme chinezești care finanțau politicieni pentru a închide finanțarea americană pentru Taiwan) și cîte asemenea! Partidele politice sînt organizații neguvernamentale, nonprofit, voluntare. Partidele politice sînt organizații neguvernamentale. Respectiv, partidele politice nu fac parte din sistemul instituțiilor de stat, așa cum sunt poliția, armata, justiția, parlamentul, președinția, ministerele. Partidele politice fac parte din sistemul organizațiilor societății civile, adică al acelui sector social , care nu are aproape nimic comun cu statul. De obicei, partidele politice nu sunt finanțate de stat, ci de membrii lor. De obicei, nașterea, existența și decesul partidelor politice nu sunt condiționate de stat. Spunem „de obicei“ pentru că,uneori, unele partide politice primesc anumite subvenții de la stat, prin plata costurilor de campanie, prin chirii mici pentru sedii, V prin timp gratuit de antenă la ■ televiziunea de stat sau prin alte f1 forțe. De asemenea, uneori, Bstan l interzice formarea anumitor partide politice sau închide 7 prin forța legii alte tipuri de partide. De exemplu, în România, partidele comuniste și naziste sînt interzise prin Constituție, în România nu poți avea în titulatura unui partid politic termenul de „comunist“. Personal, cred că este un exces de zel al legiuitorului, dar se poate înțelege sentimentul Adunării Constituante din anii 1990-1991, cînd s-a scris Constituția. De altfel, nici nu au fost presiuni importante în viața publică din România pentru legalizarea partidelor comuniste sau naziste. într-o societate democratică există o anumită justificare logică a finanțării partidelor politice de către stat. Statul, ca instituție administrativă neutră, dorește să asigure condiții echivalente de existență tuturor partidelor politice permise de constituția țării respective. Totuși, nici un președinte de partid sau șef de organizație județeană nu se bazează numai pe resursele limitate care vin de la bugetul țării. Partidele sînt organizații nonprofit. Aceasta înseamnă că partidele sînt formate nu cu scopul de a multiplica banii celor care sînt membri, ci cu scopul de a participa la viața politică a țării. Participarea la viața politică a țării se poate face în trei trepte. Participarea la viața mediatică este prima treaptă. Există destule partide care se manifestă numai prin mass-media, unele cu un succes destul de ușor de măsurat. A doua treaptă este participarea la sistemul legislativ. Sistemul legislativ înseamnă membri în parlament, dar mai înseamnă și membri in consiliile comunale, orășenești, municipale și județene. Aceste consilii au rolul de „a face legea“ pe teritoriul respectiv. Ele decid asupra colectării taxelor locale, cheltuielilor din taxele locale și din transferurile de la buget, controlul primarilor și salariaților primăriilor etc. Consiliile locale sînt mult mai populate decît parlamentul, dar rolul lor fundamental este același ca și al parlamentului, la nivele diferite. în România sînt 19 partide care au membri în în consiliile locale, dar numai 11 au au avut la data alegerilor generale din noiembrie 1996 membri în parlament. Cea de-a treia formă de participare a partidelor la viața politică este participarea la guvernare, respectiv la formarea și funcționarea guvernului. Cu alte cuvinte, partidele pot participa la viața politică prin vocea lor în mass-media, prin oamenii pe care îi au în consiliile locale, primării și parlament și prin miniștri. Dar partidele sînt, de asemenea, organizații voluntare. Cu alte cuvinte, nu este obligatoriu să fii membru de partid. Ca persoană, ești liber să fii sau să nu fii membru de partid. Spre deosebire de sistemul totalitar, a fi membru de partid în România democratică este mai degrabă semnul voinței personale decît o restricție a sistemului social. Dacă astăzi ești membru de partid, înseamnă că vrei și ai timp pentru a participa la viața partidului respectiv. Calitatea de membru de partid implică dorința mărturisită sau nemărturisită de a „participa la elaborarea legilor și reglementărilor“. Dorință au mulți, numai că le mai trebuie și știință. Așa că, atenție pe cine finanțați în campania ce va să vină! ‘Jtfli'llJîHiflîlWlf: de Alin TF.0D0RESCU GHID DE FINANȚARE A PARTIDELOR POLITICE sau DACĂ NU PLĂTIM NOI, PLĂTESC ALȚII öd , foa ■ ' Ministrul de interne, Constantin Dudu Ionescu, a dispus eliberarea din funcție, începînd cu 1 martie, a unor șefi de inspectorate județene de poliție. Colonelul Ștefan Iancu a fost eliberat din funcția de șef al Inspectoratului de Poliție al județului Teleorman, promovat la Direcția Organizare Mobilizare și Operații și numit în funcția de locțiitor al șefului acestei direcții. Șef al IJP Teleorman a fost promovat generalul de brigadă Andrei Odangiu, care a ocupat, pînă în prezent, funcția de șef al Serviciului Personal și învățămînt din aceeași unitate. Prin ordine ale secretarului de stat Liviu Popescu din aceeași dată vor fi efectuate numiri în funcții de adjuncți ai șefilor unor unități de poliție: colonel Mită Ion, adjunct al șefului IJP Dolj; colonel Zamfiroiu Stelica, adjunct al șefului IJP Mehedinți; colonelul Moldovan Liviu, adjunct al șefului IJP Bistrița-Năsăud, locotenentcolonel Rus-Herdeuloan, adjunct al MĂRȚIȘORUL reprezintă simbolul primăverii și al iubirii. în fiecare an, de 1 Martie, mamele, soțiile, prietenele și toate femeile primesc de la cei dragi cîte un mărțișor: șefului IJP Cluj; colonel Iordache Gheorghe, adjunct al șefului IJP Galați; colonel Croitoru Mihai, adjunct al șefului IJP Iași; locotenent-colonel Zana Constantin, adjunct al șefului IJP Sălaj; maiorul Bulău Mircea, adjunct al șefului IJP Transporturi Brașov; locotenent-colonel Mutica Constantin, adjunct al șefului IJP Caraș- Severin, col. Fuica Lucian și locotenent - colonel Coroiu Eugen, adjuncți ai șefului Brigăzii de combatere a crimei organizate și corupție. Șefi noi la poliție GAZETA de SUD le urează tuturor cititoarelor să fie iubite și să aibă parte numai de bucurii! MĂRȚIȘORUL DUMNEAVOASTRĂ ÎN PAGINA 4 Ca să stopeze accesul lui Ion Iliescu la președinție Cotroceniul pune la bătaie un milion de dolari Președintele PDSR, Ion Iliescu, i-a cerut, într-o scrisoare, președintelui Emil Constantinescu să-și exprime poziția față de un material denumit „Planul de stopare a candidaturii lui Ion Iliescu la funcția de președinte al României“, în care se prevede chiar posibilitatea suprimării sale fizice. Liderul PDSR susține în scrisoare, că a primit materialul „dintr-o sursă care a dorit să-și păstreze anonimatul“ și care „pretinde că este un material elaborat la Palatul Cotroceni“. Iliescu precizează în scrisoare că, inițial, a considerat acest text o încercare de intoxicare, dar că, în urma declarațiilor „violente și agresive“ ale președintelui Constantinescu, începe să creadă că „nu este chiar lipsită de sens informația“. Documentul în cauză a fost prezentat la o conferință de presă de către vicepreședintele PDSR Ioan Mircea Pașcu, care a precizat că decizia de a-i da publicității aparține conducerii partidului. în material se arată că Ion Iliescu și opinia publică trebuie convinși de necesitatea renunțării la candidatura la președinție prin declanșarea unei campanii puternice în mass-media, determinarea unor cetățeni să-i solicite lui Iliescu să nu mai candideze, convingerea unor colaboratori apropiați ai liderului PDSR să-l sfătuiască pe acesta să renunțe la candidatură. Documentul citat mai prevede intenția de alterare continuă a imaginii lui Ion Iliescu prin lansarea de zvonuri privind consecințele negative ale alegerii unui comunist în fruntea statului, de întocmire de dosare penale care să-l incrimineze pe liderul PDSR. De asemenea, în material se arată că trebuie atrași lideri ai PDSR care pot candida la funcția de președinte al României în acțiunea de stopare a candidaturii lui Ion Iliescu și contestarea acesteia la Curtea Constituțională. în situația în care aceste măsuri nu dau rezultate, se mai arată în document, se va opta pentru îmbolnăvirea programată a lui Ion Iliescu prin infestarea cu unii viruși, prin administrarea de substanțe letale cu efect întîrziat sau, in extremis, prin organizarea unui atentat cu arme cu glonț sau explozivi. Pentru executarea acestor măsuri se va aloca un milion de dolari și se vor intercepta convorbirile lui Ion Iliescu, se mai arată în document. Ioan Mircea Pașcu a spus că PDSR îl roagă pe Emil Constantinescu să verifice documentul și să ia măsuri pentru atenționarea SRI și SIE în legătură cu această problemă. Președintele PDSR, Ion Iliescu, a refuzat însă să comenteze acest subiect. Președinția îi cere lui Ion Iliescu să-i prezinte procurorului general datele pentru anchetarea presupusului plan de lichidare Președintele Emil Constantinescu este „stupefiat“ de scrisoarea pe care i-a adresat,o fostul șef al statului român, Ion Iliescu, se arată într-o declarație a purtătorului de cuvînt al președinției, Răsvan Popescu: „Liderul celui mai important partid din opoziție pare convins de existența unui așa-zis plan de asasinare a Domniei sale prin viruși, gloanțe și bombe“, a precizat Popescu. Purtătorul de cuvînt al președinției consideră că acuzația este „gravă“ și „nu poate fi ascunsă în spatele unor surse anonime“, apreciind că președintele PDSR „are datoria să prezinte imediat procurorului general al României identitatea sursei invocate, pentru a se întreprinde o anchetă în acest caz“. „Convingerea șefului statului este că PDSR și-a făcut un obicei din a fabrica și a-i atribui președinției documente false, din ce în ce mai puerile și mai departe de realitate“, afirmă Răsvan Popescu. „Președintele României apelează la domnul Iliescu să facă un efort pentru a menține disputa politică în limitele normalului“, se arată în încheierea comunicatului. Cîștigătorii premiilor Gazetei de Sud pentru luna ianuarie și a premiilor acordate abonaților la GdS, din luna februarie I. Dina Com Adrian -10.000.0000 de lei Craiova, str. Ștefan Odobleja, bl. d17,sc. 1, ap. 2 II. Florescu Veronica -10.000.000 de lei Craiova, B-dul Olteniei, bl. 160A, ap. 10 III. Drăgătoru Rodica -10.000.000 de lei . ......... Tîrgu Jiu, str. Petrești 40 . IV. Mirescu Ioana Adriana -10.000.000 de lei Craiova, str. Ceahlăului 17 V. Badea Cristian -1.000.000 de lei (c. 2150) Craiova, C. Nouă, bl. 121E, ap. 11 VI. Ticu Ion -1.000.000 de lei (c. 3948) Craiova, str. Slănicu VII. Mustățea Vasile -1.000.000 de lei (ch. 2589) Craiova, str. Siloz nr. 149 VIII. Rădulescu Nicolae -1.000.000 de lei (ch. 1405) Craiova, str. Tecuciului nr. 16 Gura lumii - pamflet de George Stanca MI-E MILĂ DE TINE, EMIL! Nu cunosc în ce măsură ieșirea nervoasă a președintelui Constantinescu vizavi de starea sa ca om și președinte, scos din context, este un punct de plecare în campania electorală sau numai una dintre ieșirile cu care ne-a obișnuit, de altfel. Numai că aceste crize se manifestau îndeobște în străinătate. Vorbesc despre cele din gama celebrului „mi-e scîrbă!" sau despre „cazul justiției române“, spus la Oslo. Ca ieșire particulară însă cu unul îl înțeleg pe dl Constantinescu și-l compătimesc. Dar, mă gîndesc, nu cumva asta și dorește să fie compătimit? Căci omul simplu ține întotdeauna cu cel slab, cu cel obidit, cu victima. Să fie deci, cum spuneam, o tactică electorală de victimizare, de pregătire a unei mari infringeri, căci, la un moment dat, Constantinescu chiar spune că a fost într-un fel înfrînt? Ori sînt eu prea nemilos și-l pot bănui de așa ceva? Cum e, cum nu e, înclin să cred că dl Constantinescu joacă jocul unui naiv Adică, îmi aduc aminte că în campania din ’92, la mare, la o recepție dată la Mediteranean Club, eu, personal, în prezența doamnei Zoe Petre, în timpul unui interviu pe care mi-l acorda proaspătul candidat, acolo, în păduricea de brazi, i-am atras atenția asupra unui consilier „murdar“ care-l însoțea. în prezent, tipul e înfipt bine pe lîngă știrile lui Sîrbu. Apoi, iar să nu știe domnul președinte, care se plînge că a fost trădat chiar de oamenii săi apropiați, din ce familie provine fostul său șef de campanie electorală din ’96, actual ministru și țărănist fanatic sau o mare parte dintre cei mai activi membri PNȚCD proveniți din fostul MAE ceaușist? Chiar dacă unul dintre ei și-a luat adeverință de la Seniorul Coposu cum că era țărănist încă de pe vremea cînd era (nota bene!) și membru PCR. Omul ba lucra la MAE, ba culegea informații de prin Brazilia, sau era „fugit“ din țară și lucra acoperit prin Germania. Chiar așa naiv să fi fost domnule președinte, cînd acuzați complotul securist împotrivă-vă, să nu fi știut pînă azi cine vă înconjoară? Mă cam îndoiesc. Sau faceți ca în bancul acela în care ardeleanul Ion vrea să-l omoare pe vecinul Pista, aflînd abia azi că ungurii l-au omorît pe Mihai Viteazu? Să nu mai vorbim despre cei din corpul de consilieri care, chiar dacă n-or fi securiști, sînt cel puțin neprofesioniști.Vă doare că pînă și prietenii v-au trădat, dar dumneavoastră de ce nu i-ați mai băgat în seamă? Ați fost, desigur, prea apăsat de răspunderile țării și ați uitat exact ceea ce v-a propulsat în politică spiritul și, mai ales, oamenii din Piața Universității. V-ați lăsat înconjurat, înfășurat de berteni și domin-marieni, care împreună cu coana Joițica, șefa lor și din păcate și a dumneavoastră, v-au închis într-o carapace. Acum, stați cu ei, mestecați-vă ideile, toarceți cu fuiorul, curățați porumb și spuneți-vă snoave de șezătoare, că e cam tîrziu. Apoi, uitați-vă la pustia dimprejur și lamentați-vă în van. Știți ceva, domnule președinte? La toate astea, omenește vorbind, eu vă compătimesc. Drept care, rezum, vizavi de persoana voastră, în cîteva vorbe fără a fi deloc subtil: mi-e milă de tine, Emil! € W AJL, Oly TEigil^ OR M>gis !*RErriTrIC!C T[E]yi