Gazeta de Sud, mai 2000 (Anul 6, nr. 1570-1595)

2000-05-02 / nr. 1570

ZETA de SUB Director Eug^ARNÄUTU M ^Üg Redactor-șef Adrian VOINEA MARTI, 2 MAI 2000 ■ ANUL VI, NUMĂRUL 1570 ■ 12 PAGINI, 3.000 LEI L30^,„ Abonați-vă la GAZETA de SUD ^ pentru­ lun­a mai și aveți numai de cîștigat gingaș ® sim 00103 - participați la concursurile cu premii pentru abonați,­­ taloane gratuite pentru mica publicitate. Muuți ații cutorci se fac la sediul redacției, str. loan Maiorescu 10, la telefon 41.75.92 și prin difuzorii proprii. Maria Alexandru a confecționat­­ de Paște ouă decorative din zahăr .PAGINA 4 APOSTROF de Stelian TĂNASE BAUBAUL ȘI CUREAUA . Credeam pînă mai deunăzi că baubaul politicienilor este presa. Un politician sfidează orice, este indolent, se face că nu aude. Cînd intră presa în joc, cînd este amenințat cu dezvă­luiri incomode, el se trezește din amnezie, învață să zîmbească. Devine politicos, ca și cum ar avea cei șapte ani de acasă. Așa credeam pînă ieri, alaltăieri. Acum știu că m-am înșelat. Ade­văratul baubau este Emanuel Zervoudakis. Și guvernul, și par­lamentul au prelungit discuția la buget de la zero la infinit. Intere­se diferite, viziuni opuse, neînțe­legeri între partide, certuri între miniștri pentru alocarea de re­surse. Am avut un spectacol burlesc și trist în aceste săptă­­mîni de întoarcere a bugetului pe toate fețele, I-a clintit ceva pe domnii aleși în 1996? Presa a relatat în amănunt dezbaterile. Țara a fost cu ochii pe ei. Și ni­mic. Presa părea că și-a pierdut prestigiul. Opinia publică a fost ignorată, deși sîntem în an elec­toral. Chiar amenințările care veneau dinspre economie - cum ca s-ar prăbuși - nu i-au fă­cut mai alerți pe miniștri și par­lamentari. Lucrurile s-au schimbat complet de cînd a venit Ema­nuel Zervoudakis. Copiii durerii de prin Camera Deputaților și Senat s-au strîns de pe plaiurile unde își petrec viața și au votat repede­ repede bugetul. Ca să vezi ! Unde mai pui că o dată cu asta și-au dublat salariile. Obra­zul subțire cu cheltuială se ține. Acum au și bani de cheltuială. Pînă acum aveau obrazul gros pentru că nu aveau cu ce să și-l întrețină. Ce ne făceam dacă nu ateriza Zervoudakis la București? Eram și acum la nu știu ce paragraf în mari discuții. Nu știu de ce durează atît, că oricum nu sînt bani. Dacă ar fi cine știe ce avem­ de împărțit, aș înțelege. De ce cer sindicatele, miniștrii etc. fonduri peste fon­duri? De unde nu e, nici Dumne­zeu nu cere! Uite că la noi se găsesc destui să ceară! Așa am înțeles că politicianul român e un semizeu. El se teme numai de Zervoudakis, nu și de ple­vușcă jurnaliștilor sau a opiniei publice, numite și electorat din patru în patru ani. Bine, așadar, că Zervoudakis a sosit la Bucu­rești. Bugetul s-a votat urgent. Am răsuflat ușurați. A răsuflat ușurat și Mugur Isărescu, cel mai popular politi­cian din România. El i-a depășit pe Ion Iliescu, Emil Constanti­­nescu, Theodor Stolojan în son­daje. Cu bugetul votat, el poate negocia cu Zervoudakis. Din fe­ricire, are și lucruri bune de ra­portat. Exportul românesc a crescut semnificativ. Se înregis­trează și o ușoară creștere eco­nomică. Rezervele băncii națio­nale sînt solide. Sînt primele știri bune din economie pe care le avem în ultimii trei ani. Dacă ten­dința aceasta continuă, putem spune că a meritat să strîngem cureaua. Sînt însă și semne în­grijorătoare. Dolarul a trecut de 20.000 de lei, iar inflația e prea vioaie. Una peste alta, avem cu ce ne așeza la masa negocie­rilor. Pînă acum, FMI nu ne-a sprijinit. Nici nu ne-a împiedicat să facem reforma. A stat în ex­pectativă. Acum se pare că filo­­sofia FMI a suferit o schimbare. Doamne ajută ! Nu este o negociere ușoa­ră. 20 din cele 25 de condiții puse de FMI au fost îndeplinite. Mai rămîn cinci. Zervoudakis nu își face, cred, iluzii că, într-un an electoral, guvernul poate lua măsuri și mai aspre. Populația a îndurat destule în acești ani. Re­dresarea economică a costat sacrificii. Mugur Isărescu deja a dat declarații liniștitoare cum că nu o să strîngem și mai mult cu­reaua. Chestia e dacă mai avem de unde. Secretul negocierilor este bine păstrat. Puține relatări au apărut în presă care să furni­zeze informații reale. Zervouda­kis, ca orice zeu, tace mîlt. Ai noștri mai ies cu cîte o chestie în mass-media, așa ca să în­trețină atmosfera. Creșterea sa­lariilor, pensiile, datoriile între­prinderilor sînt în discuție. Dacă se va reuși totuși să se cadă la pace, ar fi prima dată din 1990 cînd România ar primi și tranșa a doua. Toate celelalte acorduri stand-by au eșuat. Cum politicienii români nu pot lucra singuri, propun împă­­ierea lui Zervoudakis. S-ar pu­tea adopta și soluția confecțio­nării lui din ceară. Asemenea statui ar putea fi plantate în Ca­mera Deputaților, în Senat, la guvern. Să vezi atunci ce zeloși ar fi aleșii noștri. Ar fi bine să existe un stimulent pentru cei pe care îi votăm anul ăsta. Un bau­­bau care i-ar sili pe parlamentari și pe miniștri să lucreze. Deo­camdată, ei și-au luat o vacanță prelungită cu ocazia zilei de 1 Mai. Cu frunțile transpirate de votarea bugetului și, mai ales, a dublării propriilor salarii, ei ră­mîn acasă o săptămînă să își refacă forțele. Proletari din toate țările, uniți-vă! Sfintele Sărbători de Paște la olteni DOLJE Noapte cu Lumină și liniște divină în Bănie Cerșetor în noaptea în care se împarte Lumină și se fac avuții în Ceruri Primul copil care s-a născut în ziua de Paște are nota 10 Tililin­Mlfl Paștele în stil severinean Dumnezeu a dat... CONEL a luat Sexul slab a fost cel mai tare de Paște IHilifl­l Gazeta de Sud a gătit de Paște pentru cea mai săracă familie din Tîrgu Jiu Familia Duțan a mîncat sarmale și ouă roșii primite de pomană Cerșetorii și prostituatele și-au „suspendat“ activitatea Ierusalimul ignorat al României Am găsit Maglavitul dormind liniștit, ca orice așezare rurală într-o obișnuită amiază a unei zile de peste săptămînă. Acum, după 65 de ani de cînd ciobanul localnic Petrache Lupu a provocat o „isterie religioasă" la scară națională, nimic nu mai amintește de faptul că așezarea a fost un adevărat Ierusalim al României, în care soseau zilnic zeci de mii de pelerini. Din toată acea furibundă revărsare religioasă au mai rămas în picioare doar amintirile localnicilor mai vîrstnici, ale familiei „alesului" și credința susținută a tuturor că Dumnezeu a coborît lîngă sat de trei ori. In afară de ei, parcă doar noua Mănăstire Maglavit și biserica sa neterminată de 62 de ani încearcă simplu, prin chiar propria reconstrucție, să ne reamintească. . . CITIȚI !N PAGINA 6 ....... ’ ..... ABERAȚIA ZILEI de Radu MORARU Zece lucruri primare! 1 Mai enervant ca altul său că mă enervează! 1. Să-mi servesc dușul de dimineață la ibric (în cazul fericit în care n-am uitat să aprovizionez damigenele cu apă). 2. Să-mi fac cafeaua la priză peni­că aragazului nu-i iese pe ochi nici o bulă de gaz. 3. Să mă taie duhoarea cînd ies pe ușă fiindcă porto­caliii ridică gunoiul după calendarul lor și­ al strămo­șilor lor. 4. Să se taie curentul cînd mă deplasez cu liftul sau după ce-am compostenit bi­letul de tramvai... sau cînd sunt „invitatul“ televiziuni­lor. 5. Să mă dau cu troleul înghesuit și garnisit cu șuți care călătoresc prin buzuna­rele mele private. 6. Să-mi plătesc taxele și impozitele pe nervii mei. 7. Să-mi fie alergați copiii prin curtea școlii de cotrobui­­torii de cartier. 8. Să am nevoie de com­pensare, policlinici, salvări și spitale. 9. Să mă plimb seara cu soția și să ne piște golanii de fund, ca să nu zic mai rău. 10. Să mă plîng sau să reclam degeaba, pentru că nu-i nimeni prost să-și piardă vremea cu fraierii de simpli cetățeni. Zău că mă enervează! Și sunt chestii primare. Cu restul m-am obișnuit! în zece ani am înțeles că primăria nu dă pămînt, nu dă case și nici lap­te, brînză, ouă. în zece ani am învățat să evit atît ambu­teiajele, cît și gropile mai mari. Chiar, ce chestie?! Cînd mai dispare cîte-o groapă mai mare, am deja reflexul și o șterg din memorie. M-am obișnuit cu multe. Dacă stîlpii nu mă luminează noaptea, am lanternă. Dacă șmecherii se-ntrec pe stradă, mă dau la o parte. Sunt multe lucruri pe care mi le-am rezolvat singur, cum am știut. In mod intenționat, am lă­sat curățenia în coadă, în coadă de pește au lăsat-o alții, cu precizarea că locuito­rii unor orașe nu sînt atît de nesimțiți ca locuitorii altor orașe. Paradoxul este că ne-am obișnuit cu murdăria și altele ne ard mai tare. Și fiind­că munca patriotică nu mai e una forțată, ne-am obișnuit să vedem chiloți sau resturi de mîncare care cad în fața blocului și să nu-mi spună ci­neva că moare de oftică atunci cînd scuipă unii pe stradă sau își deversează re­gulile pe trotuar sau prin par­curs! Iar dacă totuși moare ci­neva de oftică, probabil că n-o să aflăm. Am alterat așa ca să-mi spun electorala. Candidaților! Cred că nu sînt singurul ner­vos din oraș... pe cele zece chestii primare! Zece chestii, ș-apoi curățenia! Să fiți iubiți! D cmm^isr nwz jMHEMjrm­urm«raan»^gm

Next