Gazeta de Sud, septembrie 2000 (Anul 6, nr. 1675-1700)

2000-09-01 / nr. 1675

Astăzi sună clopoțelul! Astăzi începe un nou an școlar. Mai mult sau mai puțin reparate și renovate sau doar văruite cu bani din bugetul autorităților locale, școlile își așteaptă elevii. Manuale sînt sau vor veni în maxi­mum cîteva săptămîni, cert este că vacanța s-a sfîrșit. Edilii A. Craiovei vor inaugura noul an școlar, fiecare în altă unitate11 de învăță­mînt: primarul Vasi­le Bulucea la Colegiul „Frații Buzești", viceprimarul Ion Călin la Școala nr. 2 și la Colegiul „Elena Cuza", iar viceprimarul Mihai Dragu la Liceul „Henri Coandă". Și consilierii locali vor fi alături de elevi, fiecare dintre aceștia mergînd la cîte o școală din oraș. • Florentina ENACHE Azi, Doljul a dispărut de pe harta sistemului național de asigurări sociale de sănătate • Farmaciile nu vor distribui medicamente compensate sau gratuite, iar medicii de familie se pregătesc de tarifare • Incompetența managerială a conducerii CAS Dolj ne costă degeaba 7% din salariu pe noi și alți 7% pe angajator­i în calitate de asigurați, cerem demisiile incompetenților de la vîrful CAS Dolj și tragerea la răspundere a vinovaților pentru situația creată Cu trei capre, întreținerea la bloc pe­ o lună de Răzvan BĂRBULESCU Aflăm dintr-un excelent reportaj că, în Tîrgul de săp­­tămînă din Craiova, un purcel de lapte se vinde cu o sută de mii de lei. Cît să aibă un pur­cel de lapte? Două, trei, hai, patru kilograme. Pomană cu­rată. La un restaurant curățel, ciorba de burtă te duce la 30-40 de mii de lei. O ciorbă cît jumătate dintr-un purcel de lapte. Țăranul îl vinde ieftin, fiindcă îl prinde disperarea dacă trebuie să-l crească pî­­nâ spre Crăciun. O sută de mii de lei este și o pensie țără­nească indexată. Asta ar veni cam patru dolari și ceva. Fac o paranteză. Am auzit că tot cam atît este pensia unui artist al poporului din Republica Moldova. Artiștii poporului din Moldova cumpără la un preț acceptabil cartofi prin uniunile de creație, cartofi pri­miți în dar de la Ministerul Culturii de la București. Minis­terul Culturii a plătit și el din sărăcia lui cîteva tone de car­tofi. Dacă avea bani, cumpă­ra din tîrgul craiovean purcel de­ lapte și-i dona artiștilor po­porului de la Chișinău, care, la rîndul lor,­ îi­ j scoteau în tîr­­gurile moldovene, îți stă min­tea în loc! Cîte punți pot găsi două ministere, cum pot co­labora cultura mică și cultura mare spre beneficiul țăranilor și al artiștilor poporului. Revin la tîrgul oltean și citesc cum un cunoscut crescător de ani­male din Mofleni, om care se mîndrea cu vacile lui rasa Hollstein, pentru care a luat și un premiu, își vinde din „co­lecție" pentru că nu-i ajunge pensia. Vaca se numește Bu­­joara, are opt ani, a dat cinci viței și, dacă o hrănești, dă și 20 de litri de lapte pe zi. Da­că o hrănești. Crescătorul din Mofleni are 400 de mii de lei pensie, iar nevasta­ sa, 70 de mii de lei. Pe vacă cere șapte­­opt milioane. E mare și e de rasă. 20 de litri de lapte pe zi ori zece mii de lei litrul ar du­ce la vreo 200 de mii de lei pe zi. Or, zece zile ar face vreo două milioane. Cu banii ăștia ai cumpăra și furaje. Dar socoteala din tîrg nu sea­mănă cu cea de acasă. Cine-i ia laptele și cu cît? Iar pe se­ceta asta, de unde mîncare? Și cînd o găsești, cît dai pe ea? Credeți că omul din Mo­fleni nu și-a făcut și el calcule atît de simple? Prețul unui bănicior de po­rumb te duce pînă la 70 de mii de lei. Cît pensia nevestei crescătorului din Mofleni. Nici cu oile nu ieși mai bi­ne. Pe o oaie mai pricopsită lei și 250 de mii de lei. Pe o ca­pră vioaie scoți, dacă ai no­roc, 350 de mii de lei. Dar Io­nela din Predești n-are noroc. A dat o oaie și cu 200 de mii de lei. Stă acolo, în tîrg, pînă le-o vinde pe toate, 60 la nu­măr. Dacă Ionela mai are co­pii sau nepoți la oraș, le mai trimite cîte ceva din ce vinde. Cu prețul pe o oaie, ar plăti întreținerea pe-o garsonieră. Cu banii de la trei capre, ta­man bine ar scoate-o la capăt cu întreținerea pe trei camere, cu noile prețuri la apa caldă. O capră pentru o cameră. Ca­re n-are neamuri la bloc stân­ge pentru provizii. Cît să răz­bați pînă în primăvară. Și tot așa, din vară în vară, de la o toamnă la alta. Prin '907, scrie Caragiale, „țăranii ne­voiași, peste iarnă, cînd nu au de lucru și nu pot produce, în genere, nimica, avînd nevoie de bani, fac împrumuturi, cu camăta, mai mult sau mai pu­țin infamă, tot de la arendași, rămînînd a se răfui la socotea­la din toamna viitoare. Ade­sea, țăranii, după o muncă de peste opt luni, se văd rămași datori pe anul următor. Și iar vine o iarnă aspră peste tris­tele și, umilele lor vetre, și iar rugăminți cu căciula-n mînă pentru un nou împrumut... Și așa mai departe..." Ei, da, dar asta era în '907. Cine mai îndrăznește să ia astăzi împrumuturi? Agenții serviciilor chineze au confiscat 16.000 de exemplare dintr-un album comemorativ cu fotografii din timpul celor opt ani de președinție ai lui Clinton. Mo­tivul: una din fotografii îl repre­zintă pe președintele american mî­nă în mînă cu Dalai Lama. Ceea ce, declară surse diplomatice din China, este inadmisibil pentru po­porul chinez. Cartea, a cărui autor este fotograful oficial al Casei Al­be, Robert McNeely, conține 200 de fotografii cu lideri politici, pre­ședinți, membri ai diverselor miș­cări, activiști politici și religioși, care, în decursul celor opt ani, l-au vizitat pe Clinton la Casa Albă. Fotografia cu Dalai Lama a fost făcută într-un moment de medi­tație, cînd cei doi se plimbau prin grădina Casei Albe. Fapt care, în opinia liderilor de la Beijing, este impardonabil, chiar și pentru un președinte american. După cum se știe, Dalai Lama este considerat inamicul public numărul unu în China și autoritățile fac tot ce le stă în putință ca poporul chinez să creadă că preotul tibetan este con­siderat la fel și în America. Propa­ganda de partid i-a dresat bine, în acest sens, pe chinezi, care con­sideră că doar pentru faptul că există, Dalai Lama pune în pericol integritatea Chinei și că, de frica ruperii relațiilor bilaterale, nici un lider al Lumii Libere nu îndrăz­nește să-i strîngă mîna. Interesant este că, în afară de Dalai Lama, nimic nu le este interzis chinezi­lor. Cînd a izbucnit scandalul Le­winsky, aceștia au fost ținuți la cu­rent, prin intermediul corespon­denților de presă, cu toate detaliile picante și uneori chiar pornogra­fice ale scandalului. Reviste oc­cidentale porno sunt comerciali­zate liber în China, la fel ca orice informații din orice domeniu, mai puțin despre Dalai Lama. S-a ajuns pînă acolo încît cei care că­lătoresc în China și sînt prinși cu poza lui pot fi condamnați la ani grei de pușcărie. Nimic, în acest sens, nu poate clinti autoritățile de la Beijing. Nici apelurile repetate ale organizațiilor care se ocupă cu drepturile omului, nici scrisorile de la marile vedete ale Hollywoo­­dului, nici presiunile politice pe care liderii diverselor țări, în frun­te cu președintele Clinton, le-au făcut în repetate rînduri. de Anca DEGAR - Washington Noi scumpiri Prețurile la energia termică și la gaze naturale se vor majora de la 1 septembrie, după ce tarifele de transport cu metroul și cu tre­nul s-au majorat la sfîrșitul săp­­tămînii trecute. Guvernul a aprobat creșterea prețului național de referință pen­tru energia termică furnizată populației, la 350.000 de lei/giga­­calorie, cu TVA, de la 280.000 de lei, inclusiv TVA. Aprobarea pre­țului național de referință duce la majorarea prețului unei gigaca­­lorii produse de societatea TER­MOELECTRICA. ANRE a acceptat, în luna mai, ca prețul mediu al unei giga­­calorii produse de TERMOELEC­TRICA să fie majorat cu 43,9%, la 287.000 de lei, de la 199.441 de lei. Prețul mediu a fost stabilit la un curs de 20.500 de lei pentru un dolar și reprezintă 14 dolari/Gcal. Și prețul gazelor naturale va crește, de la 1 septembrie, cu 16%, la 1.272 de lei/metru cub, de la 1.100 de lei, potrivit unui ordin semnat de ministrul industriilor și comerțului, Radu Berceanu. Pre­țul este stabilit la un curs al do­larului de 20.500 de lei și nu in­clude TVA. Prețul din contractele cu consumatorii direcți va fi ne­gociabil. Ultima majorare a pre­țului la gaze naturale a avut loc la 1 iunie, de la 900 de lei la 1.100 de lei/metru cub, ca urmare a creș­terii TVA la 19%. Călătoria cu trenul costă, în­­cepînd de sîmbătă, cu 7,2% mai mult, ca urmare a intrării în vi­goare a deciziei CFR Călători de a majora tarifele. Măsura a avut în vedere acoperirea influențelor re­zultate din creșterea inflației din ultima perioadă, a declarat Valen­tin Bota, directorul general al So­cietății Naționale de Transport Fe­roviar de Călători. Ultima majorare a tarifelor de călătorie pe calea ferată a avut loc la începutul lunii iulie, cu 8,6%. Tarifele practicate de societatea de transport feroviar de marfă se mențin la vechiul nivel. Tarifele pentru călătoria cu metroul au fost majorate, începînd de duminică, cu 9,11%. Cartela cu zece călătorii costă 34.000 de lei, față de 30.000 de lei înainte de majorare, în timp ce prețul abonamentului lunar a crescut de la 90.000 de lei la 105.000 lei. De asemenea, abo­namentul pentru o zi costă 15.000 de lei, cu 5.000 de lei mai mult decît tariful valabil pînă duminică. Prețul cartelei cu două călătorii a fost menținut la 7.000 de lei. Ul­tima majorare a tarifelor la călăto­ria cu metroul a avut loc la 1 mai. TELEEUROBINGO 2 pagina S-a degradat și nivelul Ma de trai pe cale orală de Bogdan MITRICANA, Bogdan BERNEANU Pînă prin '94, prostituția a fost cu adevărat brățară de aur la mîna româncelor care au ales să-și ia soarta în pro­priile mîini. Cerere imensă, ofertă moderată, plată boie­rească. In ultimii ani însă, pia­ța serviciilor sexuale, explo­­dînd brusc, a coborît „oralul" din categoria serviciilor de lux în cea de larg consum. Astăzi, orice adolescent acneic își poate privi de sus părintele bugetar, pleznindu-l peste mo­rală cu un hip-hop­ic: „Moșule, ia cotizează aci", ca deseară se duce bă­ia­tu' cu gașca la fertilizat dame". „Fetele" au fost deci ca și buticarii, deschizătoare de drumuri în renașterea eticii ca­pitaliste în România. O dată ce „proba de microfon" și-a făcut din nou loc pe piața muncii, tot mai multe reprezen­tante ale sexului frumos s-au convertit la prostituție, plonjînd curajos din fabricile de con­fecții ori de la catedră în par­cările de tiruri sau în recepțiile de hotel. Așa se întîmpla că anul 2000 marchează defi­nitiv, am spune, consacrarea industriei sexuale pe tărîmul Mioriței. Prețurile nu mai sînt accesibile unei minorități, ci majorității populației, adică e loc de-un scurt dezmăț pentru tot acționarii'. Să ne ierte Dumnezeu, dar 60.000 de lei pentru o „clanță" nu periclitează nici bugetul unui pensionar des­cins din trofeu pe strada Con­stantin Furtună din București. Păi, dacă ăsta e preț de Capi­tală, atunci eroul reportajului publicat ieri în Gazeta de Sud, proxenetul Cenușe, cu cît să plaseze el peste Dunăre gospodinele racolate de prin cătunele Olteniei? Cu cît ați văzut, adică între 40 și 80 de mărci bucata vîndută, și nu în­chiriată cu minutul. O socotea­lă lejeră arată că exportatorul nostru cîștigă la o simplă bas­culare de 30-40 de gospodi­ne vreo 30 de milioane de lei, adică un salariu bun de ziarist pe un an de zile. Iar dacă ex­portă cîte un lot de folcloriste pe săptămînă, cîștigul anual not­i că Remeș n-are acces la bilanț­ este de peste un miliard de lei. Adaugă și profitul stors de pe urma transbordării cu oa­meni ai muncii lăsați baltă în drum spre Grecia și cu sigu­ranță îți va veni să-l castrezi pe acest Cenușe, care ce soi de relație credeți că are cu au­toritățile la cît bănet îi zornăie prin buzunare? Evident, de re­spect reciproc și neamestec în treburile interne. Dar ce-o fi fost în mintea colegului nostru Costin, care, avînd profunda ocazie de a lucra în ramură și de a-și croi, în consecință, un viitor prosper, a ales să se reîntoarcă printre noi, vai de buzunarele noas­tre? A crezut, probabil, că face și el o faptă jurnalistică de e­­cou, neglijînd amănuntul esen­țial că nici un polițist nu și-ar da week-end-ul pe o înhățare cu flagrant a unui proxenet dol­dora de lovele. Că doar așa i­­a spus ofițerul căruia Crețu i-a propus colaborarea: „Măi Costinele, azi e vineri, vine ui­­d­endu'... Fiai să amînam fla­­grantu' pentru morții" Pînă la urmă, din toată această aventură reporteri­cească am extras cu indignare nu tîrșeala (ori, dacă vreți, complicitatea) organelor în drept, ci degradarea accen­tuată a nivelului de trai pe ca­le orală. Nici curvele nu mai au valoare în România. Aproape de închide­rea ediției, Colonelul Că­­bulea, șef al IJP Gorj și toto­dată al ofițerului care ține aproape de familie în lnchend, a fost schimbat din funcție și mutat la Hunedoara, „mai aproape de casă" zice-se. Acesta să fie motivul real?! Aproape că nu credem. ciAaKffrrA sud - cotidian^ cia­ckxu.or ■ *■<: i­ms ■«tu* iTTMunMEasm

Next