Gazeta de Sud, ianuarie 2001 (Anul 7, nr. 1776-1799)
2001-01-04 / nr. 1776
Șampanie, zăpadă și asasinate ,la început de mileniu 20 de oltenași prevestesc un mileniu de nota zece De-ar fi să încercăm să caracterizăm mileniul trei, peste al cărui prag tocmai am trecut, și asta după primii născuți ai Craiovei, următorii o mie de ani ar fi de nota zece. Și ar mai fi și o lume a bărbaților... pentru că scorul nașterilor ultimelor zile a fost de 11 la 9 în favoarea băieților. Mai mult, la ambele maternități ale Craiovei, primii copii care au venit pe lume de Sfîntul Vasile au fost băieți. Obligatoriu, spun mîndre mamele, copiii vor purta numele sfîntului, amânunte în pagina Castelul Edinburgh din Scoția - focuri de artificii la pragul dintre milenii amănunte în pagina Mereu s-a spus - și nu doar în ultimii zece ani - că România urmează să traverseze o perioadă decisivă. La început de secol și de mileniu, ne place să credem că anii care vor urma vor fi pur și simplu normali. A existat și există la noi un soi de tentație a mesianismului care ne îndeamnă să ne dezicem de trecut și să credem că lucrurile vor fi luate de la zero. Imediat după revoluția din decembrie 1989 s-a vorbit de Kilometrul zero, spațiu simbolic ce trebuia să delimiteze net ceea ce a fost de ceea ce este și va fi. In fapt, lucrurile nu au mers deloc așa și nici nu puteau merge așa. Perioada interbelică a fost marcată de același mesianism - Cioran scria despre schimbarea la față a României, de arderea unui trecut și prezent privite cu maximum scepticism. Mai apoi, regimul comunist a dorit, cu la fel de multă ardoare, să demoleze structurile existente - sociale, politice și, nu în ultimul rînd, economice - instaurînd violența instituționalizată. Pentru comuniști, regimul numit burghezo-moșieresc fusese unul definitiv putred: totul trebuia schimbat, nimic nu merita păstrat. Din nefericire, la fel s-a pus pro blema și în 1989, iarăși trebuia schimbat totul, iarăși nimic nu merita păstrat. Mai mult, în 1996 s-a vorbit, la fel, despre Marea Schimbare, despre o restructurare din temelii a tot ce se înfiripase după revoluție. In aceste condiții, istoria noastră este un soi de baladă a Meșterului Manole, ce se construiește ziua se dărîmă noaptea. Sau muncile unui nou Sisif- mereu trudim ridicînd o stîncă pe cărările neștiute ale unui munte. Credem că este, poate, timpul să renunțăm la această eternă reîntoarcere și să încercăm, în sfîrșit, să construim ceva durabil. Iar ceva durabil nu poate fi construit, credem noi, decît asumîndu-ne integral trecutul, alegînd ceea ce este bun și păstrîndu-l, fără complexe. Asta cu atît mai mult cu cît secolul în care tocmai am intrat găsește omenirea mai degrabă sceptică: sîntem departe de entuziasmul debordant al anului 1900. Două războaie mondiale, holocaustul negru și holocaustul roșu, munții de cranii din Cambogia lui Phil Pot și abajururile din piele umană de la Auschwitz, imaginile de la Hiroshima a doua zi după toate acestea sînt și vor rămîne amintiri greu de șters. Am traversat un secol în care omenirea a făcut progrese tehnologice absolut uluitoare, dar și în care bestialitatea a atins cote greu de imaginat. Iar măcelurile recente din Bosnia sau Ruwanda, lenta decădere a rolului ONU în politica internațională, inerentele transferuri de putere ale statului național tradițional către grupuri economice sau structuri transnaționale (parte a așa-numitei politici de globalizare) sunt tot atîtea semne că trăim într-o lume care se transformă dramatic și definitiv. Iar în această Lume Nouă, România pășește șovăielnic, structural bolnavă și cu încrederea în propriile-i forțe adine subminată. Este o lume în care cei slabi - ca întotdeauna, de altfel - au puține șanse să găsească îndurare. Deci nu ne putem permite să fim slabi dacă dorim să ne găsim un loc rezonabil în marele concert al națiunilor. Avem nevoie de guverne puternice și de o clasă politică lucidă. Avem nevoie de oameni de afaceri de calibru greu: în economie se vor da marile bătălii ale secolului acesta, bancherii sunt, așa cum am mai scris-o, condo tierii noului mileniu. Avem nevoie de lideri în care să credem și pe care să avem curajul de a-i urma. Avem nevoie, așa cum spuneam mai sus, de o împăcare cu noi înșine. In urmă cu cinci decenii, Malraux scria că secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc. Parafrazîndu-l pe marele scriitor pntem Ie spune că în secolul XXI România va fi puternică sau nu va mai fi deloc. România și secolul XXI de Eugen Ovidiu CHIROVICI Facilități fiscale pentru întreprinderile mici și mijlocii Guvernul a adoptat, în ședința de sîmbătă, o ordonanță de urgență privind stimularea întreprinzătorilor privați și a întreprinderilor mici și mijlocii, a anunțat ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului, Șerban Mihăilescu. El a precizat că aceste facilități se referă la scutirea de la plata taxelor vamale pentru mașinile, echipamente, know-how și instalațiile importate pentru dezvoltarea activităților proprii, facilitarea accesului prioritar al MM la achizițiile publice de bunuri materiale, lucrări și servicii, scutirea de la plata impozitului pe profit în cazul profitului brut reinvestit, reducerea cu 20% a impozitului pe profit în cazul în care întreprinzătorul asigură creșterea cu cel puțin 10% a numărului de locuri de muncă față de anul precedent, precum și scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime necesare fabricării de produse. „Prin reluarea facilităților din Legea 133/ 1999, desființată abuziv prin Legea bugetului, noul guvern și-a respectat unul din cele mai importante angajamente asumate după cîștigarea alegerilor“, a spus Mihăilescu. El a afirmat că, potrivit calculelor întocmite pînă acum, efortul bugetar anual aferent acestor facilități nu va fi mai mare de o mie de miliarde de lei. Mihăilescu a mai precizat că acordarea acestor facilități nu va crea probleme în cadrul negocierilor cu Fondul Monetar Internațional, deoarece membrii guvernului vor încerca să prezinte, în primul rînd, avantajele care vor apărea prin dezvoltarea exportului și importului realizate de întreprinderile mici și mijlocii. „ Nu se poate să ai o creștere de 5% a producției industriale dacă menții toate problemele în frînghii strînse. Vom încerca să-i convingem pe cei de la FMI că și astfel de măsuri se pot aplica, nu doar cele de restrîngere“, a spus Mihăilescu. (MEDIAFAX) Cu basca pe ochi Nimeni n-a urat vreodată „Vă dorim un prezent fericit!“ de Răzvan BARBULESCU Românul are simțul proporțiilor și al locului lui pe planetă. „Un mileniu fericiți", și-a urat fiecare cu aerul cu care, anul trecut, și-a dorit „Un an mai buni". Poți avea simțul orei, al zilei, al benzinei, al lunii, poți avea simțăminte personale vizavi de locul tău în istoria lumii, al poziției geostrategice etc., etc. Le au mai toate popoarele. Intrarea „Un mileniu fericit!" e însă cu mult mai mult. Este conștiința că aparții nu UE, nu NATO, nu continentului, ci tuturora la un loc. Este conștiința realității profunde că secolul e mîine, iar mileniul, poimîine. Doar cei mari, cu instinctul anvergurii, sînt cîștigători. Acesta este succesul cel mai important al deceniului din urmă. Pînă să-și dorească mileniul mai fericit, concetățenii și-au făcut pregătirile. Iar pregătirile au fost pe măsura vremurilor. Intre Crăciun și Anul Nou s-au spart în cinci case, s-a furat pe îndelete. S-a furat mîncare, mîncare și iar mîncare. Pe măsură ce dl Isărescu strîngea parai pentru viitorul buget de austeritate, românul închis la culoare de invidie și cu pizman sîn strîngea de la alții afumătură, porci cu carcasă, curci gata îndopate, oale cu sarmale. După miile de hoții mărunte și jafuri de podium, au urmat nopțile petardelor. A trosnit și a bubuit ca în Kosovo. Au fost singurele nopți fără lătrat de comunitari. Cînd petardele răsună, maidanezii tac. n ■ . . I ■ I •/ ■ I ■ rimicii: vilii i ic uic mileniului au fost un chinez, care știa doar două cuvinte românești (dar bine), „Mafia!, Săriți, mafia!", și un benzinar care era să moară la datorie din pricina unor manglitori de duzină, din care alcoolul făcuse aproape niște criminali. Nici alții n-au stat mai bine. La doi pași de Antalya, perla turismului turc și veritabil model pentru o viitoare Antalye românească, un vas cu imigranți georgieni a intrat pentru totdeauna la apă. A fost apoi bătaia ca în „Șapte păcate" din parlamentul unei regiuni mexicane. A fost mașina-capcană din Israel. A urmat catastrofa de la Amsterdam, cu zeci de morți și sute de spitalizați după un incendiu cumplit, a fost și incendiul de la ministerul nostru de finanțe. Ne-am integrat între nenorocirile lumii dezinvolt. Un mileniu fericiți La Ministerul de Finanțe, flăcările au distrus 200 de kilograme de hîrtie. Documente, nu hîrtie igienică. Istoria mondială a incendiilor dovedește că focul izbucnit la ministerele de finanțe erau invariabil și indisolubil legat de istoria mondială a jafurilor. La București a fost vorba doar de un reșeu uitat în priză. Așa, dacă era vorba de documente privind protecția muncii, acolo da anchetă, acolo da interese, împrumuturi, licențe, scutiri de taxe și datorii... Intorcîndu-ne la ale noastre, vom spune că nu găsim nici un motiv pentru ca urarea „Un mileniu fericit!" să nu funcționeze încă din prima sută de ani, din primul secol, întrucît ea nu se referă meschin nici la pensii, nici la prețurile de săptămîna viitoare, nici la banii de întreținere, nici la taxele Băsescu, nici la lumină, nici la gaze. Pariul nostru este cu viitorul îndepărtat, cu sutele de ani, cu mileniul în întregimea lui. Fie și pentru simplul motiv că nimeni n-a urat vreodată cuiva „Iți doresc din suflet un prezent fericit!"