Gazeta de Sud, iulie 2001 (Anul 7, nr. 1927-1952)

2001-07-02 / nr. 1927

Aseară, în Cupa Intertoto JFC Synot 1,US Craiova Partida s-a disputat la Stare Mesto (Cehia) și a contat pentru prima manșă a turului secund al Cupei UEFA­ Intertoto. Golurile­­raiovenilor au fost marcate în re­­p­riza secundă de Crăciunescu și­­ Grigorie. Atacanții I. Savu și Erdeș au irosit două ocazii fa­­vorabile de a marca, șutind ba­lonul în bară. Antrenorul Univer­sității, Nae Ungureanu, a folosit următoarea formulă de echipă: Neamțu -1. Stanciu, G. Șerban, Crăciunescu, Rada, Șoavă - Gri­gorie, Burcă, M. Stancu -1. Savu (Verdeș), Silvășan (Vigariu). Me­ciul retur se va disputa sîmbătă, în Bănie. (M.S.) 3­2 (1) (0) Conducerea tehnică a Universității 9 s-ar putea întări Va coborî Țicleanu lângă Ungureanu, pagina 12 In plină vară Rău-platnicii vor rămîne fără apă ! Craiovenii rău-platnici vor rămîne de mîine fără apă la ro­binete. Specialiștii Regiei Auto­nome de Apă-Canal (RAAC) Craiova vor debranșa numai aso­ciațiile de locatari care au datorii cuprinse între 800 de milioane și ~ miliarde de lei. Cartierele în care se va opri apa sînt: Craiovița Nouă, la Asociațiile de locatari nr.1,3, 9, 12, 13,­18, 23,25,31, 34; Brazda lui Novac, Asociațiile de locatari nr. 9, 27,28; 1 Mai, Asociația nr. 3; Nicolae Titulescu, Asociația nr. 2 Cerna, Asociația de proprietari nr. 1 Dîmbovița; George Enescu, Asociația nr. 3; Rovine. Asociația nr.7. Nicușor Stancu, șef Serviciu producție din cadrul RAAC, a spus că regia are de recuperat de la populație 116 miliarde de lei și că deocamdată vor fi debranșați doar cei care au datorii mai vechi de un an: „Nu este o măsură prea bună, mai ales acum, în plină vară, însă nu avem ce face. Sunt bani mulți de recuperat și doar 25% dintre cei cu debite mari sunt oameni cu ade­vărat săraci. Restul efectiv nu vor să plătească. Luni, la primărie va mai avea loc o ultimă întîlnire între primar și președinții asociațiilor de locatari și, dacă nu se va găsi o so­luție, imediat vom începe debran­­șările“. Apa va fi oprită timp de șapte zile. • Nicoleta ENE ei. în comuna Sărdănești - Gorj Țiganii nomazi amănunte în pagina trăiesc ca acum 500 de ani. Cine și-ar putea închipui ca, în anumite locuri, oamenii și viața par a se fi oprit pentru veșnicie, în aceeași imagine învechită a începutului de istorie? Țiganii nomazi au învătat cu toții, din tatâ-n fiu, același cîntec rebel al libertății. Sîngele acestora clocotește asemenea unui rîu de foc ce își vede nestingherit de curgere. O lume care poate nu se va schimba vreodată și aceasta pentru că dincolo de legile pămîntești există legile nescrise. Toți nomazii le respectă, toți li se supun, fără a se răzvrăti, fără a „trăda" vreo clipă ceva din ceea ce au fost învățați să facă. Fiecare pentru sine și toți uniți într-un singur glas vorbesc aceeași limbă aspră a nesupunerii: „Nimeni nu ne va putea împiedica să fim liberi și să trăim așa cum au trăit strămoșii noștri Produse în valoare de 415 milioane de lei cu abateri Din 28 iunie, încălțămintea second hand nu mai poate fi comercializată în piețele din Tîrgu Jiu pagina Lactatele - un pericol pentru sănătatea cumpărătorilor DIGRESIUNI de Octavian PALER Război al nervilor nu numai și Cele petrecute la Cluj, în ziua când Gheorghe Funar a fost luat din primărie cu forța și dus la Poliție pentru audieri (ceea ce a declanșat un adevărat război al nervilor care continuă), au stâr­nit, văd, reacții contradictorii. Par­tizanii deciziei luate de poliția clujeană și-au amintit de celebra maximă latinească, dura lex, sed lex („lege aspră, dar lege"), și de ce scrie în Constituția noastră că „nimeni nu e mai presus de lege". Alții, dimpotrivă, au veștejit incidentul. Și nu mă gândesc, ne­apărat, la persoane a căror lo­gică poate fi viciată de interese subiective, cum e Traian Băsescu, primarul Bucureștilor, care a vă­zut în îndrăzneala poliției clujene un precedent periculos în relațiile dintre administrația centrală și administrațiile locale. Băsescu a vorbit de o „înscenare", pusă la cale cu acordul, dacă nu la în­demnul premierului Năstase, de un „act de forță", ca să intimi­deze primarii rebeli, primarii ne­supuși. O asemenea incriminare impune, firește, circumspecție, chiar dacă Băsescu a ținut să adauge că nu e „un admirator al exceselor domnului Funar". Căci­ ea te trimite, inevitabil, cu gândul­­, la interesele politice și de edil ale lui Traian Băsescu. Erau de aș­teptat și strigătele venite dinspre PRM. Dar observ, inclusiv în unele comentarii de presă, o anumită tendință de a deplasa miezul chestiunii spre marginile După părerea mea, scanda­lul de la Cluj, în loc să clarifice, cât de cât, spinoasa problemă a autorității legii, a tulburat-o și mai râu. Amănuntele, mai degrabă penibile decât picante, au trecut ele pe primul plan. Abia printre ele se poate întrezări o conclu­zie. Anume, că autoritățile noas­tre nu se arată în stare să transforme respectul pentru lege într-o atitudine normală, ferită de isprăvi care sunt amuzante la Ca­ra­gia­le, nu însă și în viață. Mai întâi, primarul unui municipiu im­portant își permite (și nu e prima oară) farse de prost gust, care fac dintr-un funcționar public un cabotin. Cum poate fi calificată astfel ideea de a pune oase și scobitori tricolore pe mesele con­silierilor primăriei? Apoi, același primar își permite să disprețuias­că ostentativ (lâudându-se, chiar, cu asta) citațiile pe care le pri­mește. Funar, care face caz de lege atunci când vrea să se ser­vească de ea împotriva adver­sarilor ori, pur și simplu, pentru a menține tulburi apele între ro­mâni și maghiari, ar trebui să știe că legea nu există doar pentru alții. Apoi, era nevoie, oare, ca poliția din Cluj să-i trimită patru "citații într-o săptămână? Nu do­vedește asta o grabă, oarecum bizară? Nu mi se pare deloc se­rioasă ideea lui Traian Băsescu, după care politețea ar fi cerut să se ducă un „ofițeraș"de la poliție - termenul nu-mi aparține­­ care să-i ia declarația cerută prima­rului. Ideea aceasta arată cam ce crede dl Băsescu despre ega­litatea în fața legii. Era nevoie, însă, de toată buluceala de la primărie, cu un primar târât pe scări, ba chiar înjurat de un po­lițist? Era nevoie de un gardian de la primărie, care să se dea brav lovind un colonel, șeful po­liției județene, sau de agitația de pe străzi a peremiștilor din Cluj? Era nevoie de tot circul pe care l-a făcut dl Funar? Și pe care, acum, se străduiește să-l întreți­nă? De fapt, am greșit referin­­du-mă la Caragiale. Lumea lui Caragiale e simpatică și te face să râzi. Cele petrecute la Cluj nu reușesc decât să te pună pe gân­duri. Ar fi necesară mai mult ca oricând, azi, puțină ordine ba­zată pe autoritatea legii. Insecu­ritatea a ajuns, la noi, aproape un coșmar. Afirmația din Constitu­ție, că nimeni nu e mai presus de lege, nu mai e luată în serios de nimeni. Marii infractori, ca să nu mai vorbesc de infractorii cu imu­nitate, nu se sinchisesc de Justiție. Ei știu prea bine că la noi Justiția nu e legată la ochi, ca în repre­zentările simbolice. Ea distinge fără greș cine e un mare escroc și cine e un simplu găinar. Și numai ultimii o pățesc. In loc să se dez­meticească din acest coșmar, un scandal ca acela de la Cluj - cu războiul nervilor aferent- a împins, cum se întâmplă, din nenorocire, la noi, tragicul în comic. Nadia Comăneci a devenit cetățean american Fosta gimnastă română Na­dia Comăneci, care a locuit 11 ani în Statele Unite, a primit vineri, 29 iunie, cetățenie americană, a anunțat publicația Los Angeles Times. „Astăzi, lumea este des­chisă, dar nu întotdeauna a fost așa“, a spus Nadia Comăneci, du­pă ceremonia de la Oklahoma City, în cadrul căreia a depus ju­­rămîntul pentru a primi cetățenia americană. Potrivit publicației ci­tate, Nadia Comăneci a spus că în România, în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu, a avut o viață privilegiată, dar nu a avut liber­tate. „Vin dintr-o țară minunată cu locuitori minunați. Dar am tră­it într-un sistem care ne spunea ce trebuie să facem“, a menționat Comăneci. Nadia Comăneci a emigrat în Statele Unite în 1989, cu cîteva luni înainte de revoluția care a dus la înlăturarea de la pu­tere a lui Nicolae Ceaușescu. Fos­ta gimnastă l-a întîlnit în SUA pe Bart Conner, fost campion olim­pic la gimnastică. Ei s-au căsă­torit în 1996, în România. „Ni­ciodată nu m-am gîndit că voi fi aici, în Oklahoma, măritată cu un american“, a adăugat fosta cam­pioană olimpică. • Doina GLIGĂ g Cu basca pe ochi Conspirația mititicarilor de Florin BINDAȘU Vară. Zile lungi și toropea­lă. Vreme de mici, bere și vacan­­țe. „Băiete, o bere gheață și trei mititei - da' vezi să fie de-ăia mai mari ", strigă proaspătul dispo­­nibilizat Mitică, sticlindu-și în soa­re ghiulul de pe degetul mic. Iși pune celularul pe masă, să vază cit­e ora, deoarece, pe după chindie, are rendez-vous cu Cos­­tica, un amic de FNI. „ Vericule, eu zic s-o mai punem de un mi­ting, ca pe vremuri, în față la pri­mărie....strigăm un pic și apoi mergem la un fotbal cu moșii de la Caritas. Bani nu ne mai dă ni­meni, da' măcar ne mai destin­dem un pic de stres, păi nu? ", i-a sîsîit ieri-seară Costică, printre co­jile de semințe sortate între dinți. Băiatul se prezintă zîmbind pîn' la urechi, cu mititeii într-o mî­­nă și berea în cealaltă: „Proas­­ peți ca la mama acas', dom'pa­ tron ! S-aveți poftă !" La așa in­vitație, Mitică închide ochii la cu­loarea spinării de muscă ce-o tră­dau mititeții mai pe la jumătate și se-ndoapă pofticios. Stinge cu bere exact în momentul în care amicul Costică, FMN-ist cu state vechi, își face apariția la terasă. Scoate ostentativ, dintr-o sacoșă de plastic, o sticluță de ceai și se așează la masă, cu fața galbenă și plină de bube mici: „ Manare mișea, domnule... maaaaare mi­ șea", îngînă de cîteva ori, în loc de salut. „Păi, ce-i ?", se intere­sează Mitică de peste bere. „Să fac­i o urticarie, la etatea mea, și tocmai înainte de miting", mor­măie furios Costică. Se repede la o doamnă bine, care-și făcea cu greu loc printre mese. „Alo, cu­coană, păi ieri m-ai otrăvit de am ajuns la urgență și azi fii iar pră­vălia deschisă ?" Cu mîna-n șold, cucoana se apără de după tej­ghea: „Am plătit amendă, am și proces-verbal, ce mai vrei de la mine?" Mitică se holbează la amicul combatant care-l așteaptă pînă la ultima înghițitură și-i explică repezit: „Păi ce, nu știi ? Era să mor ieri aici... Am mîncat niște mititei, de-aia mari, ca ăștia de-i înghiți și tu acilea... Acu' o țin pe ceai călduț...iar mișcaua plă­tește amenda și minte poporu'în față ! Auzi, vericule? Știi ce zic io? Mîine, după FNI, hai s-o pu­nem de un miting în contra miti­ticarilor, văz că ești galben deja, sigur că susții, nu? Poate ne-or da și autocare, să mergem la Bu­curești, am niște rude pe acolo... au făcut urticarie în parc, eu cred că este o conspirație împotriva poporului român, stai să-ți poves­tesc... " Notă: Personajele din po­vestea de mai sus sunt strict ima­ginare. Orice asociere cu vreo ligă a mititicarilor din viața reală a fost și este exclusă. Din start, normal. ladi» Sud Sxaci ce-m­i felace £ +

Next