Gazeta de Sud, ianuarie 2002 (Anul 8, nr. 2080-2104)
2002-01-03 / nr. 2080
La Tîrgu Jiu, sub Poarta Sărutului ȘAPTE PERECHI ȘI-AU UNIT DESTINELE Educația țiganilor - singura soluție pentru ieșirea din sărăcie pagina Ca țigan, am avut norocul să cresc intr-o familie care a considerat educația singura soluție pentru ieșirea din sărăcie. S-a dovedit a fi o soluție. Sper ca tot ceea ce urmează mai jos să poată face măcar cîțiva români să îi dea o șansă vecinului lor tot român, pe care insă au fost învățați să-l strige toată viața „băi, țigane!“. 8 GAZETA DE SUS - Drumuri închise din cauza viscolului Viscolul puternic iscat ieri a provocat închiderea unor drumuri din județul Dolj. Este vorba despre DJ 604 (pe ruta Leu - Amărăști), DJ 552 A (Mîrza - Perișor - Catane), DJ 561 D (Plenița - Orodei - Băilești - Rast) și DJ 561 E (Băilești - Seaca de Cîmp), între km 1-9. Aseară, utilajele de deszăpezire acționau în forță în aceste zone, dar vîntul aducea înapoi zăpada, zădărnicind de cele mai multe ori eforturile lucrătorilor SC Lucrări Drumuri și Poduri SA Dolj. (A.D.) de Octavian PALER DIGRESIUNI După doisprezece ani Lim Ningea sublim în seara Anului Nou la București. Ningea teatral, luminos și cast, ca într-o poveste cu ierni idilice. Dacă n-ar fi existat petardele care, pocnind, sfârtecau liniștea, ultimele ore din 2001 ar fi fost de o infinită delicatețe, un fel de remușcare a anului ce se sfârșea, pentru toate neplăcerile provocate în cele 365 de zile ale sale. In schimb, spectacolul „distractiv" de la televizor era exact pe dos. Cel puțin, în partea pe care am văzut-o eu. Căci pe la miezul nopții n-am mai rezistat asediului de vulgaritate, de prost gust și grosolănie ce voia, chipurile, să ne bine dispună. Am închis televizorul și m-am baricadat în somn, înainte de a mă da bătut, i-am auzit pe Ion Iliescu și pe Adrian Năstase vorbindu-ne. Sincer să fiu, n-am înțeles de ce dl Năstase a ținut să ne adreseze și domnia sa un mesaj de Anul Nou. I se va fi părut că nu l-am auzit de ajuns în restul anului? După știința mea, asemenea mesaje intră în obligațiile președintelui. La nici o televiziune străină, din cele ce pot fi prinse la noi, n-am zărit un prim-ministru dublăndu-l pe șeful statului. L-am auzit și pe Ciampi, președintele Italiei. Și m-am gândit că, dacă Ion Iliescu ar fi vorbit despre România cum a vorbit Ciampi despre Italia (Ciampi, al cărui proeuropenism nu poate fi pus de nimeni la îndoială), ar fi fost taxat pe la noi drept „naționalist". Europenii pe care eu i-am numit „de nicăieri" se pot felicita. Au reușit să creeze un soi de complex, o reținere, o pudoare, o teamă chiar, în fața vocabulei „național", de parcă în Europa s-ar integra nu națiuni, ci țări cu identități anulate. Decembrie presupune la noi și un alt fel de bilanț. Cu siguranță, azi nu mai suntem cei care, cu doisprezece ani în urmă, treceau de la „nimic nu era permis" la „orice e permis", convinși că asta se cheamă democrație. Suntem mai puțin visători și mai puțin naivi. Mai cu picioarele pe pământ. In decembrie '89, nici un entuziasm nu părea excesiv. Nici o iluzie nu părea imposibilă. Vorbele mari erau la ordinea zilei. Și nimeni nu se jena de ele. Istoria se dezghețase, iar tăcerea, silită și silnică, de până atunci, se transformase în vacarm. Patetismul acelor zile e acum o amintire. Și nu din pricina eternei dileme dacă în decembrie '89 a avut loc o „revoluție" sau o „lovitură de stat". Controversele pe această temă - deși nefinalizate - aproape că nu mai interesează. Românii au alte griji. Frica politică e azi o noțiune pe care tinerii n-o înțeleg prea bine. Locul ei a fost luat de frica economică. Teroarea e și ea un adevăr oarecum excentric, ocult, de parcă n-am fi întâlnit-o și pe stradă, la lumina zilei. Când vorbești azi despre lehamite, ești mult mai bine înțeles. De regulă, bilanțurile se ocupă de ce s-a întâmplat în economie. ■ Or, după părerea mea, e mai interesant ce s-a întâmplat cu sufletele noastre, cu psihologia noastră, în acești doisprezece ani. Căci doar pentru filosofi istoria poate fi o eczemă a timpului. Pentru noi, ceilalți, e, pur și simplu, viață. Cu doisprezece ani în urmă, eram încredințat că normalitatea va începe a doua zi. Ori, cel mult, a treia zi. Mă umple de melancolii naivitatea mea de-atunci, dar, sincer să fiu, n-o regret deloc. Nu regret așteptările prea mari, accesele de idealism, mult prea romantice și chiar ridicole uneori, care m-au împiedicat să înțeleg, o vreme, că libertatea poate arăta și urât. Dacă mi-ar fi fost din capul locului limpede ceea ce îmi e limpede azi, aș avea mai puține decepții în urmă, dar și mai puține iluzii. Faptul că m-am lăsat amăgit e dovada cea mai concludentă de care dispun că am luat în serios, ca și alții, inclusiv minciunile politicienilor. Desigur, azi putem aprecia mai bine, mai corect, resursele și limitele democrației. Ne cunoaștem ceva mai bine calitățile și defectele. Avem o idee mai clară despre tradițiile noastre și despre modernitate. Europa e un concept mai puțin vag. Sunt mai mulți săraci azi în România, dar și mai mulți realiști care știu că iluziile sunt acceptabile doar când le-ai lăsat în urmă. Și doar pentru consolări. Mă întreb, totuși, când vom înțelege dacă vom înțelege de ce solidaritatea de acum doisprezece ani s-a sfărâmat în milioane de singurătăți. 1 Și la începutul anului acesta au fost oameni care au țipat de s-a auzit din stradă. S-au bucurat mai mult ca niciodată și au deschis cîte două șampanii dintr-un foc: una pentru noul an și cealaltă pentru noul statut, de posesor, îngrijitor și crescător al unei minuni micuțe, zgomotoase și, bineînțeles, cu mult mai drăgălașe decît a celorlalți. Copilașii născuți la cumpăna dintre un an cu vize și altul fără, dintre un an cu mărci, franci, florini și altul cu euro, dintre un an cu WTC și celălalt fără au ieșit la iveală fără nazuri, sclisoseli cosmopolite sau apetit de gîlceavă. Puțin le pasă bebelușilor că mami și tați au făcut loc sub saltea pentru o mînă de euro, ca să apuce să vadă și ei Parisul, pînă a schimba ăl mic scutecele cu abecedarul. Ori c-a să le dea lor al doilea rînd de dinți și noi ăștia mari o să tot scrîșnim cu ochii spre apus, după SIE, după NATO, după vreun investitor care să-și arunce banii în făbricuța care, cu noi la căpătîi, își dă ultima suflare. Iar bin Laden va fi oale și altele ori din cauza americanilor, care-i vor fi gătit între timp la microunde, ori din motive de bătrînețe și plictiseală - cînd născuții din 2002 vor mai găsi în pod la bunica un ziar cu Wanted, dead or Alive ! De Anul Nou, ziceam, se găsiră unsprezece sufletele care aleseră Oltenia ca loc de „aterizare“: șapte băieței și patru fetițe, citiți în pagina 3 La-nceput de 2002, fetițele s pe locul doi Simona Jovan și cadoul său de Revelion, Andreea Roberta Gabriela EURO a trecut primele teste Moneda euro a trecut cu succes ieri primul test practic în cele 12 țări europene participante. Comisarul european pentru afaceri monetare, Pedro Solbes, a afirmat că introducerea euro a fost un real succes. Primită cu entuziasm de europeni încă de la intrarea oficială în circulație, noua monedă a cunoscut ieri „botezul focului“, o dată cu redeschiderea magazinelor și a băncilor; în magazinele germane, trecerea la euro s-a desfășurat fără dificultăți, chiar dacă unii vînzători au continuat să dea restul în mărci. „Nu au fost semnalate cozi neobișnuite la case, iar oamenii par mulțumiți. Am impresia că sentimentul general al germanilor a devenit favorabil euro“, a afirmat purtătorul de cuvînt al federației pentru comerțul en-detail, Hubertus Tellangahr. Și în Franța, moneda euro a început să se impună. La CARREFOUR, 50 la sută din plăți se realizau deja în euro ieri la prînz. „Este mai mult decît ne așteptam“, a afirmat președintele grupului, Daniel Bernard. Ministrul economiei, Laurent Fabius, a salutat simțul de responsabilitate al salariaților, care nu au afectat, printr-o grevă de proporții, „această reformă de proporții istorice“, amănunte în pagina 4 Primul ofițer român la Kabul a. Desfășurarea forței multinaționale a început ieri, la Kabul, unde a sosit un contingent internațional de ofițeri însărcinați cu pregătiri logistice de amploare, în paralel cu sosirea primelor trupe franceze. Cei 24 de ofițeri, sosiți cu un avion de la Londra, vor evalua, timp de două zile, necesitățile efectivelor militare care vor sosi în Afganistan. Din această echipă fac parte nouă ofițeri germani, cîte doi din Franța, Grecia, Italia și Spania, și cîte unul din Olanda, Danemarca, Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia și România. Aceste țări împreună cu altele cinci nereprezentate s-au oferit să pună la dispoziție personal militar pentru Forța Internațională de Asistență pentru Securitate în Afganistan (ISAF). La sosirea pe Aeroportul din Kabul, grupul de ofițeri a fost întîmpinat de reprezentanți ai militarilor britanici, care se află în Kabul încă din decembrie. Ofițerilor le-au fost prezentate cele cinci baze unde ar urma să fie staționată ISAF. Pînă la construcția spațiilor de cazare și a instalațiilor necesare militarilor din ISAF, responsabilii însărcinați cu logistica vor fi cazați în corturi, într-un amplasament situat pe locul fostului „club al ofițerilor afgani“, înconjurat de sîrmă ghimpată, unde ISAF și-a stabilit cartierul general. „Clădirile sunt, în cea mai mare parte, distruse serios. Va trebui să le facem locuibile pentru iarnă, trebuie să aducem curent electric, apă“, a afirmat colonelul britanic Ian Caws. ISAF intenționează, de asemenea, să redeschidă Aeroportul din Kabul, pînă la 12 ianuarie. Simultan cu sosiria r c’’ rilor, în Afganistan a venit și un prim detașament de militari francezi, aceștia stabilindu-și baza la Bagram, la 50 de kilometri nord de Kabul. Două avioane de transport grele au debarcat materiale, armament, sisteme de comunicații, vehicule ușoare. Francezii formează astfel cel de-al doilea contingent al ISAF care pășește fgan, după cel britanic, care a asigurat securitatea în timpul ceremoniei de învestitură a noului guvern afgan, la 22 decembrie, și care a primit trupe suplimentare luni. Forța ISAF, acceptată de guvernul afgan și avînd mandat din partea Națiunilor Unite, va avea rolul de a garanta stabilitatea în această țară, măcinată de războaie în ultimii 23 de ani. 1.00. Dr. Tr. Severin 052/32.32.47; Slatina 049/41.60.49 Un ofițer finlandez (dreapta), discutînd cu un ofițer român (stînga) la sediul central al Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate în Afganistan (ISAF), în nordul Kabulului