Gazeta de Sud, ianuarie 2002 (Anul 8, nr. 2080-2104)

2002-01-03 / nr. 2080

La Tîrgu Jiu, sub Poarta Sărutului ȘAPTE PERECHI ȘI-AU UNIT DESTINELE Educația țiganilor - singura soluție pentru ieșirea din sărăcie pagina Ca țigan, am avut norocul să cresc intr-o familie care a considerat educația singura soluție pentru ieșirea din sărăcie. S-a dovedit a fi o soluție. Sper ca tot ceea ce urmează mai jos să poată face măcar cîțiva români să îi dea o șansă vecinului lor tot român, pe care insă au fost învățați să-l strige toată viața „băi, țigane!“. 8 GAZETA DE SUS - Drumuri închise din cauza viscolului Viscolul puternic iscat ieri a provocat închiderea unor drumuri din județul Dolj. Este vorba des­pre DJ 604 (pe ruta Leu - Amă­­răști), DJ 552 A (Mîrza - Perișor - Catane), DJ 561 D (Plenița - Oro­dei - Băilești - Rast) și DJ 561 E (Băilești - Seaca de Cîmp), între km 1-9. Aseară, utilajele de des­zăpezire acționau în forță în aces­te zone, dar vîntul aducea înapoi zăpada, zădărnicind de cele mai multe ori eforturile lucrătorilor SC Lucrări Drumuri și Poduri SA Dolj. (A.D.) de Octavian PALER DIGRESIUNI După doisprezece ani Lim Ningea sublim în seara Anului Nou la București. Ningea teatral, luminos și cast, ca într-o poveste cu ierni idilice. Dacă n-ar fi existat pe­tardele care, pocnind, sfârtecau li­niștea, ultimele ore din 2001 ar fi fost de o infinită delicatețe, un fel de remușcare a anului ce se sfâr­șea, pentru toate neplăcerile pro­vocate în cele 365 de zile ale sale. In schimb, spectacolul „dis­tractiv" de la televizor era exact pe dos. Cel puțin, în partea pe care am văzut-o eu. Căci pe la miezul nopții n-am mai rezistat asediului de vulgaritate, de prost­ gust și gro­solănie ce voia, chipurile, să ne bine dispună. Am închis televizorul și m-am baricadat în somn, înainte de a mă da bătut, i-am auzit pe Ion Iliescu și pe Adrian Năstase vorbindu-ne. Sincer să fiu, n-am înțeles de ce dl Năstase a ți­nut să ne adreseze și domnia sa un mesaj de Anul Nou. I se va fi părut­ că nu l-am auzit de ajuns în restul anului? După știința mea, aseme­nea mesaje intră în obligațiile pre­ședintelui. La nici o televiziune stră­ină, din cele ce pot fi prinse la noi, n-am zărit un prim-mi­nistru dublă­n­­du-l pe șeful statului. L-am auzit și pe Ciampi, președintele Italiei. Și m-am gândit că, dacă Ion Iliescu ar fi vor­bit despre România cum a vorbit Ciampi despre Italia (Ciampi, al cărui proeuropenism nu poate fi pus de nimeni la îndoială), ar fi fost taxat pe la noi drept „naționalist". Europenii pe care eu i-am numit „de nicăieri" se pot felicita. Au reușit să creeze un soi de complex, o reți­nere, o pudoare, o teamă chiar, în fața vocabulei „național", de parcă în Europa s-ar integra nu națiuni, ci țări cu identități anulate. Decembrie presupune la noi și un alt fel de bilanț. Cu siguranță, azi nu mai suntem cei care, cu doispre­zece ani în urmă, treceau de la „ni­­­­mic nu era permis" la „orice e per­mis", convinși că asta se cheamă democrație. Suntem mai puțin visă­tori și mai puțin naivi. Mai cu picioa­rele pe pământ. In decembrie '89, nici un entuziasm nu părea excesiv. Nici o iluzie nu părea imposibilă. Vorbele mari erau la­­ ordinea zilei. Și nimeni nu se jena de ele. Istoria se dezghețase, iar tăcerea, silită și sil­nică, de până atunci, se transforma­se în vacarm. Patetismul acelor zile e acum o amintire. Și nu din pricina eternei dileme dacă în decembrie '89 a avut loc o „revoluție" sau o „lovitură de stat". Controversele pe această temă - deși nefinalizate - aproape că nu mai interesează. Ro­mânii au alte griji. Frica politică e azi o noțiune pe care tinerii n-o înțeleg prea bine. Locul ei a fost luat de frica economică. Teroarea e și ea un adevăr oarecum excentric, ocult, de parcă n-am fi întâlnit-o și pe stradă, la lumina zilei. Când vorbești azi despre lehamite, ești mult mai bine înțeles. De regulă, bilanțurile se ocupă de ce s-a întâmplat în economie. ■ Or, după părerea mea, e mai inte­resant ce s-a întâmplat cu sufletele noastre, cu psihologia noastră, în acești doisprezece ani. Căci doar pentru filosofi istoria poate fi o ec­zemă a timpului. Pentru noi, ceilalți, e, pur și simplu, viață. Cu doispre­zece ani în urmă, eram încredințat că normalitatea va începe a doua zi. Ori, cel mult, a treia zi. Mă um­ple de melancolii naivitatea mea de-atunci, dar, sincer să fiu, n-o re­gret deloc. Nu regret așteptările prea mari, accesele de idealism, mult prea romantice și chiar ridicole uneori, care m-au împiedicat să în­țeleg, o vreme, că libertatea poate arăta și urât. Dacă mi-ar fi fost din capul locului limpede ceea ce îmi e limpede azi, aș avea mai puține decepții în urmă, dar și mai puține iluzii. Faptul că m-am lăsat amăgit e dovada cea mai concludentă de ca­re dispun că am luat în serios, ca și alții, inclusiv minciunile politicienilor. Desigur, azi putem aprecia mai bine, mai corect, resursele și limitele democrației. Ne cunoaștem ceva mai bine calitățile și defectele. Avem o idee mai clară despre tra­dițiile noastre și despre moderni­tate. Europa e un concept mai puțin vag. Sunt mai mulți săraci azi în Ro­mânia, dar și mai mulți realiști care știu că iluziile sunt acceptabile doar când le-ai lăsat în urmă. Și doar pentru consolări. Mă întreb, totuși, când vom înțelege­­ dacă vom în­țelege­­ de ce solidaritatea de­ acum doisprezece ani s-a sfărâmat în mi­lioane de singurătăți. 1 Și la începutul anului acesta au fost oameni care au țipat de s-a auzit din stradă. S-au bucurat mai mult ca niciodată și au deschis cîte două șampanii dintr-un foc: una pentru noul an și cealaltă pentru noul statut, de posesor, în­grijitor și crescător al unei minuni micuțe, zgomotoase și, bineînțe­les, cu mult mai drăgălașe decît a celorlalți. Copilașii născuți la cumpăna dintre un an cu vize și altul fără, dintre un an cu mărci, franci, flo­rini și altul cu euro, dintre un an cu WTC și celălalt fără au ieșit la iveală fără nazuri, sclisoseli cos­mopolite sau apetit de gîlceavă. Puțin le pasă bebelușilor că mami și tați au făcut loc sub saltea pen­tru o mînă de euro, ca să apuce să vadă și ei Parisul, pînă a schimba ăl mic scutecele cu abecedarul. Ori c-a să le dea lor al doilea rînd de dinți și noi ăștia mari o să tot scrîșnim cu ochii spre apus, după SIE, după NATO, după vreun in­vestitor care să-și arunce banii în făbricuța care, cu noi la căpătîi, își dă ultima suflare. Iar bin La­den va fi oale și altele­­ ori din cauza americanilor, care-i vor fi gătit între timp la microunde, ori din motive de bătrînețe și plic­tiseală - cînd născuții din 2002 vor mai găsi în pod la bunica un ziar cu Wanted, dead or Alive ! De Anul Nou, ziceam, se gă­siră unsprezece sufletele care ale­seră Oltenia ca loc de „aterizare“: șapte băieței și patru fetițe, citiți în pagina 3 La-nceput de 2002, fetițele­ s pe locul doi Simona Jovan și cadoul său de Revelion, Andreea Roberta Gabriela EURO a trecut primele teste Moneda euro a trecut cu suc­ces ieri primul test practic în cele 12 țări europene participante. Co­misarul european pentru afaceri monetare, Pedro Solbes, a afirmat că introducerea euro a fost un real succes. Primită cu entuziasm de europeni încă de la intrarea ofi­cială în circulație, noua monedă a cunoscut ieri „botezul focului“, o dată cu redeschiderea magazinelor și a băncilor; în magazinele ger­mane, trecerea la euro s-a desfă­șurat fără dificultăți, chiar dacă unii vînzători au continuat să dea restul în mărci. „Nu au fost sem­nalate cozi neobișnuite la case, iar oamenii par mulțumiți. Am impre­sia că sentimentul general al ger­manilor a devenit favorabil euro“, a afirmat purtătorul de cuvînt al federației pentru comerțul en-de­­tail, Hubertus Tellangahr. Și în Franța, moneda euro a început să se impună. La CARREFOUR, 50 la sută din plăți se realizau deja în euro ieri la prînz. „Este mai mult decît ne așteptam“, a afirmat pre­ședintele grupului, Daniel Ber­nard. Ministrul economiei, Lau­rent Fabius, a salutat simțul de responsabilitate al salariaților, care nu au afectat, printr-o grevă de proporții, „această reformă de pro­porții istorice“, amănunte în pagina 4 Primul ofițer român la Kabul a. Desfășurarea forței multina­ționale a început ieri, la Kabul, unde a sosit un contingent inter­național de ofițeri însărcinați cu pregătiri logistice de amploare, în paralel cu sosirea primelor trupe franceze. Cei 24 de ofițeri, sosiți cu un avion de la Londra, vor eva­lua, timp de două zile, necesitățile efectivelor militare care vor sosi în Afganistan. Din această echipă fac parte nouă ofițeri germani, cî­te doi din Franța, Grecia, Italia și Spania, și cîte unul din Olanda, Danemarca, Austria, Finlanda, Norvegia, Suedia și România. Aceste țări împreună cu altele cinci nereprezentate s-au oferit să pună la dispoziție personal militar pentru Forța Internațională de Asistență pentru Securitate în Af­ganistan (ISAF). La sosirea pe Aeroportul din Kabul, grupul de ofițeri a fost întîmpinat de repre­zentanți ai militarilor britanici, care se află în Kabul încă din de­cembrie. Ofițerilor le-au fost pre­zentate cele cinci baze unde ar urma să fie staționată ISAF. Pînă la construcția spațiilor de cazare și a instalațiilor necesare milita­rilor din ISAF, responsabilii în­sărcinați cu logistica vor fi cazați în corturi, într-un amplasament situat pe locul fostului „club al ofițerilor afgani“, înconjurat de sîrmă ghimpată, unde ISAF și-a stabilit cartierul general. „Clădi­rile sunt, în cea mai mare parte, distruse serios. Va trebui să le fa­cem locuibile pentru iarnă, tre­buie să aducem curent electric, apă“, a afirmat colonelul britanic Ian Caws. ISAF intenționează, de asemenea, să redeschidă Aero­portul din Kabul, pînă la 12 ia­nuarie. Simultan cu sosiria r­ c’’ rilor, în Afganistan a venit și un prim detașament de militari fran­cezi, aceștia stabilindu-și baza la Bagram, la 50 de kilometri nord de Kabul. Două avioane de trans­port grele au debarcat materiale, armament, sisteme de comuni­cații, vehicule ușoare. Francezii formează astfel cel de-al doilea contingent al ISAF care pășește­­ fgan, după cel britanic, care a asigurat securitatea în tim­pul ceremoniei de învestitură a noului guvern afgan, la 22 de­cembrie, și care a primit trupe su­plimentare luni. Forța ISAF, ac­ceptată de guvernul afgan și avînd mandat din partea Națiu­nilor Unite, va avea rolul de a ga­ranta stabilitatea în această țară, măcinată de războaie în ultimii 23 de ani. 1.00. Dr. Tr. Severin 052/32.32.47; Slatina 049/41.60.49 Un ofițer finlandez (dreapta), discutînd cu un ofițer român (stînga) la sediul central al Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate în Afganistan (ISAF), în nordul Kabulului

Next