Gazeta de Sud, decembrie 2002 (Anul 8, nr. 2361-2383)

2002-12-02 / nr. 2361

Premiat luna trecută pentru merite agricole Miliardarul Mihai Angh­el, acuzat de furt și tîlhărie Numit de presa centrală „baronul agriculturii din Oltenia“, afa­ceristul Mihai Anghel (foto), directorul general al SC CEREALCOM SA, este cercetat penal de Poliția Segarcea, pentru săvlrșirea infrac­țiunilor de furt și tîlhărie. Verificările în dosarul cu numărul 192.295/ 29.11.2002 au început după ce Constantin Păstae, o mai veche cunoștință a lui Anghel, a reclamat furtul a aproape 400 de animale de pe izlazul din Segarcea. Ciobanii plătiți de Păstae se plîng că au fost amenințați cu spray-uri paralizante de bodyguarzii celor care au venit și au sechestrat animalele. Reclamantul vede intervenția ca pe un semnal de intimidare, ca urmare a faptului că i-a apărat interesele investitorului german Ahrend Höper, cel care l-a concurat pe Mihai Anghel la cumpărarea fostului IAS Segarcea. în replică, directorul CEREALCOM spune că a fost nevoit să recurgă la această măsură extremă din cauză că presiunea specifică a copitei de oaie este egală cu cea a șenilei de tanc, înșelați de cei 9­9 în care aveau cea mai mare încredere „Ne-au chemat în Italia, zicîndu-ne că ne plătesc ei excursia, că ne-au găsit loc de muncă și au aranjat unde să stăm. Mai mult decît atît, ne-au zis că ne plătesc drumul, iar banii o să îi dăm înapoi din ce vom cîștiga acolo. Ce putea să fie mai bine decît atît? Pe 10 septembrie am luat-o pe Ancuța și am plecat.“ Așa începe povestea lui Mihai Roșoiu și a prietenei sale, Ancuța Cergan. O istorie deloc veselă, cu scene de dramă americană și cu morala unei Miorițe cu transhumanța preschimbată în emigrare. pagina3 Doar 0-0 cu Ceahlăul, nocturna i-a ajutat pe oaspeți și pe... arbitru Lajos ne-a furat - o pe înserat amănunte în pagina I Jmm Proiectil sub fotoliu si cartușe 9» SB in noptiera pagina 3 1 Decembrie - p ° sm ° 5 ziua In care Bulucea si Mischie au dat poporului țuică și fasole Primarul Bulucea - ospătar ad-hoc de Ziua Națională de Octavian PALER DIGRESIUNI Citesc o carte („La pândă", de Rodica Binder, redactor la postul de radio „Deutsche Wel­le") care-mi consolidează con­vingerea că meseria de „istoric al clipei", cum a fost considerat gazetarul, presupune o verita­bilă artă a curiozității. Mai mult, o strategie inteligentă a curio­zității. Această strategie nu e la îndemâna oricui nici în țări un­de e mai mică decât la noi încli­nația de a lăsa pasiunile s-o ia înaintea logicii. Dovadă că unul din interlocutorii Rodicăi Binder, Alain Robbe-Grillet, un fel de papă al „Noului Roman", nu se ferește să vitupereze, în plin interviu cu o ziaristă, împotriva presei: „Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii, ri­canează el. Jurnalismul nu e fă­cut pentru a scrie lucruri inte­ligente, ci este făcut pentru a trezi interesul publicului". Rodi­ca Binder enumeră, în altă par­te, motivele care l-au determi­nat pe un alt scriitor, la fel de celebru, e vorba de Milan Kun­­dera, să nu mai dea, din 1985 încoace, interviuri. 1. Ziariștii - zice Kundera - pun întrebări in­teresante pentru ei, nu pentru cel întrebat. 2. Dintre răspun­surile obținute, nu le folosesc decât pe cele care le convin lor. 3. Și, după obiceiul ame­rican, nici nu mai supun inter­viul autorizării lui de către inter­locutor înainte de publicare. Ar fi interesant un studiu despre arta conversației la noi. Părerea mea e că ea nu face parte dintre calitățile noastre cu­rente. Nu avem, ca franțuzii, o tradiție a saloanelor, unde s-a rafinat inclusiv ipocrizia, nu avem nici volubilitatea contagi­oasă a italienilor și nici vocația filosofică a nemților de a curăța ideile de coji. Conversația cea mai răspândită și cea mai apre­ciată la noi este, se pare, bârfa. Asta și explică, probabil, de ce, la noi, cei care iau interviuri nu-și pot reprima plăcerea de a bâr­fi puțin pe parcursul discuției. Viața intimă a personajelor pu­blice interesează mai mult decât modul cum gândesc, iar „pân­da" preferă, în genere, la noi, ceea ce se poate observa prin gaura cheii. In treacăt fie spus, dezba­terile politice care au luat foc pe malurile Dâmboviței, în tăcerea de dinainte de '89, suferă, cred eu, de un păcat capital, chiar și atunci când se vor serioase. Ele sunt, mai degrabă, un vacarm de monologuri. S-ar zice că ni­meni nu ascultă, de fapt, ce spune celălalt, fiecare fiind inte­resat doar de ceea ce gândește sau crede el. Din această cau­ză, nici polemicile la noi nu prea sunt polemici. In loc să asistăm la dueluri de argumente și con­­traargumente, vedem, cel mai adesea, cum adversarii încear­că, parcă, să se extermine unul pe celălalt. Și, dacă nu reușesc, se străduiesc să se umilească reciproc, să se murdărească re­ciproc. O carte ca a Rodicăi Bin­der poate interesa de aceea nu numai prin „dialogurile" pe care le conține (veritabile descinderi în lumea unor nume ilustre care au în urma lor nu numai o bio­grafie, ci și un destin), ci și prin metoda anunțată de titlu: „La pândă". O celebră ziaristă, ita­lianca Oriana Falacci, reputată pentru agresivitatea interviurilor realizate cu mai-marii politici ai zilei, compara interviul cu o par­tidă de box. Rodica Binder pre­feră o pândă palpitantă a inter­locutorilor săi. Ea își studiază, în prealabil, „prada " și, când se află în fața ei, are voluptăți de vânător. E „agresivă", însă în sensul bun al cuvântului, încer­când să vadă lumea prin ochii celor cu care discută. Căci, pen­tru Rodica Binder, „pândă" în­seamnă, pe lângă „așteptare", o cunoaștere temeinică a inter­locutorilor. Ea știe cărora dintre ei le place să-și însceneze inter­viurile și, până la un punct, le devine complice. Ceea ce prevalează, însă, este bucuria de a sta de vorbă. Asta face din „La pândă" o aventură intelectuală utilă nu nu­mai jurnaliștilor, care găsesc în „dialogurile" Rodicăi Binder o dovadă că întrebările „bune"se soldează cu răspunsuri „bune". E utilă oricui e dispus să consim­tă că „arta dialogului" (în mare suferință la noi, în ciuda impre­siei că „tranziția" este o conti­nuă pălăvrăgeală) nu înlătură monologul, dar îl scoate din sin­gurătate. A­rta dialogului De 1 Decembrie Foamea naționalistului - potolită cu Hamburgen „infecți“ în centrul Craiovei, de Ziua Națională a României, numai cîțiva patroni care, în favoarea afacerilor, renunțaseră să sărbătorească patri­otic, își deschiseseră larg ușile magazinelor în așteptarea participanților la manifestări, care ar fi fost loviți de foame sau de sete. Și, chibzuind cu simț negustoresc, își chemaseră angajații cu noaptea în cap, că doar dimineața se răzvrătește cel mai tare stomacul clientului! Numai că „scorul“ încasărilor n-a fost pe măsura așteptărilor, pentru că tot cu noaptea în cap au sosit „în vizită“ și inspectorii Oficiului Județean pentru Protecția Consumatorului. „Voi n-aveți, domne’, sărbători, dă-o-ncolo de treabă?!“... pagina 3 La Spitalul de Urgență Craiova Bolnavii au făcut­­ foamea pagina â Meniu „sărbătoresc 64 cu fiertură de vîrfuri de ardei și orez cu apă, fără pic de sare e St­l) - « Ot il»l AX AI. OI/n­.YU.Oi. m. PRETITL­»I­.­tl Telefoanele redacției; Craiova 0201/41.31.00. 41.32.00; Tîrgu Jiu 0253/21.26.00; Dr. Tr. Severin 0252/32.32.47; Slatina 0249/41.60.49

Next