Gazeta Învățământului, 1952 (Anul 4, nr. 144-195)
1952-01-05 / nr. 144
r biblioteca Orașului Tg.Mureș Pelatul Cultura 1 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VĂ! Organ al Ministerului Învățământului Public și al Uniunii Sindicatelor din Învățământ ANUL IV Nr. 1444 PAGINI 5 LEI SÂMBĂTĂ 5 IANUARIE 1952 r, înalta prețuire a slujitorilor școlii Sunt câteva zile de când ziarele au publicat decretele Prezidiului Marii Adunări Naționale cuprinzând acordarea titlului de învățător și profesor emerit al Republicii Populare Române, precum și decorarea cu „Ordinul Muncii“ și „Medalia Muncii“ a unui număr de învățători și profesori fruntași. Aceste decrete constitue o dovadă în plus a prețuirii pe care regimul de democrație populară din țara noastră o acordă cadrelor didactice. Ele constitue, în acelaș timp, traducerea în fapt a uneia dintre prevederile Hotărîrii Partidului și a Guvernului din 16 August 1951. Datorită transformărilor revoluționare din care trece poporul nostru, a avântuui tot mai mare pe care îl ia revoluția culturală, datorită ajutorului acordat cu nespusă dragoste de către Uniunea Sovietică, marea Țară a Socialismului victorios, care ne pune la dispoziție imensul tezaur al experienței sale înaintate, apar și în țara noastră tot mai mulți învățători și profesori fruntași. Aceștia sunt oameni care își însușesc zi de zi tehnica înaintată a pedagogiei sovietice, care luptă împotriva a tot ce e învechit în muncă, oameni educați și crescuți de partid în spiritul unei iubiri înflăcărate față de patrie, față de poporul muncitor, oameni care, prin munca lor plină de abnegație și eroism, se află în primele rânduri ale luptătorilor pentru pace și socialism. Este pentru prima oară în istoria învățământului din țara noastră când un însemnat număr de cadre didactice primesc acest titlu înalt de învățător și profesor emerit al Republicii Populare Române, ca o răsplată binemeritată din partea poporului muncitor, ca o prețuire deosebită a muncii lor rodnice. Cei 186 de Învățători și profesori fruntași sunt înconjurați astăzi de respectul și dragostea întregului popor muncitor. O asemenea cinstire a cadrelor didactice era de neconceput în vremurile regimului burghezo-moșieresc, care disprețuia cultura și pe cei aflați în slujba ei. Situația tragică în care se zbăteau învățătorii și profesorii în anii de neagră mizerie din 1932—1933, în timpul curbelor de sacrificiu, s-a păstrat ca o amintire cruntă în memoria învățătorilor și profesorilor mai în vârstă. Ei își amintesc și astăzi cum erau rezolvate pe atunci cererile unor tineri absolvenți care solicitau un post în învățământ; prin rezoluția „se va da în postul ăl mare“. Ei își amintesc cum erau chinuiți învățătorii care cereau posturi , purtaui săptămâni întregi pe străzile Capitalei și alungați apoi cu revolvere și bastoane de cauciuc de către lacheii burghezo-moșierimii. Mulți dintre învățătorii emeriți de astăzi știu că, din cauza neprimirii salariilor pe câte 5—6 luni de zile în acei ani de mizerie și umilință, ajunseseră înglodați în datorii la cămătari, care, așa cum scriau pe atunci învățătorii din Hunedoara, trăgeau și pielea de pe ei. Aceeași viață de mizerie, de umilință și exploatare o duc astăzi cadrele didactice din statele capitaliste și din cele aservite lor. In mizerie și umilință, fără siguranța zilei de mâine, trăesc mulți învățători și profesori din S.U.A., din Anglia și Franța, din Iugoslavia titoistă și din alte state subjugate dolarului american. Către această viață vor să ne întoarcă ațâțătorii la război, care jinduesc după vremea când stăpâneau fără grijă peste întreaga țară. De deosebire izbitoare între acest tablou sumbru și situația cadrelor didactice din Uniunea Sovietică și din țările de democrație populară! In țara noastră, prin grija Partidului și a Guvernului, au fost create condiții tot mai bune de muncă și de viață pentru cei ce muncesc în învățământ. Urmând exemplul învățătorilor și profesorilor fruntași din Uniunea Sovietică, învățătorii și profesorii fruntași din țara noastră luptă alături de stahanoviștii fabricilor, uzinelor și șantierelor pentru înflorirea patriei, pentru educarea tineretului și pentru ridicarea culturală a întregului popor muncitor. Fruntașii din învățământ sunt oameni noi. Sunt oameni care au învățat de la oamenii sovietici cum să prețuiască timpul, cum să sfărâme vechile concepții despre muncă și să făurească noi metode de lucru. Urmând exemplul oamenilor sovietici, învățătorii și profesorii fruntași din țara noastră pregătesc elemente educate în spiritul moralei comuniste, ei săvârșesc zi de zi noi și minunate realizări. Munca învățătorilor emeriți: Eremia Cristea din Terchești-Putna, Mihai Nicolae din Cernavodă-Constanța, Nagy Vincențiu, din raionul Odorhei, regiunea Stalin, Engel Maria, din Timișoara, Todirița, Maria din Baia Mare, Galeriu Ioan din Stroești, regiunea Bârlad și a multor alții, care prin lecțiile lor pregătite cu deosebită grijă reușesc să dea elevilor bogate cunoștințe, este un exemplu urmat astăzi de tot mai mulți învățători și profesori. Așa cum fruntașii în producție pot spune cu mândrie că au doborît normele și au îndeplinit planul înainte de termen, prin munca ei plină de abnegație, învățătoarea Todiriță din Baia Mare a reușit să dea elevilor săi o frumoasă pregătire, iar la sfârșitul anului școlar să nu aibă niciun repetent la clasa pe care a condus-o. Pentru aceste cadre didactice, activitatea lor zilnică a devenit o muncă pasionată, însuflețită de flacăra celui mai cald patriotism. Prin străduința lui, învățătorul I Galeriu din Stroești-Bârlad a reușit să confecționeze în laboratorul școlii, împreună cu elevii săi, cele mai multe din aparatele de fizică necesare predării lecțiilor. Prin munca lui plină de dragoste, învățătorul Mihai Nicolae a reușit să asigure o frecvență de sută la sută în școala sa. Mulți dintre cei care au primit înaltele distincții acordate prin decretele Prezidiului Marii Adunări Naționale au înțeles să facă din școală un focar de cultură, să lărgească activitatea lor dincolo de pereții clasei, in mijlocul poporului muncitor pentru luminarea căruia luptă, învățători emeriți ca Gotcu Constantin din Șibot, raionul Orăștie, Șincan Gheorghe din comuna Codlea, regiunea Stalin, sau Alexandrina Boneanu din Lehliu-Ialomița și-au consacrat întreaga lor putere de muncă culturalizării masselor, lichidării neștiinței de carte din satele lor. Ei muncesc cu multă râvnă în cadrul organizațiilor de massă, fiind convinși că luminarea masselor țărănimii muncitoare este unul din mijloacele cele mai puternice pentru îndreptarea ei pe drumul socialismului, pe drumul transformăii socialiste a agriculturii, învățătorul Gotcu a ținut numeroase conferințe în cadrul căminului cultural, convingând peste 50 de țărani săraci să-și are pământul cu tractoarele. Trebue deasemeni remarcată bogata activitate a învățătorilor emeriți Știucă Gheorghe și Costăchescu Gheorghe din regiunea Dolj, care au organizat cu elevii lor cercuri miciuriniste și au obținut frumoase rezultate. Ei au antrenat în cadrul cercurilor agrotehnice pe țăranii muncitori din comună, făcând cu aceștia numeroase experiențe miciuriniste, organizând în cadrul căminelor culturale conferințe de popularizare a științei agrotehnice sovietice înaintate și lucrând cot la cot cu țăranii muncitori în aceste cercuri. înțelegând că cuceririle poporului nostru muncitor trebuesc apărate cu dârzenie, profesorul Petrenco Ștefan de la liceul mixt din Huși, ca și mulți alții, și-a consacrat o mare parte a timpului său educării elevilor și oamenilor mucii în spiritul dragostei pentru aceste cuceriri și a urii împotriva dușmanilor de moarte ai poporului nostru, imperialiștii americani și englezi. Fără a-și precupeți un moment timpul, profesorul Petrenco a organizat în timpul vacanțelor, în atelierul său propriu, lecții de pictură pentru elevii talentați. împreună cu aceștia, sub îndrumarea comitetului de partid raional și cu sprijinul Sindicatului de învățământ, el a organizat cele mai frumoase expoziții din oraș. Lucrând în atelierul său, împreună cu un număr însemnat de elevi pe care i-a antrenat în munca, reușite caricaturi ale imperialiștilor de peste ocean și ale slugilor acestora, împodobind străzile orașului cu tablouri care arată munca constructorilor comunismului din U.R.S.S. și ai socialismului din țara noastră, el a desfășurat o activitate deosebit de merituoasă în direcția mobilizării concetățenilor săi la lupta pentru pace. Lista învățătorilor și profesorilor emeriți, decorați și medaliați oglindește însemnătatea pe care clasa muncitoare ‘ acorda muncii •d’ö“cuitata în i âftinctos^jor,o dragostea și respectul cu care este înconjurată „marea armată a învățătorilor poporului“. Lista ilustrează atenția și grija de care se bucură în țara noastră învățământul în limbile naționalităților conlocuitoare, înflorirea culturală a acestor naționalități. Printre numele de învățători și profesori emeriți, decorați și medaliați se găsesc învățătorii și profesorii Meszaroș Nicolaie, Lalh Elisabeta, Mustafa Fatma, Kapușneak Ion, Segal Clara, Lordl Victor și alții. Popularizarea cât mai largă a emeriților și fruntașilor noștri, precum și a metodelor folosite de ei, este una din însemnatele îndatoriri ale directorilor de școli, ale secțiunilor de învățământ și birourilor provizorii sindicale. Popularizarea învățătorilor și profesorilor emeriți și a celor decorați trebue făcută prin afișarea fotografiilor acestora în școli, în cluburile și colțurile roșii ale Sindicatelor de învățământ, prin gazetele de perete, prin presa locală și cea centrală. Pentru aceasta, birourile provizorii ale Sindicatelor de învățământ și secțiunile de învățământ au datoria de a cunoaște cât mai bine pe învățătorii și profesorii fruntași. Această popularizare este necesară deoarece oamenii muncii, învățătorii și profesorii, vor să-i cunoască și să le urmeze exemplul. Secțiunile de învățământ și birourile sindicale regionale și raionale, trebue deasemeni să popularizeze cât mai intens metodele de muncă ale fruntașilor, să-i sprijine pe aceștia în dobândirea de noi metode și totodată să-i atragă în activitatea culturală a sindicatelor. Acordarea înaltului titlu de emerit, ca și decorarea cu Ordinul Muncii și cu Medalia Muncii pri noi și importante sarcini în fața cadrelor didactice. Aceste distincții presupun un înalt nivel politic și profesional, o temeinică cunoaștere a pedagogiei sovietice și a metodelor înaintate de muncă. Este deci datoria directorilor de școli, a secțiunilor de învățământ și a birourilor sindicale regionale și raionale de a stimula cât mai mult dragostea și interesul învățătorilor și profesorilor pentru cultură, de a se ocupa în mod special de ridicarea permanentă a nivelului lor ideologic, politic și profesional. Urmând învățătura leninist-stalinistă și linia trasată de Partidul nostru, secțiunile de învățământ și sindicatele trebue să stăruie ca un număr tot mai mare de cadre didactice să folosească în munca lor experiența sovietică și metodele fruntașilor noștri. O atenție deosebită trebuie acordată organizării schimburilor de experiență în cadrul grupelor sindicale acolo unde există învățători și profesori fruntași. Deasemeni, prin grija secțiunilor de învățământ și a birourilor provizorii sindicale ale Sindicatelor de învățământ se pot organiza la regiuni și raioane conferințe ale emeriților și ale fruntașilor, consfătuiri unde învățătorii și profesorii emeriți, decorați sau medaliați să arate cadrelor didactice experiența lor și să atragă în folosința acestei experiențe un număr tot mai mare de cadre didactice. Sărbătoarea învățătorilor și a profesorilor care au primit, nou, înaltele distincții în acest prag de an acordate pentru munca lor creatoare este o sărbătoare a tuturor cadrelor didactice, o sărbătoare a școlii noastre noi, o sărbătoare care ne îndeamnă la o muncă și mai dârză pentru înflorirea culturii în patria noastră, pentru socialism, pentru pace. *T Citiți in acest număr: .6. Planificarea și pregătirea lecției. <. Influența revoluției din 1905—1907 din Rusia asupra mișcării muncitorești din țara noastră. 0. Munca de pregătire a examenelor la Institutul de Petrol și Gaze din București— de prof. univ. ing. S. Rașeev. .0. Sărbători de iarnă — de Moara Cremene. 0) Ofensiva americană de fascizare a învățământului. 0] Note politice externe. Telegrama tovarășului Stalin adresată redactorului șef al Agenției japoneze „K D-lui Kiiji Iwamoto, redactor șef al Agenției KYODO Stimate domnule K. Iwamoto!! Am primit solicitarea Dvs., prin care mă rugați să adresez poporului japonez un mesaj de Anul Nou. Nu este în tradiția oamenilor politici sovietici ca un premier al unui stat străin să adreseze urări poporului altui stat. Totuși, adânca simpatie a popoarelor Uniunii Sovietice față de poporul japonez, căzut în nenorocire din cauza ocupației străine, mă silește să fac o excepție de la regulă și să vă satisfac rugămintea. Vă rog să transmiteți poporului japonez că îi urez libertate și fericire, că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independența patriei sale. In trecut, popoarele Uniunii Sovietice au avut ele însele de suferit de pe urma ororilor ocupației străine, la care au participat și imperialiștii ja Tokiaponezi. De aceea, ele înțeleg întru totul suferințele poporului japonez, nutresc față de el o adâncă simpatie și sunt convinse că el va obține renașterea și independența patriei sale, așa cum le-a obținut, la timpul lor, popoarele Uniunii Sovietice. Urez muncitorilor japonezi eliberare de șomaj și de salariile scăzute, lichidarea prețurilor ridicate la mărfurile de larg consum și succes în lupta pentru menținerea păcii. Urez țăranilor japonezi eliberare de lipsa de pământ și de sărăcia de pământ, lichidarea impozitelor mari și succes în lupta pentru menținerea păcii. Urez întregului popor japonez și intelectualității sale victoria deplină a forțelor democrate din Japonia, înviorare și avântul vieții economice a țării, înflorirea culturii, științei și artei naționale și succes în lupta pentru menținerea păcii. Cu stmă, . STALIN 31 Decembrie 1951 Agenția TASS a transmis telegrama tovarășului Stalin adresată redactoruluișef al agenției japoneze „Kyodo“, domnul Kiiji Iwamoto, în urma solicitării de către acesta, a unui mesaj de anul nou către poporul japonez. Această telegramă reprezintă un document de o mare însemnătate internațională, o nouă și puternică armă pentru partizanii păcii din întreaga lume. Răspunsul tovarășului Stalin constitue, în acelaș timp, o minunată dovadă a înaltului spirit internaționalist care însuflețește poporul sovietic. In telegrama sa tovarășul Stalin arată că, deși nu este în tradiția oamenilor sovietici ca un premier al unui stat străin să adreseze urări poporului unui alt stat, totuși face de această dată o excepție, care se datorește adâncit simpatii pe care popoarele sovietice o nutresc pentru poporul japonez căzut în nenorocire. Mesajul marelui Stalin constitue într’adevăr un exemplu viu de dragoste frățească și sprijin desinteresat acordat unui popor greu încercat, care nu și-a încetat o clipă lupta pentru independență. Mesajul marelui Stalin aduce poporului japonez în spiritul înalt al internaționalismului, proletar, încurajarea, și urările sovietic, care a avut el însuși de suferit de pe urma ororilor ocupației străine, ocupație la care au participat și imperialiștii japonezi. „Vă rog să transmiteți poporului japonez — spune tovarășul Stalin — că îi urez libertate și fericire, că îi urez deplin succes în lupta sa curajoasă pentru independența patriei sale“. Lupta poporului japonez este o luptă grea, o luptă împotriva jugului ocupanților americani, aceiași care au aruncat bombele atomice ucigașe asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, atunci când nu mai era necesar acest lucru, intervenția salvatoare a trupelor sovietice în Manciuria grăbind și hotărând sfârșitul celui de al doilea război mondial. Ocupanții americani au transformat Japonia într’un’ bastion al agresiunii în Extremul Orient, folosind-o drept bază de atac pentru războiul din Coreea. Căzărmile americane, aerodromurile americane, șoselele strategice americane împânzesc această țară de la un capăt la altul. Yankei se poartă în Japonia ca stăpânul care se simte la el acasă. Nu demult, imperialiștii americani și sateliții lor au semnat și ratificat înrobitorul tratat de la San Francisco, un așa zis tratat de pace, care prevede în fond grăbirea și oficializarea punerii pe picioare a mașinii de război japoneze. Cu ajutorul clicii reacționare a samurailor, nobilimea japoneză, și al grupurilor de industriași și bancheri, ocupanții americani își apasă tot mai greu jugul lor înrobitor asupra poporului japonez. De pe urma ocupației americane și a cheltuielilor uriașe pentru înarmare, viața oamenilor muncii din Japonia se înrăutățește din an. Numai de rând imperialiștii americani au deslănțuit agresiunea criminală din Coreea prețurile la articolele de larg consum au crescut în Japonia cu 60%. Salariile tinerilor muncitori, care reprezintă în momentul de față majoritatea muncitorimii japoneze nu depășesc 6.000 yeni lunar, iar salariile femeilor textiliste 3800 yeni, când minimumul necesar pentru trai al unei familii este de 20.000 yeni lunar. Pentru a reduce salariile muncitorilor, monopoliștii americani întrebuințează sistemul angajării provizorii. Numărul muncitorilor angajați provizoriu, cărora li se plătește cel mai mic salariu, reprezintă în momentul de față, 20—60% din totalul muncitorilor din întreprinderile japoneze. Ziua de lucru a muncitorilor în întreprinderi este de 12—14 ore. Dar nici această muncă nu o pot avea mare parte dintre ei. In această situație tragică, mesajul conducătorului iubit al popoarelor sovietice și al întregii omeniri muncitoare, marele Stalin, înseamnă o hotărîtă îmbărbătare a muncitorilor japonezi în lupta lor. „Urez muncitorilor japonezi — spune tovarășul Stalin— eliberarea de șomaj și de salariile scăzute, lichidarea prețurilor ridicate la mărfurile de larg consum și succes în lupta pentru menținerea păcii“. Mesajul se adresează deasemeni țărănimii japoneze în mare parte lipsită de pământ, și împovărată de impozite mari, țărănime care duce o viață mizeră. Mesajul se adresează și intelectualității care are de suferit extrem de mult de pe urma teroarei ocupanților care urăsc de moarte pe intelectualii cu vederi progresiste. Mesajul stalinist adresat poporului japonez cu prilejul anului nou constitue un imbold puternic pentru poporul japonez în lupta sa dreaptă pentru pace și libertate. Partidul comunist japonez, care a publicat recent noul său program în legătură cu intensificarea luptei poporului pentru independență și libertate, împotriva transformării Japoniei într'un cap de pod pentru agresorii imperialiști, se află în fruntea acestei lupte. Mesajul adresat poporului Japonez de către I. V. Stalin exprimă puternica solidaritate care leagă popoarele sovietice de poporul japonez. Nu demult, o altă dovadă de încredere și dragoste pentru cauza poporului japonez a constituit-o acordarea Premiului Internațional Stalin pentru întărirea păcii între popoare, profesorului japonez Ikuo Oyama, luptător de frunte al mișcării mondiale a partizanilor păcii. Mesajul marelui Stalin exprimă năzuințele cele mai puternice și speranța fierbinte a poporului japonez iubitor de pace, care vede în dragostea și sprijinul frățesc al poporului sovietic și a întregii omeniri iubitoare de pace chezășia victoriei în lupta sa dreaptă de eliberare. In acelaș timp, luminosul mesaj Stalinist este un îndemn la luptă pentru toate popoarele pe care robia imperialistă le-a adus la situația în care se află și poporul japonez. In Germania Occidentală, Italia, Iugoslavia, Grecia, în coloniile Asiei, în toate țările unde imperialiștii americano-englezi, mână în mână cu burghezia autohtonă, au adus mizeria și moartea, popoarele mobilizate de mesajul marelui Stalin își intensifică lupta pentru libertate și pace, însemnătatea cuvântului stalinist este bine cunoscută și de poporul nostru. Noi am simțit din plin ce înseamnă internaționalismul proletar al poporului sovietic. Dacă astăzi Patria noastră liberă se îndreaptă spre socialism și viața noastră devine tot mai frumoasă, aceasta se datorește în primul rând neprețuitului ajutor al Uniunii Sovietice, al tovarășului Stalin. De aceea, poporul nostru salută cu entuziasm luminosul mesaj stalinist de pace și se alătură urărilor adresate poporului japonez, căci împlinirea acestor urări prin lupta oamenilor muncii din Japonia va aduce o nouă și puternică lovitură ațâțătorilor la război și va întări pacea în întreaga lume. Vom cinsti acest titlu prin toată activitatea noastră Partidul și Guvernul mi-au acordat titlul de onoare de „învățător emerit al Republicii Populare Române“. Am primit cu nespusă bucurie și emoție această veste . Poporul muncitor cinstește pe cei care își dăruesc întreaga lor putere de muncă școlii, creșterii copiilor noștri. Sunt profund recunoscător Partidului și Guvernului care m’au ajutat și m’au îndrumat în munca mea școlară. Știința marxist-leninistă, învățăturile și experiența marilor pedagogi sovietici, îndrumările Ministerului învățământului Public și sprijinul colectivului didactic al școlii în care lucrez mi-au dat posibilitatea să-mi îmbunătățesc munca și să obțin rezultate tot mai bune in instrucția și educația elevilor. Partidul și Guvernul mi-au dat o dovadă vie a prețuirii muncii mele din școală. Sunt hotărît să lupt neobosit , împreună cu întreg colectivul școlii, pentru a ridica pe toți ce ne sunt dați în seamă la nivelul sarcinilor trasate de Partid. Vom da Patriei cadre bine pregătite, devotate cauzei socialismului și păcii. MIHAIL NICOLESCU învățător emerit al R.P.R. Directorul școlii elementare nr. 55 băeți din București Anul 1952 mi-a adus o mare bucurie, la care nici n’aș fi îndrăznit să mă gândesc altădată, când cei de la conducerea țării n’aveau timp și interes să se coboare până la cunoașterea muncii fiecărui profesor, fiecărui învățător din orașele și satele țării noastre. Printre profesorii cărora li s'a acordat titlul de profesor emerit prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii noastre Populare — sunt și eu. Acest titlu înalt constitue pentru mine, ca și pentru ceilalți tovarăși, pilda cea mai vie a grijii pe care o poartă Partidul și Guvernul Republicii noastre pentru munca fiecăruia dintre noi. ■ Sunt profesor de matematică la liceul de băieți din Pitești. Predau matematica la clasele a VIII-a și a X-a. Mărețele realizări obținute de clasa noastră muncitoare, sub conducerea Partidului, mi-au arătat obiectivele largi către care trebue să-mi orientez munca. Mi-am dat seama că acum mai mult ca oricând trebue să predau lecții temeinice, strâns legate de practica construirii socialismului, că trebue să asigur o însușire conștientă a materialului predat, o înțelegere adâncă a tuturor tipurilor de probleme. In acest scop, am căutat să folosesc cât mai mult experiența mea din ultimii ani. Am început astfel noul an școlar cu dorința ca nici o lecție predată să nu lase lacune în cunoștințele elevilor, să le desvolte deprinderea de a mânui cu ușurință diferitele reguli de calcul, să le desvolte judecata și imaginația. M’am străduit să fac din obiectul meu un instrument puternic de cunoaștere a realității, de stăpânire și de transformare a lumii înconjurătoare. Totuși, lecțiile mele nu au fost lipsite de insuccese, încă se mai găseau elevi care nu reușeau să cuprindă tot materialul, să asimileze în mod conștient noțiunile predate. Pentru a evita rămânerea lor în urmă, am organizat ore suplimentare, în cadrul cărora am adâncit cele predate la lecții, căutând să atrag cât mai mult elevii slabi în rezolvarea problemelor. In acelaș scop am organizat grupe de învățătură în care sunt cuprinși numai elevi care nu înțeleg diferitele procedee de calcul și care se descurcă greu în judecarea problemelor. Pentru complectarea cunoștințelor, am organizat în școală cercuri de matematică în care sunt cuprinși 47 de elevi. Mai toți sunt abonați la „Revista Matematică și Fizică“ și simt un interes deosebit pentru rezolvarea problemelor care prezintă dificultăți mai mari. Titlul pe care mi l-au acordat Partidul și Guvernul nostru îmi mărește încrederea în posibilitățile mele și Îmi dă imboldul să muncesc cu și mai mare dragoste pentru pregătirea cadrelor necesare patriei noastre. Voi căuta să cinstesc acest titlu prin toată activitatea mea. Mă voi strădui să ridic la maximum numărul elevilor bine pregătiți la matematică, pentru a avea la sfârșitul anului școlar un procent cât mai mic de corigenți. Voi căuta, de asemenea, să transmit experiența mea și celorlalți profesori de matematică, ajutând cu deosebire cadrele tinere — pentru ca noul titlu să fie cucerit de cât mai mulți profesori din patria noastră. Toată munca mea de profesor voi împleti-o cât mai strâns cu lupta pentru apărarea păcii, pentru că știu că munca noastră creatoare are nevoie de pace și că această pace nu poate fi câștigată decât luptând cu hotărire împotriva dușmanilor omenirii muncitoare, a ațâțătorilor la război, imperialiștii americani și englezi. Sunt pe deplin convins că crescând vlăstare cât mai puternice, voi contribui la înflorirea Patriei noastre dragi, Republica Populară Română și voi întări astfel frontul uriaș al Păcii. EMIL MORȚUN profesor emerit al R.P.R., liceul de băieți Pitești, regiunea Argeș Fruntași ai muncii de învățământ De.a stânga la dreapta: NIȚU HULA BETA, învățătoare emerită a Republicii Populare Române. Muncește cu deosebită stăruință ca învățătoare la școala elementară din comuna Știrbești, regiunea Vâlcea, la cursurile de alfabetizare și pe tărâm cultural. ENGEL MARIA, profesoară emerită a Republicii Populare Române. Ca directoare a școlii pedagogice de fete din Timișoara a condus și a îndrumat cu pricepere activitatea cadrelor didactice. HARCA CONSTANTIN, distins cu „Ordinul Muncii" clasa III-a, director la școala elementară din comuna Recea, satul Sasar regiunea Baia Mare. Folosind experiența școlii sovietice, a obținut rezultate bune "în munca didactică" FILMON ZOE, distinsă cu „Medalia Muncii", directoare la școala elementară de fete nr. 26 din București. Realizând o strânsă colaborare cu părinții elevelor a reușit că obține o bună frecvență. ' f '