Gazeta Mureşului, 1932 (Anul 2, nr. 1-45)

1932-01-10 / nr. 1

10 Ianuarie 1932, GAZETA MUREŞULUI Sili ulmii ii Ml nins Activitatea comitetului şcolar judeţean în anul 1930—31 Din darea de seamă făcută în adu­narea generală a delegaţilor comitete­lor şcolare rurale din 12 Noemvrie 1931 de către Dl revizor Ieronim Puia, secretarul comitetului şcolar judeţean, spicuim interesantele date de mai jos, din care se poate vedea atât activi­tatea acestui comitet in cursul anului şcolar expirat, cât şi situaţia învăţă­mântului primar din judeţul nostru. Comitetul şcolar al judeţului Mureş, în anul 1930 a ţinut 11 şedinţe, în care s'au desbătut o mulţime de ches­tiuni privitoare la administraţia celor 179 de comitete şcolare rurale. Ast­fel a examinat şi aprobat bugetele şi conturile de gestiune ale comitetelor şcolare, a aprobat evaluările şi aren­dările terenurilor şcolare, a aprobat alegerile de membri în comitetele şco­lare rurale şi hotărîrile privitoare la construcţia, repararea, cumpărarea şi adaptarea localurilor şcolare; a apro­bat — în baza autorizaţiei primite de la adunarea generală — ajutoare pen­tru construcţiile şi reparaţiile localuri­lor, apoi pentru întreţinerea şcoalelor sărace, etc. El a funcţionat până la data de 11 Septemvrie 1930 sub pre­­şidenţia dlui fost subprefect şi actual­mente inspector general administrativ, Petru Roşea, iar de la această dată sub preşidenţia d-lui protopop Elie Câmpeanu, deputat de Mureş. In anul şcolar 1930—31 au fost în funcţiune, în judeţul Mureş, 214 şcoli primare de stat cu 414 învăţători şi 12 grădini de copii cu 15 conducătoare. Pe lângă aceste şcoale au mai func­ţionat şi 19 ateliere, dintre cari 8 cu maeştri speciali, iar restul sub condu­cerea învăţătorilor. Dintre localurile şcolare, 93 au fost în stare bună, 78 în stare mijlocie şi 43 în stare rea. Dela înstăpânirea re­gimului românesc, în acest judeţ s'au construit 38 localuri noui, s'au com­plectat cu 1­2 sate 10 localuri, s'au cumpărat şi adaptat 11 localuri în lu­crare, fiind sub acoperiş 6 localuri, apoi încă 2 localuri cu lucrările înce­pute. In total 67 localuri şcolare.­­In anul 1936 s’au construit: în ora­şul Reghin un local foarte frumos cu 4 sale de clasă; în Corbu-Barasău, Corunca şi Crăciuneşti localuri cu câte 2 sale de clasă; în Periş şi Subcetate- Filpiş localuri cu câte o sală de clasă şi locuinţă pentru învăţător, iar în câ­teva comune vechile localuri s'au com­plectat cu câte o sală de clasă nouă. In comuna Mureşeni s'a cumpărat un local cu 647.000 lei, care s'a adaptat pentru şcoală cu 3 sale de clasă şi locuinţă pentru director. După cum se vede spiritul de jertfă şi interesul pen­tru şcoală s-a manifestat destul de pu­ternic şi în mijlocul crizei în care ne aflăm. Au stagnat lucrările în comu­nele Adrian, Breaza, Cristeşti, Ernei, Lunca­ Bradului, Nazna, Răstoliţa, Sânt- Andrei şi Topliţa. Situaţia financiară a comitetului şco­lar judeţean, pe anul 1936—1931 a fost următoarea: Veniturile au constat aproape ex­clusiv din cotizaţiile şcoalelor de câte 15°/o, care dau în total suma de lei 739,41 o la care se adaugă subvenţia judeţului de lo°/o din excedentul anu­lui 1929, în suma de lei 192,7oo. Din cotizaţiile şcoalelor, în cursul anului 1936 s'au putut încasa însă numai lei 38.978, care sumă s'a sporit cu lei 76.667 rămăşițe din anul trecut. Acea­sta din cauza că bugetele comunelor s'au aprobat foarte târziu. Totalul veniturilor din anul 1936 este de lei 362.463, iar totalul cheltu­­elilor de lei 353.263, rămânând un excedent de lei 9.2o6. S’au făcut în­casări mai puţine ca în anul 1929 cu lei 476.643. In puterea autorizaţiei primită de la adunarea generală din anul trecut, co­mitetul şcolar judeţean a aprobat în cursul anului 1936 următoarele ajutoare: a) Pentru construcţii şi reparaţii şcolare : Hodac-Teaca 5o.ooo lei, Cră­­ciuneşti 2oo.ooo lei, Corunca 2oo.ooo, Logig 3o.ooo lei, Periş 3o.ooo lei, Şop­­teriu lo.ooo lei, Adrian 5o.ooo lei, Breaza 5o.ooo lei, Porumbeni 3o.ooo lei, Ţiptelnic 5.ooo lei. b) Pentru întreţinerea şcoalelor: Veţa 3.000 lei, Cerghizel 5.ooo lei, Ilieş 5.000 lei, Jabeniţa 4.4 lo lei, Le­­chincioara 3.ooo lei, Ocniţa 5.265 lei, Dileul-Vechiu 1.438 lei, Cerghid 6.991 lei, Dileul-Nou 6.566 lei, Lăureni 2.631 lei, Moşuni 2.986 lei, Şard 3.739 lei, Veţa 5.248 lei. Pentru procurarea de manuale pe seama elevilor săraci lei 15.000. Totalul ajutoarelor este de 236.ooo lei pentru construcţii şi reparaţii şco­lare şi de 5.000 lei pentru întreţine­rea şcoalelor. Restul ajutoarelor apro­bate, din cauza slabelor încasări, s-au putut plăti numai în cursul anului 1931. întreţinerea şcoalelor din comunele unde mai există şi şcoli particulare, — în urma dispoziţiilor punctului 4 al art. 186 din legea pentru organizarea şi funcţionarea Ministerului Instrucţi­unii, promulgată în 28 iunie 1936, prin care se prevede ca cota de 14% de la comune să se distribue atât comi­tetelor de stat cât şi celor particulare — se părea că va întâmpina mari di­ficultăţi. In anul 1936 această lege nu s'a pus însă în aplicare. Prin ordinul Casei Şcoalelor No. 36,959 - 931 din 1 Septemvrie s'a dispus apoi ca din cota în chestiune să se împărtăşească şi şcolile particulare în proporţia nu­mărului elevilor, ceea ce echivala cu Inchiderea şcoalelor de prin Secuime. In urma memoriului întocmit şi înain­tat de comitetul judeţean, ordinul în chestiune s'a modificat în sensul ca comunele, în înţelesul art. 161—163 din legea înv. d® stat, să se îngrijească în rândul prim de întreţinere a şcoale­lor de stat. Nu putem nega, că criza apăsă­toare din anul 1936, accentuată şi mai mult în anul curent, a făcut să sufere cele mai multe şcoale, neprimind la timp cota ce li se cuvine de la co­mună, cu toate intervenţiile comitetu­lui judeţean şi cu toate ordinele ce s-au dat din partea prefecturii judeţu­lui. Să sperăm că această situaţie nu va dăinui prea mult, iar până la ame­liorarea ei, trebue să se facă toate economiile posibile, supraveghind tot­odată ca învăţământul să nu sufere. Paza sănătaţii Cislicercoza Clintea sau măzărichea) Este o boală foarte gravă, deoa­rece se ia şi de oamenii cari mănâncă carnea porcului bolnav. Boala se ob­servă după ce s-a tăiat porcul şi se caracterizează prin aceea, că în carne şi în special în muşchii gâtului, ai coastelor şi sub limbă, se găsesc nişte grăunţe de mărimea şi culoarea ore­zului. Aceste grăunţe conţin în mijlocul lor forma larvară a unui vierme ce face parte din grupul teniilor, numit Cisticercus Celulozae. Carnea de porc ce posedă aseme­nea grăunţe, dacă este mâncată de om, viermuşorul dinlăuntrul grăunţelor, ajuns în stomac şi în intestinul omului, creşte şi produce ceea ce se chiamă panglică. Boala se ia dela porc la om , iar dela om se ia la porc. Ea este mai deasă la porcii tineri şi mai ales la acei cari trăesc în plină libertate şi mănâncă tot ce întâlnesc în cale. Măsuri: Nu se va da porcilor ali­mente murdărite cu dejecţiuni de la oameni. Carnea atinsă de Cisticercoză, sau linte este bună de a fi consumată dacă e fiartă şi bine sărată, altmin­trelea produce la omul care o con­sumă Panglica sau Tenia solium. Când lintea se observă în cantitate mai mare, sau în mai multe locuri, atunci întreg porcul se va folosi nu­mai pentru săpun. Dr. TATULEA Medic Veterinar Primar. Pagina 7. Pentru propăşirea ţării Trebue să învăţăm carte Putem afirma în mod hotărît, că până acum, în viaţa economică a sa­telor noastre a lucrat mai mult natura prin dărnicia, — adică fertilitatea ei, — decât sătenii prin iscusinţa lor pro­fesională. Vor trebui dar pregătiţi pentru a fi în stare să cultive mai raţional plan­tele cereale ce au în cultură şi să introducă din ce în ce tot mai mult, în mica cultură, plantele industriale, ca: sfecla de zahăr, tutunul, capabile de îndoite beneficii în raport cu cele­lalte plante. Se va urmări de aproape pentru viitor, ideia de a ieşi din gospodăria micilor cultivatori, produsele agricole industrializate sau pregătite pentru industrializare. Acesta este idealul viitoarei gospo­dării ţărăneşti şi către acesta trebue să ţintim. Pentru ajungerea acestui ţel trebue să-i pregătim prin şcoală şi în viaţa socială, căci asemenea progrese nu se pot face cu neştiutori de carte. Pentru ridicarea vieţii economice a satelor, în viitor noi trebue să îndru­măm ţărănimea, nu numai către o plugarie mai producătoare, dar şi către îmbrăţişarea negoţului şi meseriilor căci o ţară, oricât de frumoasă şi mă­noasă ar fi ea, nu poate fi stăpânită decât prin înţelepciunea şi munca pro­ducătoare a fiilor săi, în toate ramu­rile de activitate. Cu deosebire în ultimii 26 ani, în străduinţa noastră de îndrumare a sătenilor către o lucrare mai bună a pământului, pentru ca să putem obţine pe aceeaş bucată de teren şi cu aceeaşi cheltuială, venituri tot mai mari, sau la îndemnul de a îndruma o parte din copii lor, către comerţ şi meserii, ne-am isbit întotdeauna de o mare piedică, — lipsa de învăţătură a oame­nilor dela sate. — Sătenii cari n'au învăţat carte, nu se lasă a fi îndreptaţi pe calea bună a ridicării economice, decât cu mare greutate şi cu multă pierdere de timp. Din încercările de până acum, este pe deplin făcută dovada, că şcoala practică a plugăriei, comerţului şi me­seriilor, nu poate fi făcută cu folos decât cu oameni cari au învăţat carte şi cari după terminarea cursului pri­mar, au mai citit diferite cărţi folosi­toare, scrise pe înţelesul tuturor, aşa ca ei să-şi îmbogăţească cunoştinţele, devenind oameni înţelegători şi dor­nici de o nouă învăţătură. G. Cipăianu p.o Mărirea producţiei agricole Combaterea măturei In toate ţările din apus a început după război o adevărată luptă pentru marirea producţiunii agricole. Oamenii de ştiinţă au trecut la cercetări prac­tice pe teren, căutând noui metode de lucru şi mijloace moderne perfec­ţionate pentru mărirea recoltelor. Pe terenul combaterii diverşilor paraziţi vegetali s-a ajuns la progrese uimitoare. Una din nouile cuceriri ale ştiinţei este prepararea unui praf pentru com­­batarea măturei, prin care se stârpeşte total această urâtă boală. La noi se continuă încă cu între­buinţarea saramurei de piatră vânătă, care, pe lângă că nu are totdeauna un efect sigur, mai prezintă şi urmă­toarele desavantaje: 1. Necesită întrebuinţarea de puţini, care nu mai pot avea apoi altă între­buinţare. 2. Adeseori nu se poate face soluţia în proporţia necesară, soluţia slăbindu­­se prin înmuierea grâului, iar dacă se stropeşte în grămadă cu stropitoarea nu se pot uda perfect toate boabele, cele uscate rămânând nedesinfectate. 3. Boabele crăpate sau zdrelite la treetat îşi pierd puterea de încolţire, căci soluţia pătrunde în bob atacând colţul care este foarte gingaş. Prin saramurare cu piatră vânătă se pierde cel puţin la­c 15 la sută din sămânţă. Apoi nu oricine poate potrivi propor­ţia de piatră vânătă. O soluţie prea tare distruge însuşi sămânţa, iar o soluţie prea slabă nu mai are nici un efect asupra măturei. 4. O cantitate de sămânţă odată tratată nu poate fi ţinută multă vreme în grămadă, căci se poate încinge, sau încolţi. 5. De cele mai multe ori, toamna suntem nevoiţi să semănăm în pămân­tul uscat, neputând aştepta venirea unei ploi. Sămânţa umedă pusă în pământul uscat, se strică mucegăind sau încolţeşte uscându-se apoi colţul, dacă nu vine repede o ploaie care să întreţină vegetaţia. In agricultură este lege, că sămânţa pusă în pământ trebuie să fie în­tot­deauna mai uscată decât pământul care o primeşte. 6. Nu se pote potrivi exact canti­tatea de sămânţă ce trebuie dată la hectar, sămânţa fiind mai mult sau mai puţin umflată după gradul de umidi­tate în care se află. 7. Sămânţa saramurată rămasă ne­semănată nu se mai poate întrebuinţa la nimic, ea fiind otrăvită. Toate aceste desavantaje sunt com­plet înlăturate prin întrebuinţarea noui­­lor preparate sub forme de praf. S-a întrebuinţat pe o scară destul de întinsă un asemenea preparat, nu­mit „Porzol“. Societatea „Sămânţa" a ales acum un preparat nou, numit „Abavit“, cultivând pentru experienţă grâu ţără­nesc, complet măturat, tratat cu acest preparat. Recoltele obţinute au fost perfect curate, nedând nici un spic atacat de mătură. Ea nu mai între­buinţează deci acum decât praful „Abavit" şi obţine pretutindeni recolte abundente şi sănătoase. Modul de întrebuinţare al acestui praf este simplu şi comod. El fiind foarte fin şi aderent, se lipeşte perfect pe coaja boabelor, distrugând complet toţi sporii măturei. Trebuie numai ca să se amestece bine seminţele cu acest preparat, ca prăfuirea să se facă cât mai perfect. Pentru aceasta, se ia un butoiaş, căruia i se lărgeşte hrana ca să putem uşor turna sămânţa înăuntru. Peste sămânţă se toarnă praf de „Abavit“ în proporţie necesară, se astupă butoiul şi apoi se rostogoleşte bine în toate sensurile cam 2—3 mi­nute, după care operaţiunea este gata. Pentru micii agricultori cari nu dis­pun de un asemenea butoiaş şi cari au mai puţină sămânţă de tratat, se reco­mandă şi întrebuinţarea unui sac de­ pânză mai deasă. Pentru aceasta, se umple sacul cam pe jumătate cu să­mânţă, se toarnă o proporţie de praf necesară acestei seminţe, se leagă sacul la gură şi apoi se răstoarnă sacul, ridicându-l când de fund, când de gură, până ce prăfuirea s'a terminat. In acest caz, este necesar ca cel ce face operaţia să-şi lege o basma udă peste gură şi nas, căci praful ce iese prin pânza sacului, fiind respirat, irită organele respiratorii. După manipulare, este necesar ca lucrătorul să-şi spele bine mâinile, căci acest praf conţine substanţe otrăvitoare. Proporţia în care se dă praful „Abavit" este de 2oo grame pentru una sută kgr. grâu. Potrivirea canti­tăţii este foarte uşoară, căci „Abavitul" se vinde în cutii de tinichea de câtă loo grame, 2oo grame, 5oo grame, etc. N. Constantinescu

Next