Gazeta de Transilvania, martie-iunie 1838 (Anul 1, nr. 1-16)

1838-03-12 / nr. 1

2 ---­­ singura armă, care leau rămas la astfel cu de bărbați, și pentru aceea trebuiră să aibă ei de apărătoriu pe Mendu­abal. BRITANNIA-MARRI. London 24. Fewr. În casa de fun­dădu Lord Melburno cerere, Comitat a unui care părtinește bancotajul ). Atunci cuvântă el unele ca aceste: „Vu văz cu durere mare, cum că pofta după chipul acest nou de alegere în părerea publică face pași mari; aceasta este o întâ­mplare care nu se poate tăgădui. Au­­ziți auziții strigă adunarea.­ Cererea ace­­asta zice, cum că pricina ar fi în suș păța­­nia, că înfricoșările și stricarea cu cani fuferă întreb­uințate la alegerea cea din urmă de parlament mai fără conștiință și mai d­ă­­stămățește, de­cât ori­când altădată, și de cătră o facție politicească mai mult de decăt deceealaltă. Oare întâmplatusau ace­­asta, eu nu știu, nici nu vrea să hotă­­răștu slar­ de cumva din cele ce am auzit eu despre aceasta, numa jumătate, numa a treia, numa a zecea parte sânt adevărate, atunci nu mă mir, cum că părerea aceea are a­­tâta priim­ii poziți­ Vu nu vrea să în­­cep aici nici o desbatere asupra întrebării acestia, însă trebue totul să însămnu: ballotajul este o măsură ca aceea, despre care nici cea mai ager de minte n'ar putea spune 'n­inte, ce feliu de urmări va să aică. Fologiul lui într'alte țări nu ne încredin­­țază, cum că la noi să va putea întrebu­­ința. Eu nu cred, cum că starea cea rea a sistemii noastre de alegere, despre care e dreaptă cziirel, prin aceea să va îndrepta; din protivă ar putea să fie urmat de mai mari rele de­cât cele de acum, tocma de și domnesc acele în măsura care să spune. Lord Crom­­­sta pentru phallotamu, atăta îngădui totuș, cum că din urmările ce le are acela într'o țară nu să poate înc­ea la aceleaș urmări și întrab­a. (va urma cuvântarea lui Venington.) ȚARA­ ROMANOVALLER. Din înștiințări oficiale (din deregăto­­rie) dela 12. Mart. din București nu să face cunoscut, cum că starea sănătății lăcuito­­rilor acestui Prințipat, precum și a călă­­torilor de prin carantine (năvăreturi) este de tot odihnitoare. Și în Districturile tur­­cești în țărmurea dreaptă a Dunării din­­coace de muntele Balcanului mai mult de zece zile nu sau arătat nici o întâmplare de ciumă. Mai încolo dintr'o listă oficială cu­­noaștem­, cum că în districturile turcești dincolo de Dunăre de la începutul ciumei pănă la capătul anului 1857 după că s­pindariul vechi a­lu căzut tărie acestei boale înfricoșate 86605 suflete, dintre care singur orașul Sofia au perdut 28,000 din lăcuitorii săi. Din înștiințările Cantorului de Lvis cu­­noaștemu, cum că apele Prințipatului mai toate, dar anumit argeșul, ialomița, aimbovița, sărata eșind cu prilejul to­­pirei zăpezii șea) din alvnile sale au fă­­cut pagube. în București au fost primej­­die; dar­ măturile guvernului și grija cea nepregetată a Mării Sale Prințului domni­­toriu au arătat și cu acest prilej cât să cu­vine să facă la astfeliu de întâmplări iubirea de oameni și de supușii săi. Stri­­cările ce apău făcut Dunărea mai alte la zimnicea sânt multe, iar­ orașul Giur­­giu au fost câteva zile ocolit ca un o­­strov întrănd apa Dunării pănă în ma­­halaoa foșteză­ verde; așa sau întâmplat și cu alte sate prin prejur. 57144.. Constantinopol 12. Lici este lu­­mea la îndoială necurmată, neștiind ce să credză despre Mehemed Ali Pașa eghiptului și despre fiul său Ibrahim. Aceasta să a­­deverează și mai de curând, căci pe lângă toată îngrijirea ce o purta Stăpănirea ca nu cumva săși calce ei credința, totuș acum iară capătă sigurb­iri, cum că Pașa Eghiptului n'ar vrea să facă nici o răscoală. Cu toate aceste purtarea Pașii să vede a fi foarte primejdioasă pentru Poarta oto­­mană. Decamba Mehemed Ali are de gând să scuture împărăția turcească din temeliile ei, atunci putemu să zicemu, cum că ei au a­­pucat măsuri nemerite. Ce ființă tristă a unei împărății, care astăzi priimește o strân­­gere de mână prietinească de la Vazarul său, iar mâne trebue să privească la acelaș cu o frică și ură! Dar aceasta este așa. Mehemed Ali rămâ­ne un coloban greu în spinarea Porții otomane, care necurmat o apasă și o neodihnește. Sultanul d­u urăt din suflet a mai avea treabă cu acest ri­­val viclean; el să tot crește la puterile streine asuprăi, și poftește ca să se pue odată capăt stării acestai așa de îngreu­­nătoare în care să află, și capătă ră­­spuns totdeauna, cum că n'ar abea să să tea­ ") În țara acelera să fac pănă acuma ale­­geri ne Deputaților la Parlament adecă la Diptă sau adunare de țară prin numire slobodă, iar­ fiind­că prin acest fini­ se aligire să făcea munte neariptăți, a­­cuma sau făcut mișcări, ca să se atragă și aici Denutații cu sorți rotunde arun­­cate într'un bas și așciasta să zin Va­ Iotave. Logd Veapendam einstitul orator. Sora adecă domn este titula negiunilor sau ma­­gnaților de rangul din­tâi.

Next