Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-01-08 / nr. 3
SIȘITA DE TRAMMINMAMD. (Su RVEANAITA VOIE.) antță AP JPePMA,. Pe prețul Gazetei de Transilvania și al Foiei pentru minte, inimă și litertură este și pe anul 1818, 8 fior. (24 duăzeceri), pe jan 4 fior. arg. Prenumerația se face la tote a. reg. poște, cum și la cunoscuții Dri colectori și anume în București la D. Iosif Romanov și comp., iar în Iași la DD. ofrați N. și Hr. Gheorghiu în poarta mitropoliei. „. n su DL CULTURA Suvuuane) Mai grea ar fi întrebăciunea a daea, dacă potestatea statului ar avea dreptul a da educației și cultivării poporului o apusmită și spețială direpciune, sau mai romărește, a o da cu măsura. Pentru sa să pricepem lucrul mai bine, avem a preînsemna, că din veacuri în veacuri se aflară nu numai domnitori, ci și unii filosofi și legiuitori, carii întăriră că guberniul ar avea tot dreptul a da poporălor educație a măsurată scopului său particular, care ar fi, ca prin o cultivare, cum o înțeleg ei, să le votă ținea pururea în trău și supunere, să le ducă în cătrău vor vrea. Exemple de acestea mai bătătore la ochi ne dederă Egiptul supt Faraoni, India pănă în ziua de astăzi, China în decursul miilor de ani, unele provinții americane, și anume Parbraie sunt domnia jesuiților și chiar în zilele nostre supt doctorul Franția, și ce să umblăm așa departe, seănd putem afla asemenea exemple tocmai în Europa noastră... Pănă și la Moontesolu, cum și mai tărziu la cățiva bărbați ai revoluției franțuzești află plăcere principal de a cultiva pe popoară după niște forme plăsmuite și prescrise numai de gebernii, cum am zice, ca la olari carii dau lutului forma care vreau. În privința aceasta Napoleon ca un despot genial bum era, ne dede cel mai minunat exemplu, cum poate cineva preface prin conscripție un popor în soldați, iar prin o universitate împărătească, prin un catehism împărătesc și prin un terorismu repezit asupra tipariului, să crească o parte întreagă în servitute.. Ce eE drept, planul lui nu e și la deplinire, pentru că sortea'i neagră îl opri; el însă lăsă în urmă și învățături amăgitoare pentru alți domnitori, încăt tocma și în Franța casa burbonilor (vezi bine iarăși spre a sa peziciune) cercă a'și îndestula interesele sale cum și pe cele aristocratice tot prin sila de tiparie, apoi prin școle iesestice, prin pisionari și prin călugări numiți orații rveștiinței (ftattes irogantini), carii toți aduză nebuna părere, că ei pe o parte trecută odată prin crăncena școală a revoluției și a resboielor de 25 ani o vor mai reduce la credința deșeartă a veacului mijlociu și la sclavie. Iată la asemenea mijloace alergară și în veacul nostru toți aceia, varii însă tot mai apără privileguri apăsătoare și sugrumătore de ponoară. Că toate acestea pot nu voim a de nega statului dreptul de ași căuta interesul său și prin educația poporului, dacă același este în adevăr curat, ferit de egoismul înnecătorie. Dacă, precum atinserăm și mai în sus (Nr. 1) am fi siguri, că toți domnitorii, fie moralul, fie aristocrați, sănt omeni înțelepți, peinteresați și feriți 1- patimă, iubitori de dreptate și de omenir, atunci popoarele ș'ar putea încrede vulorarea lor fără nici o grijă în mănilecelorași Însă istoria pentru căți domatori atăt de buni ne dă mărturie? Căt, săn aceia, corii să ne alunece la amăririle miniștrilor sau ale consiliarilor lor! Dacă încheiem, că pe căt se poate să cunoasut, toți cei mai pricepăori ai poporului spre ce scop și după care forma se îngrijește pentru cultura lor. Toți vcarii au priimesc acest adevăr și pretind, ca poporul să încidă ocii la ori ce educație le ar da dom-'torii și condustorii lor, vin în pericul da face din popoară numai seară selvați”Să punem, că unui despot iar trece prcap a forma din toți supușii săi rumai furi și lotrii, ce ușor o poate el face aceasta Cine nu pe crede nouă, caste exemple vii în istorie. Spartanii învăța pe fii săi afuri, și ei această meserie o deplinea pănă la măiestrie. Statul algiitan nainte de 1890, ce era mai mult decăt un stat compus din lotin, pentru ce? Aceasta le fusese elocația. De aci nu ne putem destul mira la Monteschiu, cănd el pretinde, că principiaeducației în sfaturile despotice prebuie eu fie frica, în cele monarhice ovorea, în republice virtutea. După această învățetură ar fi vai, și iară vai, de toate acelea popoară, ale căror cerbice apucase odată a trage jugul despotismelui! Ene îl vpor trage și'l vor purta pănă la capătul lumii. Toți știm, că despoțin, tocma pentru că e despoție, adecă domnie culcătoare de legi, fie aceeași monarhică, arie tocratică ori popească, pururea are unele interese, pe care nici de ccum nui dă măna a le face cunoscute și poporului. Firește despoții nu mărturisesc acest adevăr, ci masca lor este cu totul alta; ei adică zic, că dacă Mineca Moleteș și AUTRA R1122 „1.