Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)
1848-08-05 / nr. 64
264 zile create în dietele maghiare numai atunci avea valore, dacă nu se înprotvea cu esistința și neatărnarea noastră; că autoritatea banală se extindea dela Drava și Dunăre pănă la marea adriatică, fără a recunoașe altă putere mai mare decăt pe cea regească ș. a. ș. a. Acestea în privința Ungariei. Acum să privim la reporturile noastre cu întreaga monarhie austriacă. După priimirea sancțiunei pragmatice toate aceste reporturi de împreună cu ale Ungariei deveniră supt imperiul austrian. Fiecare țară avea administrația se propune, și o legislăciune peperfectă, iar guberniul central pentru toate se afla în Viena. Noi ca sudiți loiali ai părintescului regent și ca amici ai propășirei întregului imperiu voim a remenea și astăzi supt această legătură, însă numai cum se cuvine unei nații libere și de sine stătătoare, cu deplină garanție a libertății noastre și sunt condiții care se potrivesc cu spiritul timpului și cu demnitatea unei nații libere. Adecă noi dorim, ca pentru trebile, care se ating de întreaga monarhie a numit cele din afară, ale resboiului, ale finanței și ale comerțului să existe o dietă generală, compusă din toate statele austriace cu un ministeriu respunzătoriu, de la care în această privință să atărne toate statele într'o formă; iar în celelalte trebi din năuntru fiecarea provinție și nație să aibă a sa dietă legislativă neatărnătoare de dieta centrală și de ministeriul ei, cu un guberniu responsabil și să se guberne ea pe sine. Maghiarii însă trănsără această legătură cănd își rădicară ministeriu din afară, de resboiu și de finanță neatărnătoriu. Ei se lăieră de către celelalte state austriace și acum cugetă a ne tăie și pe noi. Cine dar întreprinse tendințe separatistice, noi carii dorim a remenea în legătură cu monarhia supt condițiile arătate, ori ei carii se tăieră cu totul de aceea? Cine cunoaște purtarea maghiarilor către celelalte vite nemaghiare și anume către slavi, ar trebui să ne aproape tendința nostră după libertate încă și atunci, cănd n'am avea nici un drept istoric. Căci datoria fiecărei nații este ași apăra și susținea libertatea și naționalitatea, adecă viiața sa. Maghiarii prin tirana lor purtare se dușmăniră cu toți ceilalți popoli; pe noi, carii în 700 de ani am împărțit laolaltă binele și răul, neam vărsat de comun săngele, ne împinseră de la sine, nevrănd a ne recunoaște de frați egali. Ei pe toți poporii împreună cu ei viețuitori îi apăsară și îi prigoniră neîncetănd a le obtrude cu sila limba lor maghiară; ei în Ungaria nu vrură a recunoaște altă naționalitate de către cea maghiară, ei pregătesc apunerea și mormăntul tuturor celorlalte nații și naționalități. Ei în dieta cea din urmă pe Slavonia o scoaseră din numerul provincelor. Verovița, Sremul și Pozega le declarară de comitate maghiare spre a le contopi cu Ungaria. Limba maghiară o declarară de limbă unică diplomatică legislativă atăt întrebi civile, militare, căt și bisericești, iar pentru Srema, Verovița și Pozega hotărâră încă 6 ani de viiață, după care lăpădănduse de dulcele sonuri în limba maternă să fie deplin subjugate. În timpurile mai nouă ne trimiseră comisariu pe Hrabovski, prin care ne vătămară onoarea și vaza banului și a nației, care fu ales de către rege și nație de cap al nostru, prin urmare numai nației și regelui este respinzetoriu. Acel comisariu ne apromise într'o proclamație, cum că naționalitatea și limba noastră va fi prin lege deplin asigurată și că fiii noștrii se vor aplica la toate deregătoriile, ca și cănd cineva s'ar vinde naționalitatea și limba pentru o deregătorie. În toate acestea proclamații ei fac abuz cu numele regelui, care trebuie să cuprindă cu aceeași iubire pe toți fiii săi, și care nimic dorește mai ferbinte, decăt ca toți poporii în stat să se fericească într'o formă. Acestea sănt numai unele din nemumăratele vătămări ce ni le făcură maghiarii. Din acestea se pot judeca pașii noștrii. Din aceste pot judeca națiile Europei de putem noi uita deodată plăgile ce ni le făcură maghiarii și de merită ei a se înscrie în numărul națiunelor coapte pentru libertate și de avem noi drept a fi o nație liberă în livera împărăție austriacă? MONARHIA AUSTRIACĂ. TRANSSLVANIA. Cluj. Baronul N. Vas, comisariul ministerial plecă în 4. ale acesteia de aci la M. Vasarheiu, cum se vede, cu scop de a împăciui unele nerănduieli grele ișcate în zilele acesta cu ocasiunea adunării combinate prin unii întărâtători cum zic jurnalele maghiare. Am fost arătat în unul din Nrii tr. cum că în comitatul Dăbăcel în unele sate ce cad spre Bistriță țăranii nedreptățiți de veacuri prin deregătorii proprietărești ar fi cercat a și recoprinde unele pămănturi și păduri comunale, din care causă deveniră la ceartă formală ce proprietarii, carii mai pe uarmă fără a întreba guberniul, scoaseră execuție militară asupră le și îi pedepsiră atăt cu bețe căt și cu bani. Așa se întămplă la Biliac, așa și la Șiieul mare în 24. Iulie Jr. unde veniră ca la vreo 60 călăreți asupra bieților săteni, conduși de dregătorii locali. În deșert protestară sătenii, că să nu intre, neavănd poruncă împărătească ci numai de la deregătorii locali, ei tot intrară. Sătenii spărieți de ascuțitul săbiilor se traseră la pădure, însă miliția alergă după ei și a doua zi îi readuse în sat, unde la porunca numiților deregători fruntașii satului se traseră pe bănci și se bătură prin corporalii militari cu căte 10 pănă la 50 de bețe, alții se băzură în sere și se trimiseră între puști la Bonțida unde se află