Gazeta de Transilvania, 1848 (Anul 11, nr. 3-67)

1848-08-05 / nr. 64

­ 264 zile create în dietele maghiare numai atunci avea valore, dacă nu se înprot­vea cu esi­­stința și neatărnarea noastră; că autorita­­tea banală se extindea dela Drava și Du­­năre pănă la marea adriatică, fără a recu­­noașe altă putere mai mare de­căt pe cea regească ș. a. ș. a. Acestea în privința Ungariei. Acum să privim la reporturile noastre cu întreaga monarhie austriacă. După priimirea sancți­­unei pragmatice toate aceste reporturi de îm­­preună cu a­le Ungariei deveniră supt impe­­riul austrian­. Fie­care țară avea admini­­strația se propune, și o legislăciune pe­­perfectă, iar guberniul central pentru toate se afla în Viena. Noi ca sudiți loiali ai părintescului regent și ca amici ai propă­șirei în­tregului imperiu voim a remenea și astăzi supt această legătură, însă nu­­mai cum se cuvine unei nații libere și de sine stătătoare, cu deplină garanție a liber­­tății noastre și sunt condiții care se potri­­vesc cu spiritul timpului și cu demnitatea unei nații libere. Adecă noi dorim, ca pen­­tru trebile, care se ating de întreaga mo­­narhie a numit cele din afară, ale resboiu­­lui, a­le finanței și a­le comerțului să e­­xiste o dietă generală, compusă din toate statele austriace cu un ministeriu re­­spunzătoriu, de la care în această privință să atărne toate statele într'o formă; iar în celelalte trebi din năuntru fiecarea provinție și nație să aibă a sa dietă legis­­lativă neatărnătoare de dieta centrală și de ministeriul ei, cu un guberniu responsabil și să se guberne ea pe sine. Maghiarii însă trănsără această legătură cănd își ră­­dicară ministeriu din afară, de resboiu și de finanță neatărnătoriu. Ei se lăieră de către celelalte state austriace și acum cu­­getă a ne tăie și pe noi. Cine dar între­­prinse tendințe separatistice, noi carii dorim a remenea în legătură cu monarhia supt condițiile arătate, ori ei carii se tăieră cu totul de aceea? Cine cunoaște purtarea maghiarilor către celelalte vite nemaghiare și anume către slavi, ar trebui să ne aproape tendința no­­stră după libertate încă și atunci, cănd n'am avea nici un drept istoric. Căci dato­­ria fiecărei nații este ași apăra și susți­­nea libertatea și naționalitatea, adecă viiața sa. Maghiarii prin tirana lor pur­­tare se dușmăniră cu toți ceilalți popoli; pe noi, carii în 700 de ani am împărțit la­olaltă binele și răul, neam vărsat de comun săngele, ne împinseră de la sine, ne­­vrănd a ne recunoaște de frați egali. Ei pe toți poporii împreună cu ei viețuitori îi apăsară și îi prigoniră neîncetănd a le obtrude cu sila limba lor maghiară; ei în Ungaria nu vrură a recunoaște altă naționa­­litate de căt­re cea maghiară, ei pregătesc apunerea și mormăntul tuturor celorlalte nații și naționalități. Ei în dieta cea din urmă pe Slavonia o scoaseră din numerul pro­­vincelor. Verovița, Sremul și Pozega le declarară de comitate maghiare spre a le contopi cu Ungaria. Limba maghiară o decla­­rară de limbă unică diplomatică legisla­­tivă atăt în­trebi civile, militare, căt și bisericești, iar pentru Srema, Verovița și Pozega hotărâră încă 6 ani de viiață, după care lăpădănduse de dulcele sonuri în limba maternă să fie deplin subjugate. În timpurile mai nouă ne trimiseră comisariu pe Hrabovski, prin care ne vătămară onoarea și vaza banului și a nației, care fu ales de către rege și nație de cap al nostru, prin urmare numai nației și regelui este respinzetoriu. Acel comisariu ne apromise într'o proclamație, cum că naționalitatea și limba noastră va fi prin lege deplin asi­­gurată și că fiii noștrii se vor aplica la toate deregătoriile, ca și cănd cineva s'ar vinde naționalitatea și limba pentru o de­­regătorie. În toate acestea proclamații ei fac abuz cu numele regelui, care trebuie să cuprindă cu aceeași iubire pe toți fiii săi, și care nimic dorește mai ferbinte, de­căt ca toți poporii în stat să se fericea­­scă într'o formă. Acestea sănt numai unele din nemumă­­ratele vătămări ce ni le făcură ma­ghiarii. Din acestea se pot judeca pașii noștrii. Din aceste pot judeca națiile Europei de putem noi uita deodată plăgile ce ni le făcură maghiarii și de merită ei a se înscrie în numărul națiunelor coapte pentru libertate și de avem noi drept a fi o nație liberă în livera împărăție austriacă? MONARHIA AUSTRIACĂ. TRANSS­LVANIA. Cluj. Baronul N. Vas, comisariul ministerial plecă în 4. ale acesteia de aci la M. Vasarheiu, cum se vede, cu scop de a împăciui unele nerăndu­­ieli grele ișcate în zilele acesta cu ocasiunea adunării combinate prin unii întărâtători cum zic jurnalele maghiare. Am fost arătat în unul din Nrii tr. cum că în comitatul Dăbăcel în unele sate ce cad spre Bistriță țăranii nedreptățiți de veacuri prin deregătorii proprietărești ar fi cercat a­ și recoprinde unele pămăn­­turi și păduri comunale, din care causă de­­veniră la ceartă formală ce proprietarii, carii mai pe uarmă fără a întreba guberniul, scoaseră execuție militară asupră le și îi pedepsiră atăt cu bețe căt și cu bani. Așa se întămplă la Biliac, așa și la Șiieul mare în 24. Iulie Jr. unde veniră ca la vreo 60 călăreți asupra bieților să­­teni, conduși de dregătorii locali. În de­­șert protestară sătenii, că să nu intre, ne­­avănd poruncă împărătească ci numai de la deregătorii locali, ei tot intrară. Sătenii spărieți de ascuțitul săbiilor se traseră la pădure, însă miliția alergă după ei și a doua zi îi readuse în sat, unde la porunca numiților deregători fruntașii satului se traseră pe bănci și se bătură prin corpo­­ralii militari cu căte 10 pănă la 50 de bețe, alții se băzură în sere și se trimi­­seră între puști la Bonțida unde se află

Next